Semnificația Anului Nou Bisericesc

de | aug. 31, 2021 | Spiritualitate

Spre deosebire de anul civil, care începe pe 1 ianuarie, anul bisericesc începe pe 1 septembrie, pentru că, după vechea tradiție, în această zi s-a început creaţia lumii şi tot în această zi şi-ar fi început Mântuitorul activitatea Sa publică.

În sinagoga din Nazaret, aşa cum aflăm din Evanghelia zilei de 1 septembrie, dându-I-se Mântuitorului să citească din cartea proorocului Isaia, a rostit cuvintele: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc Săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezbinarea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi. Şi să vestesc anul plăcut Domului. Şi închizând cartea şi dând-o slujitorului, a şezut, iar ochii tuturor din sinagogă erau ațintiți asupra Lui. Şi El a început a zice către ei: Astăzi s-a împlinit scriptura aceasta în urechile voastre” (Luca 47,18-21). La început de an bisericesc îi cerem Domnului, prin troparul de pe 1 septembrie , să ne binecuvinteze: „A toată făptura Ziditorule, Cel ce vremile şi anii ai pus întru puterea Ta, binecuvintează cununa anului bunătăţii Tale, Doamne, păzind în pace ţara aceasta, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu și ne mântuiește pe noi”[1].

Anul bisericesc sau anul liturgic îl are în centru pe Mântuitorul cu Jertfa Sa, cu Patimile şi moartea Sa pe Cruce, cu Învierea Sa din morţi. Şi ca o consecinţă directă, în inima anului bisericesc stau Sfintele Paşti. Anul liturgic pune în mintea credincioşilor, după o anumită rânduială, evenimentele mântuitoare relatate de Evanghelie.

Anul bisericesc, având în centru sărbătoarea Sfintelor Paşti, se împarte în trei mari perioade: Perioada Triodului, Perioada Penticostarului şi Perioada Octoihului. Se numesc aşa după cartea principală de slujbă întrebuinţată în perioada respectivă: Triodul, Penticostarul şi Octoihul. Perioada Triodului începe cu 10 săptămâni înaintea Paştilor, Perioada Penticostarului durează opt săptămâni, de la Paşti încolo, iar restul anului o constituie perioada Octoihului.

Fiecare sărbătoare reactualizează evenimentele mântuitoare prăznuite. Fiecare sărbătoare liturgică reînnoieşte şi reactualiză evenimentul căruia îi este simbol. Evenimentele trecute le face actuale, le face contemporane cu noi. În măsura în care noi avem dispoziţia sufletească corespunzătoare, ele devin mijloace speciale de unire cu Hristos. Fără îndoială că Sfânta Euharistie ne uneşte intim cu Domnul Hristos pentru că El este „Cel ce aduce şi Cel ce Se aduce”[2] dar, în acelaşi timp, ne unesc rugăciunile, pentru că rugăciunile tainice al Trupului lui Hristos fac şi ele această lucrare.

Pe parcursul anului liturgic suntem chemaţi să retrăim toata viaţa Mântuitorului Hristos: de la Crăciun la Paşti, de la Paşti la Rusalii, „suntem chemaţi să ne unim cu Hristos Care se naşte, Care creşte, Care Pătimeşte, care moare, Care Învie triumfător, şi cu Hristos Care inspiră Biserica Sa”[3].

Dar, în acelaşi timp, ne sunt puși în faţă şi sfinţii Bisericii care se roagă pentru noi şi ne sunt exemple: „Aduceţi-vă aminte, spune Sfântul Pavel, de mai marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa” (Evrei 13,7).

Anul bisericesc cu sărbătorile sale, cu tradiţiile sale, ne oferă un cadru binecuvântat pentru a spori din punct de vedere duhovnicesc. Poetul Ion Alexandru subliniază în mod artistic acest lucru: „Şi zilele şi nopţile la rând/ Trec şi se sting uşor ca o făclie/ Şi iarăşi Paştile împărăteşti/ Ne umplu casele de bucurie/ Când vitele şi caii şi turmele de oi/ Şi holdele şi apa din fântână/ Învie în lumină şi sărutăm pe bot/ Toţi mieii şi copacii din grădină/ Sat transilvan, căsuţă de pământ/ Muşcate la fereastră, busuioc la grindă/ Ştergar, curat, icoane pe pereţi/ Ziua-nvierii şi Noaptea de Colindă”[4].

Dacă participarea noastră la anul liturgic nu este una angajată şi dacă activităţile exterioare nu sunt dublate de trăiri interioare, dacă faptele şi învăţăturile Domnului Hristos, pe care ni le prezintă pericopele evanghelice de la fiecare sărbătoare n-au rezonanţă în suflet, ratăm şansa de a face progrese spirituale.

Îl rugăm, pe Domnul Hristos, prin condacul începutului de septembrie, să binecuvinteze anul bisericesc ce începe și să ne ajute să facem progrese: „Cel ce locuieşti întru cei de sus, Hristoase Împărate, Făcătorul tuturor celor văzute şi celor nevăzute şi Ziditorul, Cel ce zilele şi nopţile, vremile şi anii ai făcut, binecuvintează acum cununa anului, fereşte şi păzeşte în pace pe dreptcredincioşi, ţara aceasta şi poporul Tău, mult Milostive”[5].


[1] Ceaslov, EIBMBOR, Bucureşti, 1973, p. 657.

[2] Liturghier, EIBMBOR, Bucureşti, 2012, p. 160.

[3] Un moine de l’Eglise d’Orient, L’an de grâce du Seigneur, Les Editions du Cerf, Paris 1988, p. 16.

[4] Ioan Alexandru, Pământ Transfigurat, Minerva, Bucureşti, 1982, p. 167.

[5] Ceaslov, p. 657.

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/ips-andrei/" target="_self">Mitropolitul Andrei</a>

Mitropolitul Andrei

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.

Ultimele articole

Grija Lui și grijile noastre

Grija Lui și grijile noastre

Introducere După ce enunță textul Rugăciunii Domnești, Mântuitorul oferă o serie de sfaturi ce privesc viața cotidiană și prioritățile ei. În același timp, are în vedere și aspecte ce țin de morală și rolul ei în urcușul spre veșnicie. Pentru a fi înțeleasă cum se...

Omul civilizat și grija pentru suflet

Omul civilizat și grija pentru suflet

Nuvela „Moara cu noroc” (a lui Ioan Slavici), vorbeşte despre un om, un foarte bun creştin, care era harnic şi avea de toate. Necazul a început când a fost robit de cele materiale, pentru că atunci toate s-au făcut, până la urmă, praf. Iată ce concluzie trage Ioan Slavici: „Liniştea colibei tale te face fericit”. Aşa cum zice Sfântul Pavel, dacă avem mâncare şi îmbrăcăminte pentru noi şi pentru copiii noştri, ne este de ajuns, pentru că „liniştea colibei tale te face fericit”.

Mai multe din Spiritualitate
Valenţele veşnice ale faptelor noastre vremelnice

Valenţele veşnice ale faptelor noastre vremelnice

Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucitor. Iar un sărac, anume Lazăr stătea înaintea porţilor lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului. Acesta nu numai că nu se putea...

Lupta cu diavolul este o realitate

Lupta cu diavolul este o realitate

Nu numai Dumnezeu e o realitate evidentă, ci şi diavolul este o realitate. El umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită. Şi lucrarea lui o poate constata oricine începând din casă, uitându-se în ţară şi uitându-se în lume. Evanghelia ne pune în faţă un om...