Setea și feluritele ei forme de astâmpărare

de | mai 29, 2021 | Eseu

Aspecte introductive

Capitolul în care este tezaurizată ampla și valoroasa pericopă evenghelică la care suntem chemați să medităm în această duminică, debuteză cu un interesant pasaj descriptiv. Ucenicii lui Iisus, între care unii ce fuseseră anterior ai Înaintemergătorului, încep să boteze și ei pe malurile Iordanului. Succesul lor este unul peste așteptări și-i face atenți pe farisei. În acest context, probabil pentru a nu risca un conflict cu aceștia, posibil și pentru a nu face lumea să creadă că ar fi în concurență cu proorocul care Îi era rudenie, Domnul decide să plece o vreme în Galileaa. Drumul înspre acele meleaguri trecea prin Samaria. Un alt loc considerat impur de către reprezentanții Legii Vechi, a cărui traversare era urmată de felurite proceduri de curățire și încarantinare spirituală și trupească.

Fântâna lui Iacov

Pe aceste meleaguri va alege El să poposească o vreme, într-un loc cu puternice reverberații istorice și spirituale deopotrivă. Unul ce fusese însă profanat în decursul vremii, căci peste moștenirea patriarhului de a cărui prezență se lega prestigiul pomenit, se așternuseră influențe, invazii și popoare colonizate. Cele din urmă aduseseră cu ele tradițiile lor, unele ce nu convergeau, din perspectiva religioasă cu cele ale Israelului monoteist. Așa se face că pe acele meleaguri, Hristos se găsea printre oameni care, deși păstrau o credință ai cărei germeni erau eminamente cei ai iudaismului, puteau fi clasați în rândul celor diluați spiritual.

Aici, la fântâna lui Iacob, Domnul întâlnește o femeie. Așezat lângă puț, însetat, intră în dialog cu o localnică, venită aici să scoată apă. Îi cere, cum era de așteptat, de băut. Răspunsul ei este unul de bun simț. Uimirea ei vine să vorbească despre o condiție social-religioasă asumată: „Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă?” Era cunoscut pretutindeni faptul că evreii nu voiau să aibă niciun amestec cu samarinenii, că îi considerau inferiori. Iar aceștia se resemnaseră probabil cu gândul.

Domnul și samarineanca

De la banala solicitare, conversația alunecă apoi înspre profunzimi teologice. Femeia află despre apa cea vie și își dezvăluie în fața Celui care-i vorbește curiozitățile metafizice. Ceea ce o uimește nu este însă erudiția Celui ce-i stă înainte. Nici promisiunile Lui nu o marchează foarte puternic. Sunt probabil prea abstracte pentru o femeie simplă. Faptul că îi cunoaște viața fără să i-o fi povestit, reprezintă însă un aspect fundamental. Morala matrimonială constituie punctul de debut al unei frumoase cunoașteri. „Bine ai zis că nu ai bărbat. Căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat”, îi zice Proorocul. Fără a o umili, dar refuzând în același timp să ascundă un adevăr, Hristos reușește să pătrundă dincolo de ghimpii sufletului ei. Cum se va fi schimbat ulterior viața ei, nu știm exact. Tradiția a păstrat-o ca pe o muceniță, dar Scriptura se oprește aici cu destăinuirile de natură biografică. Evanghelistul ține doar să arate că discuția o transformă pe femeie dintr-o păcătoasă într-un profil misionar. Ea merge în cetate, vorbește și altora despre întâlnire și reușește să-L transforme pe Cel descoperit într-un oaspete din a cărui învățătură întreaga cetate își va ostoi pentru o vreme setea sufletului.

În loc de concluzii

Ar mai fi multe de spus despre acest episod. Și despre consistența lui teologică și relevanța lui duhovnicească. Un lucru e sigur. Hristos oferă aici o paradigmă, extrem de utilă în dialogul cu cei care cred în mod diferit față de noi. Aviz „ultra-conservatorilor” ortodocși! Nu faptul de a te bate cu cărămida în piept și a spune cât ești de Ortodox te transformă într-un mărturisitor. Modelul îl reprezintă, în dialogul cu alte credințe, episodul de față. Accentul cade pe delicatețea și pe fermitatea celor spuse, nu pe cantitatea de invective ce ies din gura „presupusului apologet”! Pe mărturisirea făcută cu dragoste. Pe practicarea celor vorbite teoretic și pe capacitatea de a arăta adevărata motivație. Înspre apa cea vie suntem chemați cu toții. Și de-ndată ce am pornit pe cale, hotărâți să o găsim, e de preferat să ne facem rost de tovarăși de drum. Ni-i scoate Dumnezeu în cale. Important este să-i lăsăm să ni se alăture. Să-i facem să guste din frumusețea credinței noastre, să le stârnim curiozitatea și să le împărtășim frumusețea trăirilor de care avem parte. Și așa, nu vom fi singuri în Împărăție. Căci, nu degeaba suntem făpturi sociale. Îndrăzniți!

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Setea și feluritele ei forme de astâmpărare
Setea și feluritele ei forme de astâmpărare
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laude) și doctor în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma (Summa cum laude). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 32 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița) și colaborează cu portalul doxologia.ro.

Ultimele articole

„Averea” și poruncile

„Averea” și poruncile

Text și context Capitolul ce găzduiește pericopa evanghelica de astăzi debutează cu o parabolă. Hristos  vorbește despre dreptatea divină. Se folosește de un exemplu care-i permite, pe baza contrastului, să arate ce diferență este între logica și justiția divină și...

Școala Primară „Sfântul Stelian” din Bistrița

Școala Primară „Sfântul Stelian” din Bistrița

Unul dintre aspectele vieții religioase creștine este devenirea omului după trăsăturile naturii sale. Acest demers presupune învățarea și educarea sa progresivă, în mai multe etape, conform dezvoltării specifice firii sale. Dintru început relația omului cu Dumnezeu...

Intrarea noastră în Biserică

Intrarea noastră în Biserică

Nu, acesta nu e un eseu despre urgenţa instituţionalizării educaţiei încă de la vârste fragede, în care nu cred, și nici despre educaţia extrainstituţională sau libertatea părinţilor în alegerile pentru cei mici. Acesta e un text despre recunoștinţă. Pe 21 noiembrie...

Mai multe din Eseu
„Averea” și poruncile

„Averea” și poruncile

Text și context Capitolul ce găzduiește pericopa evanghelica de astăzi debutează cu o parabolă. Hristos  vorbește despre dreptatea divină. Se folosește de un exemplu care-i permite, pe baza contrastului, să arate ce diferență este între logica și justiția divină și...

Școala Primară „Sfântul Stelian” din Bistrița

Școala Primară „Sfântul Stelian” din Bistrița

Unul dintre aspectele vieții religioase creștine este devenirea omului după trăsăturile naturii sale. Acest demers presupune învățarea și educarea sa progresivă, în mai multe etape, conform dezvoltării specifice firii sale. Dintru început relația omului cu Dumnezeu...

Intrarea noastră în Biserică

Intrarea noastră în Biserică

Nu, acesta nu e un eseu despre urgenţa instituţionalizării educaţiei încă de la vârste fragede, în care nu cred, și nici despre educaţia extrainstituţională sau libertatea părinţilor în alegerile pentru cei mici. Acesta e un text despre recunoștinţă. Pe 21 noiembrie...

Ospitalitatea sufletească și cea trupească

Ospitalitatea sufletească și cea trupească

Aspecte introductive Hristos ni se prezintă astăzi în ipostaza de oaspete. După ce învață poporul, caută căldura și primirea amicală a lui Lazăr. Va poposi de mai multe ori la acesta în decursul complexelor Lui peripluri propovăduitoare. Se simțea de bună seamă bine...

Preasfințitul Vasile – un dar al lui Dumnezeu!

Preasfințitul Vasile – un dar al lui Dumnezeu!

Părinte, Ori de câte ori se întâmpla să ne despărțim temporar, petrecându-ne peste pragul ușii tale, nu plecai din prag până nu dispăream în zare... Aceasta era una dintre atitudinile Părintelui nostru Vasile. În fapt, el nu se despărțea de nimeni, niciodată, nu vroia...

De ce îl sărbătorim în 13 noiembrie pe Sf. Ioan Gură de Aur? 

De ce îl sărbătorim în 13 noiembrie pe Sf. Ioan Gură de Aur? 

Unul dintre marii părinţi ai creştinismului, Arhiepiscopul Ioan al Constantinopolului (†407) este cunoscut şi sub numele de „Atletul lui Hristos”, titulatură oferită de pr. Virgil Gheorghiu în cartea tradusă în română sub titlul omonim, apărută la Sibiu în 2004,...