Sf. Liviu-Galaction: Predică la Duminica a XXIX-a după Rusalii (Vindecarea celor 10 leproşi)

de Spiritualitate

După învierea lui Lazăr, Iisus este silit să părăsească cât mai în grabă Betania, pentru a nu cădea jertfă [înainte de vreme], furiei sinedriștilor. Căci dacă minunea săvârșită cu prietenul Său în Betania a avut un efect binecuvântat asupra credinţei multora din cei prezenţi, n-a reușit să trezească la realitate pe acei iudei care de la început s-au opus activităţii Lui; dimpotrivă, a săpat și mai adânc prăpastia ce-i despărţea.

Se retrage în orășelul Efraim (Ioan 1, 54). Efraim este la o depărtare de aproximativ șase ore de drum în direcţie nordică de Ierusalim, așezat tocmai la frontiera dintre Iudeea și Samaria. Aici n-a putut zăbovi multă vreme căci sărbătoarea Pascha era aproape și cu ocazia acestei sărbători Mântuitorul suferea moarte pe cruce. Ce-i mai mult, încă din 8 Nisan, revine în Betania de unde pornește în drumul triumfal spre Ierusalim. Abia după câteva zile de activitate în Efraim deci, Iisus trece în Samaria, de aici în Galileea, iar apoi prin Pereea Se întoarce în Ierusalim (Lc. 17, 11).

În această ultimă călătorie a Sa prin ţinuturile unde a propovăduit trei ani de zile, este întâmpinat de zece leproși care Îi cer ajutor. Locul unde cei zece leproși L-au întâmpinat nu ne este definit mai îndeaproape de către evangheliști. Luca ne spune doar atât: „Intrând într-un sat; L-au întâmpinat zece leproși care se ţineau departe” (17, 12). „După tradiţie, localitatea se numea Ginea, străvechiul Aiu-Gaunimam, amintit în Iosua 19, 21: 21, 19; un orășel levitic în seminţia lui Isahar, așezat la graniţa de sus a Galileii, azi Dscheniu” (I. Schuster u. I. B. Holzammer, Handbuch zur Biblischen Geschichte, vol II, ed, 7, p. 378). Leproșii, e posibil să fi  fost originari din amintita comună; din cauza nenorocirii lor erau însă condamnaţi în baza legii să trăiască izolaţi, în afara zidurilor cetăţii. Numărul lor destul de mare și faptul că unul era samaritean, ne face să credem că erau adunaţi din mai multe localităţi galileene și samaritene din acea împrejurime.

Ei, cu siguranţă, cunoșteau pe Mântuitorul din auzite. Oricât ar fi  fost de izolaţi de societatea omenească, vestea despre El a pătruns până la ei. Poate chiar unul sau mai mulţi dintre ei L-au și văzut cândva, înainte de a se îmbolnăvi de lepră. Minunile săvârșite de Iisus în toate părţile pe unde a umblat, în sufl etul acestor morţi vii, a făcut să încolţească nădejdea. Cu câtă osârdie L-ar fi  căutat în orice colţișor al Palestinei, dacă frica de pedeapsa legii nu i-ar fi ţinut legaţi de un anumit loc. Ei, stigmatizaţi cu semnele unei boli care nu iartă, nu puteau umbla pe drumuri umblate de ceilalţi oameni, nu puteau intra în orașe și sate. Sunt siliţi să se resemneze așteptând întâmplătoarea venire a Nazarineanului și prin locurile de care nenorocirea i-a ţintuit fără milă.

Și iată minunea minunilor, tocmai pe la ei trece în drumul ce-L duce spre moarte. Ceasul mântuirii le-a sosit. Bărbatul cu privirea blândă și senină ce se apropie de drumul de ţară înconjurat de mulţime mare de popor, este El. Ei fug întru întâmpinare-I. La o distanţă respectabilă se opresc strigând: „necuraţi, necuraţi!” și apoi, imediat, cu glas rugător: „Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi!” (Lc. 17, 13).

Câtă disperare în acest strigăt de ajutor! De luni de zile, poate de ani, au așteptat acest moment. El le-a rămas singura nădejde, câtă vreme oamenii și-au spus ultimul cuvânt, lepădându-i ca pe niște netrebnici. Numai uriașa Lui putere cu care a înviat și pe morţi mai poate aduce sănătatea și viaţa în trupurile lor sluţite de lepra înfi orătoare. Mântuitorul Se oprește – o clipă e de ajuns să pătrundă toată profunzimea disperării lor. Îi este milă și suferă de suferinţa care i-a desfi gurat pe acești nenorociţi care Îi imploră ajutorul. El, care benevol a luat asupra Sa păcatele omenirii, suferind înjosiri, batjocuri, acuze nedemne, în fine, chiar moarte, nu putea fi altfel în faţa suferinţei. Nu putea trece pe lângă ea fără a aduce balsamul alinător, fără a o îndepărta.

Și leproșilor le spune: „duceţi-vă să vă arătaţi preoţilor!” (Lc. 17, 14). Cuvântul Lui înseamnă mântuirea. Nădejdea în puterea Lui făcătoare de minuni nu i-a înșelat. De acum se pot duce să se arate preoţilor. Sunt așadar curăţiţi de înfricoșata boală. Prea dornici de viaţă, fiecare pleacă să obţină formal dreptul de a reintra în societate. Preoţii au constatat plaga ucigătoare pe trupurile lor și i-au condamnat la exil până la moarte; tot ei constată vindecarea și trebuie să-i reașeze în mjlocul societăţii și familiilor cărora au fost smulși cu atâta brutalitate.

Unul singur din zece se oprește în drum, era samariteanul. A crezut în mântuire. A obţinut mântuirea. Căci iată-l, sănătos! Niciuna din rănile înfi orătoare care îi acoperea trupul nu mai este. Nici mirosul nesuferit pe care-l împrăștie lepra nu-l mai simte. Este mâhnit, cu toate acestea. Cum de și-a putut astfel pierde capul? Dorul de viaţă l-a făcut să treacă cu vederea și cea mai elementară datorie. El n-a mulţumit salvatorului său.

Cu pași grăbiţi se întoarce în drum și ajunge pe Iisus. Cade la picioarele Lui, preamărind pe Dumnezeu care S-a îndurat de el. Într-adevăr, minune dumnezeiască s-a petrecut cu ei. Când s-a mai pomenit ca zece leproși, în trupul cărora boala făcuse ravagii îngrozitoare, în câteva clipe să se însănătoșeze? Erau martori atâţia însoţitori ai Mântuitorului. Aveau să fi e înaintea întregului popor, preoţii care vor constata vindecarea, după ce mai înainte au stabilit că știinţa omenească este neputincioasă.

Iisus Se oprește, privind întrebător pe însoţitori, zice: „Au nu s-au curăţat zece? Unde sunt ceilalţi nouă? Nu s-a găsit nici unul să dea slavă lui Dumnezeu, în afară de acest străin?” (Lc. 17, 17-18).

Da, I-au cerut milă zece și numai unul Îi mulţumește. Ce este mai dureros, cei nouă sunt toţi iudei. Cum este posibil ca tocmai fiii poporului iudeu, crescuţi sub oblăduirea cerului, beneficiari ai descoperirii divine, distinși în mijlocul celorlalte neamuri ca niște vase alese, sunt mai nerecunoscători și un biet samaritean, hulit atât de mult de iudei, coborât în rândul celor mai dispreţuite animale, știe să mulţumească lui Dumnezeu pentru binefacerea primită.

Întristat peste măsură de această realitate, Se adresează celui ce sta în genunchi: scoală-te și du-te, credinţa ta ţi-a ajutat. Samariteanul a crezut când și-a pus nădejdea în Hristos. Credinţa i-a mânat pașii să-I ceară ajutorul, credinţa l-a întors din drum să-I mulţumească. Îngenunchind, proslăvea pe Dumnezeu, căci în Hristos puterea divină a lucrat.

Tovarășii lui de suferinţă au crezut numai la suprafaţă. O dată vindecaţi, salvatorul pentru ei nu mai prezintă nici un interes.

Cât de grăitoare sunt aceste două atitudini! Ele nu reprezintă numai raportul iudeilor faţă de Fiul lui Dumnezeu, pe de o parte, și raportul lumii păgâne faţă de urmașii săi, pe de alta, ci într-o formă simbolică, duplicitatea atitudinii creștinilor faţă de conducătorul nevăzut al Bisericii?

Să nu aruncăm cu pietre în cei nouă leproși nerecunoscători. Câţi din noi suntem mai zeloși în achitarea de datoriile ce ne incumbă faţă de Dumnezeu pentru atâtea binefaceri ce am primit? Leproșii au primit în dar sănătatea trupească, pe când noi incomparabil mai mult. Suntem beneficiari ai luminii cerești descoperite prin Dumnezeu Fiul, suntem beneficiari ai jertfei Lui pe cruce, suntem beneficiari ai harului divin care se coboară în noi prin Sfintele Taine.

Da, și noi, nouăzeci din o sută ne asemenăm iudeilor: Iisus S-a întristat pentru ei. Oare pentru noi nu tot astfel?

Iată cum minunea vindecării leproșilor nu este numai un mijloc de întărire a credinţei în dumnezeirea Mântuitorului, ci și un pilduitor exemplu de comportare faţă de Dumnezeu.


Prof. Dr. L. G. Munteanu, „Vindecarea celor 10 leproși” în Renașterea XIV (1936), nr. 3, pp. 2-3.

DISTRIBUIE

z

ASCULTĂ LIVE

RADIO RENAȘTEREA

Mai multe din Spiritualitate
Ce este Triodul / Perioada Triodului?

Ce este Triodul / Perioada Triodului?

Odată cu Duminica Vameșului și a Fariseului, în Biserica Ortodoxă începe Perioada Triodului, una din cele trei mari secțiuni ale anului bisericesc. Numită și perioada prepascală, Triodul precede perioada Penticostarului și urmează perioadei celei mai lungi, Octoihul....

Importanţa rugăciunii | Începutul Triodului

Importanţa rugăciunii | Începutul Triodului

„Vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul zicând: «Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului»” (Luca 18, 13) Intrăm într-o perioadă specială din Anul Liturgic: începe perioada Triodului. Aceasta ţine zece săptămâni, până...

Sf. Pr. Mc. Liviu-Galaction de la Cluj – Sinaxar

Sf. Pr. Mc. Liviu-Galaction de la Cluj – Sinaxar

În luna martie, în ziua a opta, se face pomenirea Sfântului Preot Mucenic Liviu-Galaction Munteanu Sfântul preot Liviu-Galaction s-a născut în 16 mai 1898, în localitatea Cristian, din județul Brașov. Tatăl său, Nicolae Munteanu, învățător, iar mama sa Maria, casnică,...

Sf. Liviu-Galaction: Predică la Întâmpinarea Domnului

Sf. Liviu-Galaction: Predică la Întâmpinarea Domnului

Împlinindu-se patruzeci de zile de la Nașterea Mântuitorului, Fecioara Maria împreună cu Iosif vin din Vifleem în Ierusalim, aducând pe Nou-născutul să-L închine templului. Propriu-zis, cu această ocazie împlinesc două porunci ale Legii: răscumpărarea pruncului ca...