Sfânta Euharistie – Viața în Hristos | Cateheza a IV-a

de | mart. 28, 2020 | Articole, Spiritualitate

În cateheza precedentă am avut ocazia să ne cristalizăm cunoștințele despre Sfânta Mirungere; Taina dobândirii Duhului, a confirmării lui Hristos în noi, după cum ne spune Sfântul Chiril. Această Taină, în Ortodoxie, nu e separată de Botez, nu e o Taină prin care cel botezat revine asupra mărturisirii de credință depusă de nași, ci e Taina Duhului. Așadar, dacă Taina Botezului este Taina intrării în Creștinism, Taina Mirungerii este a unirii cu Biserica. Pentru ca Tainele de inițiere să fie complete mai e nevoie de Taina Euharistiei, Taina tainelor și „viața în Hristos”.

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, astăzi vom vorbi despre Sfânta Împărtășanie.

Mântuitorul a vorbit deschis despre această taină înainte de instituirea ei. La Sfântul Evanghelist Ioan, cap.6, ne vorbește despre „Hristos, pâinea vieții”. Cât de greu le-a fost ucenicilor să înțeleagă, dar mulțimilor? O parte din cei care erau de față l-au părăsit, iar ucenicii au exclamat: „Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?” (In. 6, 60).

Care este sensul cuvintelor Domnului? Ce le-a spus Iisus încât au fost atât de speriați? Ce nu putea fi înțeles?

Foarte direct spus, ceea ce și astăzi este greu de înțeles. În cuvântarea euharistică Mântuitorul le-a spus celor ce-l înconjurau următoarele: „Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul este adevărată mâncare și sângele Meu, adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu și eu viez pentru Tatăl, și cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinții voștri mana și au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac (In. 6, 53-59).

Mulți au înțeles cuvintele Mântuitorului ad litteram, s-au speriat și au plecat. Hristos Domnul a vrut să ne transmită în schimb ceva ce nu a putut nimeni până la El. Ne-a oferit posibilitatea de a fi (El) în noi și noi în El. Dar să revenim asupra textului din Ioan.

Textul acesta nu poate fi văzut singur, nici nu poate fi izolat de alte texte în care tema este aceeași. Cel mai important este să-l corelăm cu evangheliștii sinoptici, dintre care vom exemplifica pasajul din Sfântul Marcu 14, 22-24: „Și, mâncând ei, a luat Iisus pâine și binecuvântând, a frânt și le-a dat lor și a zis: Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu. Și luând paharul, mulțumind, le-a dat și au băut din el toți. Și a zis lor: Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă.” Acesta este textul de fundamentare al Euharistiei, acum, în momentele rostirii acestor cuvinte, Mântuitorul a inaugurat Sfânta Liturghie.

De ce avem atât de multă nevoie de acest text? Pentru că prin intermediul lui putem înțelege că Mântuitorul nu dorește să ne șocheze. Consumarea Lui, prin împărtășanie, este mult mai ușoară sub forma pâinii și a vinului. Ceea ce trebuie să credem este că Iisus este prezent în mod real în pâine și vin, că pâinea și vinul sunt Trupul și Sângele Lui.

Este extrem de important să credem acest lucru, întrucât, în mod contrar, „nu vom avea viață în noi” (In. 6, 56).

Cuvântul euharistie își are originea în limba greacă și înseamnă mulțumire. Euharistia mai este cunoscută și sub numele de Cina Domnului, Taina Trupului și a Sângelui, Împărtășanie, Jertfa fără de Sânge.

Încă de la început ea a fost centrul cultului creștin. Liturghiile pe care noi le moștenim s-au construit în jurul ei, arhitectura lor e una euharistică. Nimeni nu avea acces la Trupul și Sângele Domnului dacă mai înainte nu era botezat și miruns.

Trebuie să știm că în primele veacuri se împărtășea întreaga comunitate de creștini, că a nu te împărtăși era o privațiune. Doar cei cu păcate extrem de grele nu se apropiau de potir. Cu timpul rigoarea euharistică a scăzut, mai bine spus zelul și fuga după Hristos s-au diminuat. Comunitățile de creștini s-au rezumat la a participa la Sfânta Liturghie, pasiv, neimplicați real. Pe fondul acesta a apărut „anafura”, care nu înlocuiește, și trebuie să știm acest lucru, nicidecum Euharistia. Este o formă de confirmare a prezenței noastre la comunitatea parohială, este gustarea dintr-o pâine binecuvântată, care, repet, nu are valoare euharistică.

Din cele expuse până acum ne-am făcut o imagine mai mult sau mai puțin completă asupra Sfintei Euharistii. Am observat câteva din textele de fundamentare, unde Mântuitorul vorbește explicit despre Trupul și Sângele Său, despre valoarea lor mântuitoarea, despre „intrarea în Împărăție” când ne împărtășim. Acum vom căuta și câteva texte patristice pentru a ne lămuri asupra valorii extraordinare a acestei Taine, asupra efectelor pe care le poate avea asupra celor care se împărtășesc „cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste” (Sf. Ioan Gură de Aur).

Sfântul Nicolae Cabasila spune că:

„După ungerea cu Sfântul Mir ne apropiem de Sfânta Masă, piscul cel mai înalt al vieții duhovnicești, la care dacă am ajuns odată, nimic nu mai lipsește ca să dobândim fericirea cea dorită. Pentru că aici nu mai e vorba de a ne face părtași morții, îngropării sau unei vieți mai bune, ci e vorba de chiar dobândirea Celui înviat. De acum nu mai primim darurile Duhului Sfânt, oricât de bogate ar fi ele, ci pe Însuși Vistiernicul acestor daruri, comoara întru care încape toată bogăția darurilor”[1].

Cu privire la prefacere, Sfântul Chiril al Ierusalimului, pe un ton oarecum mustrător, ne întreabă:

„Altă dată Hristos în Cana Galileii a prefăcut la un semn al Său apa în vin. Nu este oare vrednică de credință și prefacerea vinului în sânge? A fost chemat la nuntă lumească, și a săvârșit această minune de nespus. Oare nu cu mult mai mult se va mărturisi că a dăruit nuntașilor spre desfătare trupul și sângele lui”. În timp ce Sfântul Ambrozie al Milanului, simțind îndoiala celor care văd pâine în loc de carne și vin în loc de sânge, ne atenționează: „Poate vei spune: Eu văd altceva; ce tot îmi spui că primesc Trupul lui Hristos? Încă și aceasta ne-a rămas s-o mai dovedim. Cât de multe exemple să folosim pentru aceasta? Să dovedim că nu este ceea ce natura a alcătuit, ci ceea ce binecuvântarea (Domnului) a sfințit și că mai mare este puterea binecuvântării decât a naturii, pentru că prin binecuvântare natura însăși se schimbă”[2].

Euharistia este „intrarea în Împărăție”. A fost instituită de Mântuitorul Iisus Hristos ca hrană pentru veșnicie. Trupul și Sângele Domnului sunt condiție pentru moștenirea vieții veșnice.

Cu ce am putea asocia această realitate? Credem că nu are echivalent decât în viața duhovnicească. Dacă prin păcat murim, ne degradăm, prin Euharistie ne împrospătăm sângele și trupul, ne luăm merinde pentru Eternitate.

Împărtășania e salvarea omului modern. Fără ea nu va putea să-și găsească drumul către echilibrul interior. Cei care nu-l vor căuta pe Dumnezeu în Euharistie, îl vor dobândi pe cel necurat gustând din „euharistia” lui. În acest sens sunt lămuritoare cuvintele Sfântului Chiril al Ierusalimului:

„Căci, după cum pâinea și vinul Euharistiei, înainte de invocarea Sfintei Treimi, sunt simplă pâine și vin, dar, după invocare, pâinea ajunge trup al lui Hristos, iar vinul, sânge al lui Hristos, în același chip mâncărurile din trufia lui Satan sunt, prin natura lor, simple mâncăruri, dar se spurcă prin invocarea demonilor”[3].

Pr. lect. univ. dr. Liviu Vidican-Manci

Inspector eparhial pe probleme de catehizare parohială 


Citește și Sfânta Taină a Mirungerii | Cateheza a III-a

Toate catehezele pot fi citite, integral, AICI 


[1] Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viața în Hristos, traducere de pr.prof. Teodor Bodogae, EIBMBOR, București, 2009, p.113

[2] Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheze, traducere de Dumitru Fecioru, EIBMBOR, București, 2003, p. 22.

[3] Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheze, p. 345.

Foto credit: Arhiva Radio Renașterea

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/pr-liviu-vidican-manci/" target="_self">Pr. Liviu Vidican Manci</a>

Pr. Liviu Vidican Manci

Directorul Seminarului Teologic Ortodox și lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.

Ultimele articole

Drumul Domnului și al nostru în Săptămâna Patimilor

Drumul Domnului și al nostru în Săptămâna Patimilor

Săptămâna Patimilor este pentru un creştin un exerciţiu de trăire, de empatie a lui cu Dumnezeiescul Învăţător, dar şi de parcurgere a unei etape de timp esenţiale timpul lui sacru. Nu mai departe, aceste câteva zile premergătoare Sfintelor Paşti sunt şi un bun prilej...

Sfânta Taină a Căsătoriei | Cateheza a VI-a

Sfânta Taină a Căsătoriei | Cateheza a VI-a

Subiectul ultimei noastre întâlniri a fost Sfânta Taină a Spovedaniei sau a Mărturisirii. Ne reamintim că necesitatea ei stă în păcătoșenia noastră. De nu am fi slabi și nu am păcătui, Taina Spovedaniei nu ar fi propusă de Biserică. Spovedania oferă posibilitatea...

Despre Taina Sfintei Spovedanii | Cateheza a V-a

Despre Taina Sfintei Spovedanii | Cateheza a V-a

Când omul primește Taina Sfântului Botez, așa cum am cunoscut din primele cateheze, primește și Taina Mirungerii și a Euharistiei. Dacă Botezul și Mirungerea nu se repetă decât în cazuri excepționale, Sfânta Euharistie revine în viața credinciosului cât mai des cu...

Mai multe din Articole | Spiritualitate
Iertarea alungă tristețea

Iertarea alungă tristețea

Bătrânul Iosif zicea: „În prezenţa unuia despre care ştii că te bârfeşte şi te denigrează, este aproape imposibil să nu te tulburi înlăuntrul tău, chiar dacă te sforţezi să rămâi nepăsător. Dar prin iertare şi rugăciune pentru acea persoană, tu contrabalansezi rana şi...

Nuditate eviscerată

Nuditate eviscerată

Recenta expoziție Our Body, care a vizitat orașul nostru mă obligă la câteva reflecții etice despre oportunitatea unei astfel de prezențe sau despre corectitudinea unui asemenea demers care se reclamă pe sine ca fiind științific. Lăsând la o parte caracterul periferic...

Pelerini în Rusia

Pelerini în Rusia

Întâlnirea cu spiritualitatea şi cultura altor popoare creştine, cu locurile lor sfinte şi personalităţile lor emblematice, a constituit mereu pentru pelerini un prilej de îmbogăţire interioară. Această constatare este valabilă cu atât mai mult în cazul întâlnirii cu...

Moment istoric și responsabilitate

Moment istoric și responsabilitate

În vorbirea ce o are privind soarta Sodomei, Dumnezeu făgăduiește să cruțe cetatea păcătoasă în caz că pe cuprinsul ei ar viețui „zece drepți”. Ca toate cele aflate în Sfânta Scriptură, și această împrejurare are o dublă semnificație, una literară, faptică, și una...

Demonul cicălitor al nimicurilor

Demonul cicălitor al nimicurilor

E atât de banal și de frecvent încât e foarte greu de numit. El îi insuflă și îi desumflă pe cei care, atenți la detalii inutile, adică înrobiți de lumea aceasta, cred că au dreptul și dreptatea de a face mereu observații altora. Acest demon e un drac pisălog,...

Nu-l judeca pe cel care a păcătuit

Nu-l judeca pe cel care a păcătuit

Bătrânul Porfirie zicea: Fără sacrificiul din partea noastră, dacă-l judecăm pe fratele nostru care a păcătuit, îl facem să cadă şi mai jos. Şi invers, printr-un sacrificiu al dragostei noastre şi prin rugăciunea noastră tainică pentru el, îi trezim conştiinţa, care...