Cleopatra s-a născut în Palestina. Nu se știe nimic despre copilăria și părinții ei, dar aflăm că era căsătorită cu un căpitan de oști și avea un fiu pe nume Ioan. Soțul ei este delegat în Egipt cu garnizoana, timp în care moare iar ea rămâne văduvă. Din sinaxar aflăm că era creștină, frecventa biserica, ținea posturile și se ruga. Dar vremurile erau grele în vremea împăratului Maximilian, iar creștinii erau judecați și condamnați la moarte pentru credința lor. Așa că, de dragul copilului ei, Cleopatra se ferea de autorități. Nu avea grija zilei de mâine, pentru că avea o avere destul de bunicică pe care i-a lăsat-o soțul ei, iar din ceea ce avea făcea parte și săracilor.
Într-una din zile, a aflat de mucenicii care urmau să fie judecați și executați în piața publică a orașului. S-a dus și ea acolo să vadă și să plângă durerea lor. Ajunsă acolo a văzut vitejia ostașului Uar, care și-a mărturisit iubirea pentru Hristos în public, iar apoi a fost torturat până la moarte. Acest lucru a făcut ca inima ei de creștină să sângereze și a plâns nespus de mult. După ce s-a încheiat execuția ostașului, care îi amintea de soțul ei iubit, a văzut că trupul lui a fost aruncat la groapa de gunoi. Noaptea, luând cu sine câteva slugi credincioase, a ridicat trupul Mucenicului Uar, l-a adus acasă și l-a îngropat sub podeaua casei sale. Apoi în fiecare zi, aprindea lumînări deasupra mormîntului şi-i ardea tămîie, rugându-se mereu lui Dumnezeu.
Astfel a așteptat Cleopatra câțiva ani ca urgia împotriva creștinilor să se potolească. Se gândea să părăsească Egiptul pentru a se întoarce în Palestina, patria sa, pentru a-și crește copilul în tradițiile familei sale. Dar gândul de a pleca fără Sfântul Mucenic Uar nu îi dădea pace. Așa că s-a hotarât să facă o cerere la guvernatorul statului, pentru a i se permite să se întoarcă acasă la ea în Palestina, și a îngropa pe soțul ei, militar, în cimitirul familiei din satul Edra, care era aproape de Tavor. Alături de cerere, ea a pus și un cadou pentru guvernator, pentru a se asigura că rugămintea ei nu v-a rămâne fără un răspuns pozitiv. Guvernatorul a fost înduioșat de cerere, și i-a dat voie. Așadar, Cleopatra a luat trupul Sfântului Uar și l-a înmormântat alături de părinții săi. Acolo a continuat să îi pună lumânări, tămâie și rugăciuni. Vestea s-a răspândit printre creștini, așa că mulți dintre bolnavii aduși la mormântul Mucenicului s-au vindecat.
Văzând Cleopatra cum se adunau tot mai mulți creștini la rugăciune acolo, a hotărât să ridice o biserică unde să așeze trupul Mucenicului. În timp ce se zidea biserica, copilul său Ioan urma să fie încorporat în oastea împăratului, dar mama și-a dorit să îl mai țină acasă până când vor reuși să sfințească biserica, apoi să plece. Așa că, se grăbea să ridice lăcașul de închinare Sfântului Mucenic Uar, pe care îl ruga să îi fie ocrotitor fiului său.
În ziua sfințirii bisericii, Sfântul Mucenic Uar a fost așezat într-o raclă de mare preț și mutat în lăcașul sfânt de către un sobor de ierarhi și preoți. Atunci Cleopatra s-a gândit să așeze hainele ostășești ale fiului său peste raclă în timpul slujbelor, pentru ca acesta să fie ocrotit în sluja pe care urma să o facă. S-a rugat mult Sfântului Mucenic Uar ca să faca cu Ioan, unicul ei fiu, ce va crede el mai bine că îi este de folos, să îl ia în paza și ocrotirea sa, zicînd: „Rogu-mă ţie, purtătorul de chinuri al lui Hristos, să-mi ceri mie de la Dumnezeu, ceea ce va fi Lui plăcut şi mie de folos, asemenea şi unuia născut fiului meu. Pentru că nu îndrăznesc să cer mai mult decît ce voieşte Domnul, căci El ştie ce ne este de folos şi voia Lui cea bună şi desăvîrşită în noi să se săvîrşească”.
Odată terminată slujba, Cleopatra și fiul ei au dat un ospăț mare. În timpul mesei, copilul s-a îmolnăvit de friguri iar noaptea a murit. Atunci ea a alergat în biserică la mormântul Sfântului Mucenic Uar și a strigat: „Oare astfel mi-ai răsplătit mie, care atîta m-am ostenit pentru tine, o plăcutule al lui Dumnezeu? Oare asemenea ajutoare mi-ai dat mie, care am oropsit trupul bărbatului meu pentru tine şi pentru aceasta m-am nădăjduit în tine? Ai omorît pe unul născut fiul meu, ai surpat nădejdea mea şi ai luat lumina ochilor mei!”
În somn i s-a arătat ei Sfîntul Uar, ţinînd pe copil în mîinile sale şi erau amîndoi luminaţi ca soarele, și i-a zis: „O femeie, pentru ce strigai asupra mea? Oare am uitat facerile tale de bine, pe care mi le-ai făcut în Egipt şi pe cale?” Dumnezeu s-a îndurat de rugăciunile ei și a făcut așa cum este mai bine pentru fiul ei, l-a luat ostaș în armata Lui cea cerească. Iar tânărul Ioan i-a spus maicii sale că mai fericit decât în ceruri alături de Dumnezeu și de Mucenicul Uar, nu a fost și nu va fi niciodată, deci să nu îl mai plângă ci să se bucure pentru el.
Atunci ea s-a trezit, a îngropat trupul copilului ei alături de Mucenicul Uar, a vândut toată averea, a împărțit banii sracilor și văduvelor și s-a călugărit. După șapte ani, sufletul ei s-a ridicat la ceruri, iar trupul a fost pus în biserica zidită de ea, alături de cei dragi ei.
Sfânta Fericită Cleopatra este pomenită în calendarul creștin în data de 19 octombrie. Numele ei, Cleopatra, provine din limba greacă și insemna „gloria tatalui”.
