Încă de la târnosirea bisericii de la primul nivel al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, tineretul s-a simţit atras de acest spaţiu sacru. Numărul tinerilor care veneau să se roage a crescut an de an. În anul 2006 se înfiinţează Asociaţia Tinerilor Ortodocşi de pe lângă Catedrala Episcopală Maramureşeană (ATOCEM), pentru ca activităţile lor să beneficieze de o formă organizată. Au primit un coordonator, pe preotul Vasile Botiş. Acum, tinerii Catedralei, al cărei preşedinte este preotul Gavril Vasile Băban, vicepreşedinte diaconul Ionuţ Pleş, desfăşoară o multitudine de activităţi. Pe lângă tinerii catedralei, la Sfintele Liturghii sunt prezenţi alţi mulţi tineri din Baia Mare, dar şi părinţi cu copii mai mici sau mai mari. Ca o apreciere pentru tot ceea ce fac tinerii, Preasfinţitul Părinte Justin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, a numit Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, Catedrala Tinerilor.
Azi, duminică, 17 ianuarie, Preasfinţitul Părinte Justin Sigheteanul a oficiat Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Episcopală din Baia Mare, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Corul „Doxologia” al Catedralei, dirijat de pr. prof. dr. Petrică Aurelian Covaciu.

Cuvântul de învăţătură al Preasfinţitului Părinte Justin Sigheteanul despre învăţăturile desprinse de pericopa evanghelică a duminicii, a vindecării celor 10 leproşi, a fost ascultat cu mare atenţie de cei circa 2.000 de credincioşi din Catedrală. Hristos nu vrea de la oameni decât inimă curată, suflet blând, smerit şi credincios. Nu vrea bunuri materiale. Hristos ne vrea inima noastră. Să-L primim în viaţa noastră ca să fim fericiţi. Şi aici şi dincolo. Pentru că fără Hristos nu există împăcare şi fericire, şi linişte, şi pace. Este zbucium, căutare, tulburare, îngrijorare. Biserica lui Hristos promovează pacea, familia şi normalitatea. Promovează firescul pe care Dumnezeu l-a aşezat în viaţa omului de la început, în societate, în familie.
Societatea este într-o rătăcire groaznică, după cum observăm că se îndreaptă umanitatea azi, a mai spus Preasfinţitul Părinte,. Sperăm că încă mai este timp să ne întoarcem la Dumnezeu cu conştiinţă şi credinţă. Tineretul nostru să nu mai fie un tineret înstrăinat şi rătăcit şi să nu primească lucrările subversive ale necuratului, care le vor distruge viaţa. Pentru că, în atare situaţie, nu mai ai familie, nu mai ai bucurie, nu mai ai prieteni, nu mai ai normalitate, nu mai ai comunitate, nu mai ai nimic. Tinerii devin nişte roboţi izolaţi, nişte nefericiţi pe acest pământ, pe care Dumnezeu ni l-a dat ca să devenim fericiţi.

Preasfinţitul Părinte Justin Sigheteanul s-a oprit apoi asupra vieţii Sfântului Antonie cel Mare, care este cinstit azi, numit şi părintele monahilor. Sfântul Antonie cel Mare a adunat în jurul lui circa 3.000 de bărbaţi, care s-au rugat pentru toată lumea. Prin lucrarea lor sfântă au făcut să cadă idolii păgâni, să îmblânzească natura şi fiarele. Este imperios necesar să revenim la relaţia firească, normală, frumoasă şi benefică a omului cu natura şi cu animalele pe care Dumnezeu ni le-a dăruit. Sfântul Gherasim a înţeles că o fiară sălbatică este mai corectă, uneori, decât un om raţional. Iată ce promovează biserica. Dintotdeauna Biserica şi sfinţii ei a fost într-o relaţie firească cu natura, n-au brutalizat-o, n-au agresat-o, n-au distrus-o, pentru că omul este chemat să fie creator şi îngrijitor şi administratorul creaţiei lui Dumnezeu, a conchis Preasfinţitul Părinte.
După Sfânta Liturghie, Preasfinţitul Părinte Justin Sigheteanul s-a întâlnit cu tinerii Catedralei Episcopale, pe care i-a felicitat pentru activităţile desfăşurate la sfârşitul anului trecut.
Tinerii i-au făcut cadou Arhiereului o mitră din flori roşii.
Apoi, fiecare tânăr a primit din partea conducerii ATOCEM Diploma de Recunoştinţă „Sfântul Ioan Botezătorul” „în semn de apreciere şi mulţumire pentru contribuţia adusă la activitatea social-filantropică de a colinda şi a duce vestea Naşterii Domnului în sufletele credincioşilor aflaţi în suferinţă.”

Andrei FĂRCAŞ