Sfânta Muceniță Filofteia în cultul și iconografia Bisericii Ortodoxe Române

de | dec. 7, 2020 | Spiritualitate

Sfânta Muceniţă Filofteia s-a născut la începutul secolului al XIII-lea în orașul Târnovo, care era în vremea aceea capitala Imperiului româno-bulgar. La botez a primit numele Filofteia, cuvânt ce se tălmăcește din limba greacă iubitoare de Dumnezeu. Prin faptele sale, acest atribut se va dovedi că îi anunţă viaţa aleasă închinată prin jertfa supremă pentru Hristos, Mirele Bisericii[i].

Mama Sfintei Filofteia, iubitoare de Dumnezeu, își dorea să sădească în inima fiicei sale roadele credinţei și ale fricii de Dumnezeu. Se amintește că la casa Filofteiei veneau mulţi copii săraci, flămânzii sau bătrânii aflaţi în nevoie, neputincioși și părăsiţi, pe care Sfânta încerca să-i miluiască.

Când micuţa Filofteia a ajuns la vârsta cea primitoare de învăţătură, și avea sădite în inima și în sufletul ei cel primitor sămânţa faptelor bune, a milosteniei și a fecioriei și după ce a fost deprinsă în învăţăturile Sfintei Scripturi, mama sa mult iubită s-a mutat la Domnul[ii] . Tatăl său, rămas singur, după o vreme se recăsătorește, însă de data aceasta își va lua o femeie care avea o viaţă cu totul diferită faţă de cea a primei sale soţii. Această femeie nu o îndrăgea pe Filofteia, care era obișnuită de însăși mama sa cu postul, cu rugăciunea, cu mila și cu iubirea faţă de aproapele. Filofteia rămânea tare în credinţă, în urma tuturor vorbelor de ocară, a muncilor și bătăilor la care o subjuga tatăl său și, mai ales, mama sa vitregă, deoarece aceasta o bătea, o mustra, o necăjea, lipsind-o de iubirea tatălui.

Tatăl, întunecat la minte și necunoscând poruncile și căile lui Dumnezeu, pornea cu ură împotriva fiicei, o chinuia cu multe bătăi, o trăgea de păr, o lovea cu pumnul, o bătea cu lemne și cu biciul când vedea că aceasta nu este preocupată de cele lumești, precum alţi copii de vârsta ei.

Mama vitregă o trimitea în fi ecare zi pe fericita Filofteia să îi ducă de mâncare tatălui ei care muncea pe câmp, pentru a aduna din ce în ce mai multă recoltă. Însă ea obișnuia să împartă mâncarea primită de la mama sa vitregă pentru tatăl său cu săracii pe care îi întâlnea pe cale, când mergea pe câmp. Tatăl observă că mâncarea pe care i-o aducea nu îi este îndeajuns și își ceartă soţia că nu îi pune sufi cientă mâncare, fiind nevoit să lucreze fără să mănânce. Într-o zi, însă, pe la ora prânzului, când Filofteia trebuia să meargă cu merindele, el se gândi să o pândească dintr-un desiș și, astfel, a văzut-o pe Filofteia cum împarte mâncarea copiilor săraci și flămânzi care îi ieșeau în cale, întrucât Sfânta știa că dăruind acestor fraţi mai mici îi dăruiește însuși lui Dumnezeu (Matei 25, 40). Tatăl observă toate aceste lucruri și, mâniindu-se, a aruncat, fără să gândească, cu barda ce o avea la brâu, asupra Sfintei Filofteia și a reușit să o taie la un picior. Din cauza rănii provocate de această lovitură, în puţină vreme, fericita și-a dat sufletul în mâinile preiubitului ei Mire, Domnul Iisus Hristos, după al cărui dor inima fetiţei tânjea zi de zi[iii].

Cu trupul ei s-au petrecut mai multe minuni, însuși faptul că nu era cu putinţă să fie mutat din loc și dus în cetatea apropiată era unul dintre acestea. Văzând această minune și respectând obiceiul străvechi, iereul locului a început să-i numească diferite biserici și mănăstiri, unde se gândea că muceniţa ar dori să meargă să se odihnească. Și, numind cele mai vechi mănăstiri, la pomenirea Mănăstirii Sfântului Nicolae din Argeș, trupul său și-a redus din greutate, putând fi mișcat. O scurtă perioadă de timp moaștele au rămas la Târnovo, iar de aici au fost duse pentru scurt timp la Vidin, probabil până în anul 1396. Spre a le feri de pericolul turcesc și a nu fi profanate, ele au fost oferite domnitorului Mircea cel Bătrân (1386- 1418), care le-a așezat în Biserica Domnească Sfântul Nicolae de la Curtea de Argeș, pe atunci catedrală mitropolitană.

Mai târziu, domnitorul Neagoie Basarab (1481-1521), ctitorind Mănăstirea Curtea de Argeș, va muta trupul sfintei în acest nou lăcaș, rămânând acolo până astăzi.

În data de 28 februarie 1950, Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a hotărât generalizarea cultului pe cuprinsul întregii ţări, a unor sfinţi ale căror moaște se află la noi în ţară, printre aceștia și pe Sfânta Muceniţă Filofteia de la Curtea de Argeș. În octombrie 1955 a avut loc slujba închinată acestei generalizări. Pomenirea Sfintei Muceniţe Filofteia se face în fiecare an în data de 7 decembrie. A foat aleasă această zi de prăznuire, deoarece moaștele ei au stat secole în șir în Biserica Domnească Sfântul Nicolae, care este prăznuit pe 6 decembrie. [iv]

O serie de rugăciuni de mijlocire îi sunt închinate sfintei, ca de altfel și Acatistul compus pentru faptele bune și minunile pe care le-a săvârșit. Slujba Sfintei Filofteia s-a introdus pentru întâia dată în Minei, cu binecuvântarea Arhiepiscopului şi Mitropolitului Moldovei, Meletie, aşezându-se în luna decembrie, după slujba Sfântului Ambrozie, în anul 1846.

Iconografia ne-o înfăţișează asemenea unei tinere fecioare fi ind înveșmântată cu straie populare, ie, pieptar, brâu, poale și catrinţă cu motive populare bulgărești.

În Biserica Domnească Sfântul Nicolae de la Argeș, se pot vedea câteva scene care o înfăţișează în diverse episoade din viaţa ei. În aceste fresce, ea apare ca o tânără zveltă, cu părul frumos strâns în cosiţă la spate, îmbrăcatăfi ind în ie și pieptar tivit la gât și la mâini cu bordură de culoare roșie, iar la mij loc având un brâu de aceeași culoare. Fusta lungă, în cute verticale, îi acoperă în întregime trupul. Una dintre scene, structurată în două registre unite, având în partea superioară imaginea tatălui ce ară la câmp, ne-o arată în partea de jos, în două ipostaze înaintea a două grupuri de copii. În cea dintâi, ea dăruiește celor mici cu ambele mâini bucate (pâini), iar în cea de-a doua o vizualizăm în timp ce pune o haină de culoare roșie pe trupul firav al unui băiat.

Elementele de peisaj întregesc scena complexă, ce are arbori simplifi caţi, în spirtit bizantin, dar și elemente de recuzită, asemeni coșurilor și ulcioarelor, ce le vedem la baza compoziţiei. Culoarea caldă a fondului de jos stă în contrast cu verdele și albastrul ce domină partea de sus a frescei.

Această redactare veche a chipului Sfintei Filofteia în straie populare a stat la baza multor redactări iconice postume, de aceea figura ei apare în toate bisericile contemporane, fiind reprezentată în naos, în registrul inferior, în rândul sfintelor mucenice și cuvioase: Ecaterina, Parascheva, Anastasia, Tecla, Marina etc.

Sfânta Muceniţă Filofteia dă tămăduire tuturor oamenilor, însă ea rămâne, în mod special, îngerul copiilor, veghind mereu asupra lor deoarece ea însăși a fost o copilă când Dumnezeu a așezat-o în Împărăţia cerurilor.

Să o invocăm pe Sfânta Filofteia și o s-o cinstim și noi prin cântări de laudă, pe ocrotitoarea Ţării Românești, zicând: Întru răbdarea ta ţi-ai agonisit plata ta, Fericită Filofteia, întru ispite neîncetat răbdând, în bătăi suferind, în necazuri binevoind, pe săraci miluindu-i şi pe flămânzi săturându-i; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, bună fecioară, să se mântuiască sufl etele noastre. (Tropar, glasul 8)


[i] 1Mircea Păcuraru, Sfinţi daco-români și români, Basilica, București, 2013, pp. 323-324.

[ii] Proloagele, Ed. Bunavestire, Bacău, 1999, p 310

[iii] Sfinţi români și apărători ai legii strămoșești, I.B.M. B.O.R. București, 1987, p. 283.

[iv] M.Păcuraru, Sfinţi daco-romîn… op. cit., p. 327

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/marcelmuntean/" target="_self">Prof. Dr. Marcel Muntean</a>

Prof. Dr. Marcel Muntean

Profesor universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, specializarea Artă sacră.

Ultimele articole

Pătimirile Domnului și mântuirea noastră

Pătimirile Domnului și mântuirea noastră

Aspecte introductive Capitolul din care face parte pericopa evanghelică citită în cea de-a cincea duminică din Postul Mare, e unul amplu. Îl prezintă pe Domnul deopotrivă în ipostaza propovăduitorului, cât și în cea a celui care împarte binecuvântări. Ba mai mult,...

Biserica de lemn a mănăstirii Ciucea

Biserica de lemn a mănăstirii Ciucea

În această săptămână, proiectul „Biserici de lemn din patrimoniul județului Cluj” vă invită pe domeniul poetului Octavian Goga de la Ciucea, pentru a descoperi frumoasa poveste a bisericii de lemn din Gălpâia, găzduită de complexul muzeal de aici. Istoricul bisericii...

Viața Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca

Viața Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca

Taina împărătească bine este a o păzi, iar lucrurile lui Dumnezeu este cuviincios și slăvit a le descoperi și a le propovădui. Pentru că a nu păzi tainele împărătești este lucru de frică și de pierzare, iar lucrurile lui Dumnezeu cele preaslăvite a le tăcea este mare...

Mai multe din Spiritualitate
Viața Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca

Viața Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca

Taina împărătească bine este a o păzi, iar lucrurile lui Dumnezeu este cuviincios și slăvit a le descoperi și a le propovădui. Pentru că a nu păzi tainele împărătești este lucru de frică și de pierzare, iar lucrurile lui Dumnezeu cele preaslăvite a le tăcea este mare...

Prin Cruce vine bucurie la toată lumea

Prin Cruce vine bucurie la toată lumea

Sfânta Biserică a rânduit, ca acum la mijlocul postului, să fie preacinstită Sfânta Cruce. Nu ne vom putea opri la toate înţelesurile Sfi ntei Cruci, dar ne vom opri la două dintre ele, înţelesul dogmatic al Sfintei Cruci: Crucea este expresia iubirii absolute a lui...

Maica Maria Skobțova și mănăstirea ei din lume

Maica Maria Skobțova și mănăstirea ei din lume

Aceasta a fost credința sa și cu această credință și-a și sfârșit viața pământească. În iunie 1940, Parisul va fi ocupat de trupele germane. Sosirea naziştilor a constituit şi începutul arestărilor emigranţilor, mai ales a evreilor străini. Botezul creștin se...

Părintele Nicolae Steinhardt și noblețea crucii

Părintele Nicolae Steinhardt și noblețea crucii

În viziunea Părintelui Nicolae Steinhardt, crucea și taina care se trăiește și se descoperă în ea reprezintă semnul distinctiv al creștinismului, „puterea” care îl face să existe față în față cu „nebunia” pe care o presupune pentru cei din afară, necredincioși sau...