Trăitor în primul veac creștin, Sfântul Apostol și Evanghelist Luca a făcut parte din grupul celor 70 de ucenici ai lui Hristos. El este autorul celei de-a treia Evanghelii, pe care o consideră cel dintâi tratat pe care l-am scris (Faptele Apostolilor 1, 1) și a cărţii Faptelor Apostolilor. Născut în Antiohia Siriei, a primit în anii tinereţii o educaţie aleasă, polivalentă, dedicându-se filozofiei, medicinei și artei. Detalii despre viaţa și activitatea sa găsim în mod special în scrierile Noului Testament și mai târziu în Sfânta Tradiţie (Vieţile Sfinţilor, Proloage etc.). A fost medic și discipol al Sfântului Apostol Pavel, pe care l-a însoţit în câteva călătorii misionare. De acest ultim amănunt aflăm din cea de-a doua Epistolă către Timotei 4, 11, unde se precizează Numai Luca este cu mine.

Evanghelia sa include câteva episoade specifice și unice, cum ar fi Nașterea din Fecioară a Mântuitorului (Luca 1, 2), dar și parabolele Bunului Samaritean (Luca 10, 25, 37) și a Fiului Risipitor (Luca 11, 15-32). Totodată Evanghelistul Luca dă preţioase informaţii legate de Patimile Domnului și de celelalte evenimente petrecute în viaţa lui Hristos. Privită în ansamblu, Evanghelia sa mărturisește despre compasiune, fiind o Evanghelie a îndurării, Luca punând accentul asupra sărăciei, rugăciunii, a curăţeniei sufletești, iertării, amintind aici iertarea dată fiului risipitor, a lui Iisus pe cruce (Doamne, iartă-le lor…) și altele. Acestea denotă faptul că scrierea sa se adresa păgânilor sau ne-evreilor. Prezenţa personajelor feminine este bine conturată, mai mult decât la ceilalţi evangheliști, spre exemplu sunt pomenite: Maria, Elisabeta, văduva din Nain și femeia cea păcătoasă.

Apostolul Luca s-a dovedit după Tradiţie nu doar un artist al cuvintelor, dar și al icoanelor, despre el se spune că a pictat primele icoane ale Maicii Domnului cu Pruncul. Se consemnează că atunci când a văzut icoana (posibil Hodighitria), Fecioara Maria ar fi exprimat: Darul Celui ce S-a născut din mine şi al meu să fie cu icoanele acestea. Sfântul Luca a mai zugrăvit pe lemn şi chipurile sfi nţilor şi marilor Apostoli Petru şi Pavel, şi de la dânsul s-a început în toată lumea acel bun şi preacinstit lucru, adică zugrăvirea sfintelor icoane, întru slava lui Dumnezeu, a Maicii Lui şi a tuturor sfinţilor, pentru împodobirea Bisericii şi spre mântuirea credincioşilor, celor ce cu dreaptă credinţa cinstesc sfintele icoane[i] .

În Erminia picturii bizantine, Dionisie prezintă modul cum poate fi reprezentat Evanghelistul Luca: astfel el apare ca un tânăr cu părul creţ, având barbă rară și susţinând la pieptul său Sfânta Evanghelie. Himationul său este în general colorat în nuanţe de roșu, în vreme ce tunica poate fi verde închis sau albastru. În miniaturi se poate vedea purtând veșminte zugrăvite în albastru și violet. Unele icoane ni-l înfăţișează stând ghemuit pe un scaun și pictând icoana Maicii Domnului Hodighitria sau Povăţuitoarea, ori scriinduși Evanghelia, pe a cărei filă deschisă se citesc următoarele: Deoarece mulţi s-au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi…[ii] . În jurul său se evidenţiază un peisaj citadin (case, ziduri, baldachin), elemente definitorii ce pot fi vizualizate și în pandantivul cupolei Pantocratorului. Alături de el este pictat simbolul său, care este viţelul. Acest detaliu este explicat uneori prin referire la sacrificiul din templu, de la începutul Evangheliei sale.

Chipul său mai apare redat în registrul Sfi nţilor Apostoli de pe iconostas, precum și pe Ușile Împărătești împreună cu ceilalţi Sfinţi Evangheliști: Matei, Marcu, Ioan, încadrând scena Bunei Vestiri.

Sfântul Evanghelist și Apostol Luca este recunoscut drept sfânt octotitor al artiștilor – iconarilor și medicilor – chirurgilor. De aceea, fiecare iconar, atunci când începe a picta o icoană, își îndreaptă gândurile spre Evanghelistul Luca chemându-l în rugăciune să mijlocească înaintea lui Dumnezeu izbânda finală a lucrării.

În ţara noastră, icoana Născătoarei de Dumnezeu cu Pruncul de la Mănăstirea Nămăiești este, după Tradiţie, una din cele zugrăvite de Sfântul Luca. În Grecia, cea de la Mănăstirea Soumela, Mega Spilaio și mai apoi Panagia Kikkou, din Cipru, sunt considerate ca fiind pictate de tot de dânsul.

Ca medic, reputaţia sa este afirmată la finalul Epistolei către Coloseni 4, 14, unde se relatează: Vă îmbrăţișează Luca, doctorul cel iubit[iii]. După moartea Apostolului Pavel, Luca a propovăduit în Italia, Galia, Dalmaţia și Macedoniaunde a condus Biserica din Filipi, comunitate întemeiată de Apostolul Neamurilor. Apostolul și Evanghelistul Luca a murit la o vârstă înaintată, în jurul vârstei de 80 de ani, în localitatea Ahaia din Grecia[iv] . Moaștele sale au fost reînhumate în Biserica Sfinţii Apostoli din Constantinopol în veacul al IV-lea, iar după aceea au fost duse la Padova, în Biserica Sfânta Iustina în secolul al XIII-lea. Biserica Ortodoxă îl prăznuiește totdeauna în ziua de 18 octombrie el fiind amintit și în ziua de 4 ianuarie, la Soborul Celor Șaptezeci.

Fie ca cei ce ne învrednicim cu una din aceste profesii (pictor sau medic), dar și noi, toţi, credincioșii să-l chemăm în rugile noastre ca pe un călăuzitor și proteguitor către Domnul.

[i] Vieţile Sfi nţilor pe Octombrie, Ed. IBMBOR., București, p. 228.

[ii] Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Ed. Sophia, București, 2000, pp.148-150.

[iii] David Hugh Farmer, Oxford dicţionar al Sfi nţilor, Ed. Univers enciclopedic, București, 1999, pp.334, 335.

[iv] Leonid Uspensky, Vladimir Lossky, Călăuziri în lumea icoanei, Ed. Sophia, București, 2003, p. 133 6.