Se împlinesc 76 de ani de la descoperirea cinstitelor moaște ale Sfântului Efrem cel Nou la mănăstirea unde a fost martirizat, în apropiere de localitatea Néa Makri, din Grecia.
În anul 1945, monahia Macaria s-a așezat în zona ruinelor vechii Mănăstiri „Buna Vestire”, unde a început reconstruirea așezământului monahal în care viețuise și fusese martirizat Sfântul Efrem. După ani de nevoință și rugăciune, la 3 ianuarie 1950, i s-a descoperit în chip minunat locul unde trebuia să sape.
Cu mare greutate a convins un muncitor să înceapă săpăturile, iar în pământ a fost descoperit mai întâi craniul unui om. Înspăimântat, acesta a refuzat să continue, însă maica a săpat mai departe și a găsit mânecile rasei călugărești ale sfântului, simțind o puternică mireasmă bineplăcută.
În aceeași seară, la slujba Vecerniei, Sfântul Efrem i s-a arătat monahiei, descoperindu-i numele său, viața și pătimirile suferite pentru credința în Hristos. Moaștele au fost așezate într-o raclă și se păstrează până astăzi în biserica centrală a Mănăstirii „Sfântul Efrem cel Nou” din Néa Makri.
Viața Sf. Efrem cel Nou
Sfântul Efrem cel Nou a intrat în viața monahală la vârsta de 14 ani, la Mănăstirea „Buna Vestire” de lângă Néa Makri. În anul 1424, otomanii au atacat mănăstirea, ucigând obștea monahală, însă Sfântul a scăpat, fiind retras în rugăciune într-o peșteră.
Un an mai târziu, în data de 14 septembrie 1425, chiar în ziua în care împlinea 41 de ani, a fost prins și supus unor chinuri cumplite, pentru a se lepăda de credința creștină. După opt luni și jumătate de robie, în 5 mai 1426 și-a dat sufletul în mâinile Domnului.
Sfântul Efrem cel Nou a fost trecut în calendarul Bisericii Ortodoxe Române în luna mai 2014, iar din 3 mai 2015, un fragment din cinstitele sale moaște se află la Mănăstirea Radu Vodă.
Troparul de la Vecernia Mare a Slujbei aflării moaștelor Sfântului Mucenic Efrem cel Nou
„Pe cel ce odinioară în Muntele celor fără de prihană lui Hristos bine a plăcut și nouă cunoscut s-a făcut la aflarea sfintelor lui moaște, pe Efrem cel între cuvioși Mucenic, și între mucenici Cuvios, mulțimile ortodocșilor cu cântări să-l cinstim. Căci în cuvioasă nevoință și mucenicească luptă, cu dumnezeiască cuviință a voinicit. Și rușinând taberele vrăjmașilor celor văzuți și nevăzuți, cu mucenicească diademă de mâna Domnului a fost încununat și tuturor cere de la Domnul pace și dumnezeiască milă”.
Foto credit: Doxologia






