Sfântul Ierarh Nicolae – sărbătoare și icoane

de | dec. 6, 2021 | Spiritualitate

Apărător al dreptei credinţe, Sfântul Ierarh Nicolae, pildă de blândețe, smerenie și milostenie, este cinstit cu deosebită evlavie încă din veacul al V-lea, când se consideră că viaţa sa a fost scrisă și rânduită în Mineiul lunii decembrie. Pomenirea lui se sărbătoreşte la data de 6 decembrie în ziua adormirii sale, atât în Biserica Răsăriteană cât şi în Biserica Apuseană, precum şi în ziua de 9 mai, când se comemorează mutarea sfintelor sale moaşte[1].

Atât pentru contemporanii săi, cât şi pentru posteritate, el s-a manifestat prin purtarea de grijă către cei mulți și în nevoi..Născut în anul 270 în cetatea Patara, Lichia, din părinţii: tatăl, Teofan şi mama sa, Nona, a primit la botez numele de Nicolae, ce înseamnă biruitor de popor, atribut pe care îl întâlnim şi în slujba din 6 decembrie:[2]Ca cel ce ai purtat nume de biruinţă, biruinţă tare te-ai arătat, cu adevărat credinciosului popor în ispite, Sfinte Nicolae slujitorul lui Hristos.

Sârguind în cunoaşterea lui Dumnezeu, a devenit preot şi mai apoi episcop.[3] Prezent la Sinodul ecumenic de la Niceea din anul 325, a combătut pe Arie, fapt pentru care a fost întemniţat, dar mai apoi eliberat prin pronie divină. Multe sunt minunile pe care le-a săvârşit, de atunci şi până astăzi, dintre ele câteva au fost consemnate nu doar în scris, ci şi în artă. A trecut la cele veşnice în anul 341, iar moaştele sale au fost aduse la Bari, în Italia în veacul al XI-lea, respectiv în anul 1087.

Înainte de a urca pe scaunul arhieresc, preot fiind a săvârşit multe fapte bune printre care, cea mai des citată de biografii săi este cea în care el a ajutat cu bani, scăpând de la păcatul desfrânării, pe cele trei fete[4]. În drumul său spre Locurile Sfinte a întors la viaţă pe marinarul ce zăcea fără de suflet şi a salvat întreaga corabie de viforul furtunii[5]. Cu toată dorinţa de a rămâne mai multă vreme la Ierusalim, Sfântul va primi îndemnul divin de a se reîntoarce în cetatea natală spre a fi hirotonit episcop, în locul arhiepiscopului Ioan. Prevăzând gândul viclean al corăbierilor de a îndrepta corabia în altă parte, a schimbat mersul vasului, ducându-l spre patria sa[6]. Cu tot zelul de a se retrage în pustietate, în regiunea Patarelor, Dumnezeu îi trimite gând bun de a reveni în lume și de a-i ajuta pe cei nevoiași. Se pomenește și de faptul că, trecând la cele veșnice, episcopul Mirelor i s-a arătat ca prin vedenie celui mai vârstnic episcop, care anume va fi noul ales. Acesta fiind cel ce va veni cel dintâi la slujbă și care se va numi Nicolae. În acest fel, Făcătorul de minuni, cel cu nume de biruitor de popoare, va fi cel desemnat[7].

Referindu-se la acest moment, Sfântul Metodie, patriarhul Constantinopolului, a menționat că însuși Nicolae a văzut într-o noapte slava lui Dumnezeu prin prezența Mântuitorului, ce i-a dat Sfânta Evanghelie împodobită cu aur și mărgăritare și pe Maica Domnului punându-i pe umerii săi omoforul[8].

Deşi întemniţat pe nedrept în timpul împăraţilor Diocleţian şi Maximian, Constantin cel Mare îl va elibera, alături de ceilalţi creştini.[9] Martor împreună cu alți 318 Sfinţi Părinţi, la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325, Sfântul Nicolae s-a opus ereziei lui Arie, tradiţia, amintind chiar şi de palma dată ereticului, precum şi de retragerea însemnelor episcopale, dar și de reprimirea lor, eveniment consemnat de Sfântul Metodie astfel:  Într-o noapte Sfântul Nicolae a văzut pe Mântuitorul nostru întru slavă, stând aproape de dânsul şi dându-i Sfânta Evanghelie, care era împodobită cu aur şi cu mărgăritare; iar de partea cealaltă a văzut pe Sfânta Născătoare de Dumnezeu punând pe umerii lui omofor arhieresc[10].

În vreme de mare foamete pentru locuitorii Lichiei, Sfântul Nicolae i se arată în vis neguţătorului din Italia care, în preţul celor trei galbeni, arvună, va ajunge cu corabia încărcată de grâu în cetatea Mirei, izbăvindu-o de la pieire[11]. Salvarea celor trei bărbaţi de la moarte, dar şi a celor trei voievozi, ne conving de spiritul de mare ajutor şi de sacrificiu pe care Ierarhul le-a manifestat în întreaga sa viaţă.[12]

Naufragiul corăbierilor în părţile Lichiei şi izbăvirea, prin rugăciunile adresate Sfântului Nicolae, a constituit încă o mărturie a minunilor săvârşite de el.[13] Sfântul Ierarh Nicolae a fost chemat la Domnul, cu toate acestea el a rămas până astăzi mijlocitor celor ce aleargă cu credinţă  spre dânsul, aşa cum aflăm şi din troparul închinat în cinstea sa: Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate. Părinte ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre (Tropar glas 4).[14]

După adormirea sa, se amintesc numeroase minuni pe care le-a săvârșit; printre acestea reținem pe cea în care ni se istorisește că diavolul, prefăcut în femeie, dăruiește unor corăbieri un vas cu untdelemn spre a fi dus la mormântul Sfântului Ierarh.[15] A doua zi, marea învolburată nu a mai permis ajungerea vasului în Mira Lichiei, iar marinarii îngroziți au hotărât să se întoarcă. Sfântul li se arată lor, îndemnându-i a arunca darul diavolului în mare și astfel vor putea ajunge la mormântul Sfântului. Aceștia ascultă de cuvântul Sfântului Nicolae ce li s-a arătat într-o barcă și marea se liniștește, lăsându-i să plutească până la port și să ajungă, mai apoi la moaștele sale.

Cultul

Considerat încă de la început patronul spiritual al marinarilor, Sfântul Nicolae, din tinereţe s-a arătat fierbinte rugător spre Hristos, dar şi folositor şi grabnic ajutător la suferinţele şi lipsurile celor nevoiaşi.

Multe au fost minunile pe care le-a făcut până azi Sfântul Nicolae. În țara noastră se păstrează un fragment din moaștele sale la Biserica Sfântul Nicolae cel Nou din București, dăruite de domnitorul  Mihai Viteazul și doamna Stanca, în anul 1599.

Cultul său s-a răspândit cu repeziciune din Răsărit, încă din secolul al VI-lea, urmând mai apoi să fie recunoscut şi în Apus, din cel de-al X-lea veac.[16] Încă de la început, ziua de praznic s-a considerat a fi 6 decembrie.

În țara noastră sărbătoarea este numită și Sân Nicoară sau Sâmicoară, cuvânt ce vine din latinescul Sanctus Nicolaus. Odată cu mutarea moaștelor sale la Bari, în Italia după 1087, în Martirologiul catolic se mai pomenește la 9 mai. Ortodocșii ruteni din Galiția îl cinstesc la aceiași dată.[17]Venerarea Sfântului Ierarh, în mod special în Biserica Ortodoxă, a făcut ca alături de Mântuitorul Hristos, Maica Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul sau a cetelor Sfinţilor, în cadrul ciclului liturgic, să-i fie dedicată ziua de joi din fiecare săptămână.

În acatistul Sfântului sunt prezentate multe dintre momentele însemnate ale vieţii sale, dar în mod special faptele şi minunile sunt evocate; lui, adresându-i-se în cuvinte de laudă astfel: purtătorule de cunună, vasul alegerii, stâlpul şi întărirea bisericii, capul cel sfinţit, cald folositor, limanul lin al celor înviforaţi, hrănitorul celor flămânzi, părintele săracilor, mirele celor trei fete, cela ce porţi nume de învingere, Nicolae prealăudate, frumuseţea Lichiei, părintele mulţimii popoarelor pământeşti, de Dumnezeu încununate Ierarhe.

În icosul I dar și în cel de-al II-lea se pomenesc două evenimente din viața ierarhului; eliberarea celor trei voievozi prin arătarea sa împăratului și mai apoi lui Avlavie; Bucură-te, cel ce ai sfărâmat capul cel diavolesc cu rugăciunile tale; Bucură-te, slujitorule al Împăratului tuturor; Bucură-te, ajutătorul celor credincioși; Bucură-te, întărirea Ortodoxiei.[18]
În continuare, în icosul al III-lea este asemuit cu alți slujitori ai Sfintei Biserici; Bucură-te, cel ce ești slujiitor asemenea lui Grigorie Teologul în preoție; Bucură-te, cu Ioan Gură de Aur dimpreună vorbitorule; Bucură-te, prietenul marelui Vasile; Bucură-te, că dimpreună cu dânșii tai eresurile; Bucură-te, cel ce porți o credință cu dânșii.

Sfântul Nicolae este invocat ca un mare făcător de bine, dar și ajutor fierbinte tuturor celor ce îl cheamă în rugăciunile lor. În această ipostază ni se înfățișează în icosul al IV-lea și al V-lea. Totodată este pomenită și minunea sârguinciosului Vasile ce a fost răpit de agareni; Către biserica ta mergând oarecând Vasile, sârguindu-se să-ți aducă dar, a fost răpit de agareni și l-au dat pe el ostașii lui Amira stăpânului lor spre slujbă; iar părinții lui, deși erau întristați, însă n-au încetat a îndrepta către tine rugăciuni și, trecând ziua praznicului tău, de către seară, l-ai pus pe el înaintea lor și, văzând ei această minune, cu tine cântare de bucurie lui Dumnezeu cântau: Aliluia![19]

În cel de-al VI–lea condac ni se aduce aminte de nașterea minunată a pruncului Nicolae, care încă din primele zile de viețuire a supt doar din sânul drept al maicii sale, fiind numit făcător de minuni.

Lui i se adresează cei evlavioși cu cuvinte de bucurie: Bucură-te, Nicolae; Bucură-te, făcătorule de minuni; Bucură-te, ierarhe; Bucură-te, preacuvioase; Bucură-te, preafericite; Bucură-te, cel ce ești cu nume mare; Bucură-te, preamărite.[20]

Atât în condacul a VII-lea cât și în icosul imediat următor se face referire la episodul binecunoscut cu ereticul Arie care este asemuit cu un al doilea Iuda. Bucură-te, trâmbița Sfintei Treimi; Bucură-te, că ai stricat trâmbița eresurilor lui Arie; Bucură-te, zicea ție Constantin; Bucură-te, a grăit ție Avlavie; Bucură-te, a adus ție tatăl cu fetele;
Bucură-te, au grăit Agricola cu Vasile.[21]
Reluând momentul petrecut la Sinodul I ecumenic de la Niceea se pomenește, atât în icosul al VIII-lea, cât și în cel viitor, se aduc Sfântului Nicolae laude, închinare și recunoștiință. Bucură-te, căci cu arhanghelii te veselești; Bucură-te, că fără materie cu heruvimii slujești Făcătorului; Bucură-te, că pe Arie, diavolul cel întrupat,l-ai surpat; Bucură-te, că ai legat eresurile cele fără de Dumnezeu;Bucură-te, că deschizi gurile ortodocșilor;Bucură-te, că legi gurile celor vicleni.[22]

Invocat în condacele al X-lea și al XI-lea, precum și cel succesiv ca un adevărat păstor al Bisericii drept măritoare, Sfântul Ierarh este chemat, totodată a fi alături, izbăvind pravoslavnicii; Bucură-te, tablă duhovnicească; Bucură-te, haina preoției; Bucură-te, mai înainte arătătorul dreptății; Bucură-te, păzitorul rânduielii tale; Bucură-te, mitropolite;
Bucură-te, maica mulțimii popoarelor pământești;  Bucură-te, cel ce ești întâistătător pe scaunul Mirelor; Bucură-te, împreună-șezătorule pe scaun cu apostolii; Bucură-te, cel ce ești lumină înaltă.[23]
În icosul al XIII-lea ca de altfel și în rugăciunea finală, se invocă puterea, oblăduirea și blagoslovirea Marelui Ierarh Nicolae spre poporul cel binecredincios…așa ne miluiește și pe noi cei ce cu mintea, cu cuvântul și cu lucrul suntem întru întunericul păcatelor și ne izbăvește de mânia lui Dumnezeu și de chinul cel veșnic ca, prin solirea ta, cu ajutorul, cu mila și cu harul lui Hristos, Dumnezeu să ne dea viața lină și fără de păcat, ca să viețuim în veacul acesta, și de partea stării de-a stânga să ne izbăvească, și în partea de-a dreapta, împreună cu toți sfinții, să ne învrednicească. Amin.[24]

În vremea noastră minunile se înfăptuiesc mereu, totul ține de râvna și de credința creștinilor în alesul lui Dumnezeu, Nicolae.[25]

Iconografia temei

În spaţiul sacru al Bisericii Ortodoxe, Sfântul Nicolae, este reprezentat întotdeauna în absida Sfântului Altar, alături de Sfinţii Ierarhi: Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur, Grigorie Teologul, Atanasie şi Chiril al Alexandriei, Spiridon al Trimitundei, Iacov fratele Domnului, şirul încheindu-se cu Sfinţii diaconi Ştefan şi Laurenţiu.

Erminia de la Athos ni-l înfăţişează bătrân, pleşuv având barba rotundă, purtând haine arhiereşti şi capul descoperit, iar în mâinile sale filacterul desfăşurat cuprinde slovele: Cela ce ai dăruit nouă aceste rugăciuni obşteşti şi împreună glăsuitoare…

Icoanele de prăznic ni-l redau alături de douăsprezece scene semnificative, inspirate din viaţa sa, iar icoanele de hram ni-l prezintă asemenea descrierii Sfântului Metodie, avându-i pictaţi în partea superioară pe Hristos şi pe Sfânta Fecioară.

De fapt cea mai cunoscută reprezentare a sa ni-la arată bust, binecuvântând cu dreapta sa, în vreme ce cu stânga susține Sfânta Evanghelie, fiind redat bust și în veșminte de arhiereu.

Dionisie de la Athos recomandă nu mai puțin decât 13 scene ce reprezintă cele mai semnificative momente din viața și minunile Sfântului Mirei Lichiei. Acestea, de obicei, apar zugrăvite pe icoanele de praznic sau cele aghiografice.

  1. Nașterea Sfântului Nicolae

Casa și într-însa iatac cu perdele, și în iatac maica sfântului, culcată într-o rână în pat și rezemată în pernă; și mai încolo două fete aduc bucate; și iar mai încolea o femeie bătrână scaldă pruncul. Și iarăși pruncul în leagăn lângă muma sa; și tatăl sfântului stă aproape privind pruncul].[26]

  1. Sfântul se dă la dascăl să învețe carte

Case și într-însele părinții sfântului Nicolae și înaintea lor un dascăl bătrân primește pruncul, dându-I tăbliță scrisă. Și iar mai încolea, afară din casă, sfântul merge la școală cu trăistuța de gât și cu tăblița în mână, iar înapoia lui slujnica, și înaintea lor școală].[27]

  1. Sfântul se hirotonește diacon

Biserică și în altar o masă și sfântul, tânăr cu barbă rotundă, plecat înaintea sfintei mese; și un arhiereu bătrân, cu barbă lungă, având mâna, bederniță și capătul omoforului său pe capul sfântului; și Sfântul Duh dedeasupra lui cu raze; și de-o parte și de cealaltă doi diaconi ținând în mâini trichere. Și din afară de biserică [și de altar] sfeștnice cu făclii și popor mult.[28]

  1. Sfântul Nicolae aruncă bani în casă

Casă înaltă și un om dormind într-însa. Și puțintel mai încolo cele trei fete ale lui dormind într-un pat acoperite cu plapomă până la piept; și sfântul, tânăr, stand dinjosul casei, și ținând în mâini bani legați într-o năframă îi aruncă înlăuntru pe fereastra casei. [Și mai încolo un om îngenunchiat înaintea sfântului, iar sfântul se uită la el cu asprime, având mâna întinsă spre acel om].[29]

  1. Sfântul Nicolae se hirotonește preot

Biserică și altar și într-însa doi diaconi și un arhiereu; și sfântul Nicolae înaintea lui, hirotonindu-se preot, cum se arată mai sus].[30]

  1. Sfântul înviindu-l pe corăbier

Mare și pe o corabie, și în corabie sfântul rugându-se; și înaintea lui zăcând un corăbier mort, cu fața în sus, și alți corăbieri împrejur [se uită] uimiți de minune.[31]

  1. Sfântul se hirotonește arhiereu

Precum mai sus, [biserică și altar și trei arhierei și doi diaconi ținând trichere cu făclii; și sfântul Nicolae plecat înaintea lor, și Sfântul Duh deasupra, slobozind raze pe capul sfântului. Și afară de altar popor mult, și cântăreții cântă Doamnr miluiește, privind la sfânt].[32]

  1. Sfântul în temniță primește Evanghelia lui Hristos

Temniță și într-însa sfântul; și de-a dreptul lui, Hristos ținând în mână o Evanghelie, iar de-a stânga Născătoarea de Dumnezeu ținând un omofor în mâini, le dau acestea sfântului.[33]

  1. Sfântul tăind copacul în care locuiau diavolii

Copac mare, scorburos și dintr-însul zboară demonii în văzduh ca albinele; și la rădăcina copacului, sfântul Nicolae îl taie cu securea].[34]

  1. Sfântul scăpând de la moarte pe cei trei nevinovați

Cetate și pe dinafară dealuri, și cei trei oameni osândiți, îngenunchiați, avându-și ochii legați cu năframe și mâinile legate înapoi.Și dinapoia lor călăul cu sabia goală (ridicată), și sfântul stând dinapoia lui i-o smulge [din mână] cu mânie. Și lângă sfânt trei oameni cu blănuri și cu căciuli; și căpetenia Eustatie înaintea lui, făcându-i metanie pănă la pământ, și dinapoia lui un cal înșeuat, cu frâu poleit și împodobit cu aur.[35]

  1. Sfântul Nicolae zdrobind capiștea de idoli

Capiște idolească fărămată, și înlăuntru idoli mulți; și sfântul Nicolae, aproape de un idol mai mare, îl lovește cu un târnăcop de fier în cap, iar ceilalți idoli zac bucăți pe jos, și demonii fug].[36]

  1. Sfântul arătându-i-se[în vis] împăratului Constantin și Avlavie

Palaturi și marele Constantin dormind sus pe un pat de aur, învelit până la brâu cu o plapumă țesută cu aur; și sfântul stând deasupra capului lui îl înfricoșează. Și puțintel mai încolo alt pat și Avlavie dormind, pe care de asemenea îl înspâimântă sfântul.[37]

  1. Adormirea Sfântului Nicolae

Sfântul [Nicolae], îmbrăcat cu veșminte arhierești, zăcând mort pe pat, și împrejurul lui arhierei cu Evanghelii deschise, iar un arhiereu îl sărută; și diaconi cu cădelnițe și sfeșnice și cărți deschise, și mulțime de popor, călugări și mireni; și unul dintre călugări cu mantie, ținând în mână o toacă, lovește în ea.[38]

 

A) Sfântul reprezentat în picioare

În această ipostază, îl vedem având veșminte de arhiereu Sfântul Ierarh Nicolae se redă în registrul de jos al Sfântului Altar, împreună cu Sfinții liturghisitori.

Sfântul Ierarh Nicolae – sărbătoare și icoane

Teofan Cretanul, Sfântul Ierarh Nicolae, frescă, 1527, Mănăstirea Sfântul Nicolae Anapavsas, Meteora

Atunci când se zugrăvește tot, în aceeiași îmbrăcăminte, dar de data aceasta în trapeza unui lăcaș de cult (respective o mănăstire), în orânduiala a doua, sub Cina cea de Taină, alături de ierarhi, el susține în mâna stângă un filacter pe care se văd următoarele slove: Unul este Dumnezeu, Tatăl Cuvântului celui viu, ființa înțelepciunii și a puterii, și chipul Celui de-a pururea veșnic.[39]

În tradiție Sfântul Nicolae se redă nu cu sacos, ci cu felon și cu capul descoperit, dar în exemple târzii de factură slavă și românească el este pictat cu mitră.

În această tipologie reprezentativă este imaginat Sfântul Ierarh, purtând felon și epitrahil; Sfânta Evanghelie fiindu-i nelipsită. Atitudinea sa este firească, iar bogăția cromatică și stilistică este, de asemenea pregnantă. Asimetriei corpului sprijinit pe piciorul stâng îi corespunde mâna dreaptă ce sugerează gestul binecuvântării. Dominanta fondului cu registre de verde, ocru și negru dau ansamblului o notă de vioiciune și dramatism.

Sfântul Ierarh Nicolae – sărbătoare și icoane

Sfântul Ierarh Nicolae, tempera pe lemn, sec. al XVII-lea, Muzeul Benaki, Atena

În cazuri rare figura sa o vizualizăm șezând pe tron. Desigur ne referim la acele icoane ce stau mărturie, așezându-l pe ierarh drept patronul spiritual al unei comunități sau binecunoscuta icoană de hram. Icoana cu inscripții grecești O ΑγιοςΝικóλαοςni-l înfățișează, înveșmântat ca un arhiereu, ținând Evanghelia, cu stânga și cu mâna dreaptă binecuvântând. În partea superioară, tot în gestul blagosloveniei este redat Hristos în proporții mai mici și evident în partea opusă este dispusă simetric, Maica Domnului.

B) Sfântul reprezentat în cicluri iconografice

Între scenele semnificative unde se remarcă figura Ierarului Nicolae, reținem, cu precădere cele din viața sa, cea a ilustrării Primului Sinod ecumenic de la Niceea dar și cea a Judecății de Apoi.

Sfântul Ierarh Nicolae – sărbătoare și icoane

Sfântul Ierarh Nicolae cu scene din viața, detaliu, tempera pe lemn, sec. al XVII-lea

Frumusețea acestor detalii inspirate din anii de început sau din momente solemne,precum cea a hirotoniei sale sunt transpuse în scene compoziționale armonioase desprinse,parcă din ciclul vieții sale. Acestea compoziții de mici dimensiuni sunt zugrăvite, jur împrejurul temei principale care este Sfântul pictat în picioare.

Sfântul Ierarh Nicolae – sărbătoare și icoane

Bicci di Lorenzo, Sfântul Ierarh Nicolae cu scene din viața, tempera pe lemn, 1433-35, Metropolitan Museum of Art, New York

Sfântul Ierarh Nicolae aducând la viață pe cei tineri, lucrare semnată de pictorul italian Bicci di Lorenzo. Tema redă într-un spațiu complex evenimentul tainic. Sfântul ierarh este pictat binecuvântâd înaintea celor trei tineri ce sunt redați cu mâinile împreunate în gest de rugăciune, asemeni unor oranți.

Sfântul Ierarh Nicolae – sărbătoare și icoane

Sfântul Ierarh Nicolae, tempera pe lemn, sec. al XV-lea, Ikonen-Museum, Recklinghausen

Construită cu migală și rafinament această megaicoană îl are ca protagonist pe Ierarhul Mirei în centru, în vremece pe laturile dreptunghiului se succed cele mai importante evenimente din viața sa, până la adormire. Calitatea intrinsecă a desenului, a proporției, ori a registrului cromatic fac din această icoană, nu doar obiect de cult, ci și operă desăvârșită și din punct de vedere artistic. Cu atenție mărită supunem cititorul a înregistra diferențe subtile ale proporțiilor Sfântului Nicolae care în unele icoane, mai vechi are capul puțin mai mare în raport cu ansamblul figurii sale.

C) Portretul Sfântului

Erminia de la Athos ni-l înfățișează astfel: nepurtând mitră, bătrân, pleșuv, cu barbă rotundă, zice: Cela ce ai dăruit nouă aceste rugăciuni obștești și împreună glăsuitoare. [40]Chiar dacă caracterizarea lui Dionisie este redusă, în ceea ce privește figura Sfântului, în arta bizantină s-a acceptat o tipologie de reprezentare specifică.

Icoana de la Sankt Petersburg ni-l înfățișează pe Sfântul Părinte binecuvântând.Importanța temei este dată de expresivitatea figurii sale cu frunte înaltă, ochii calzi și cromatica luminoasă. Fondul colorat în roșu ne amintește de icoanele novgorodiene.Stilizările dau dovada unei spiritualități transpuse într-un limbaj plastic, iconografic îndatorat artei rusești.[41]

 

Sfântul Ierarh Nicolae, tempera pe lemn,sec. al XIII-lea,Galeriile Ermitaj,Sankt Petersburg. Sfântul IerarhNicolae,  tempera pe lemn, sec. al XIII-lea, Mănăstirea Sfânta Ecaterina, Sinai

Cea de-a doua icoană din Sinai ne impresionează prin fundalul auriu de unde se detaşează figura monumentală a Sfântului Nicolae, reprezentat frontal, ţinând în partea stângă Evanghelia,iar cu mâna dreaptă binecuvântând. De o parte şi de cealaltă a portretului său se văd, în proporţii micșorate, Mântuitorul Hristos şi Maica Domnului oferindu-i omoforul şi Evanghelia. Stilul artistic şi compoziţia ne duc cu gândul la tradiţia picturii macedonene încetăţenite, începând cu secolul al XIV-lea.

Cromatic iconarul foloseşte o gamă a culorilor calde pe fondul strălucitor în care predomină nuanţele de roşu. Centrul icoanei îl reprezintă portretul ierarhului ce ne priveşte cu ochii săi blânzi, sfioşi şi iubitori, aşa cum îl găsim descris şi în Mineiul lunii decembrie: Ca un blând şi milostiv, slobozeşte, fericite din nevoile cumplite, care i-au răpus pe cei ce se găseau în adâncul ispitei, dăruindu-le dezlegare, cu rugăciunile tale cele către Mântuitorul  Hristos, Învăţătorule al celor de taină[42](Canonul I).

Sfântul Ierarh Nicolae – sărbătoare și icoane

Panselinos,Sfântul Ierarh Nicolae, detaliu, frescă, sec. al XIII-lea, Mănăstirea Protaton, Sfântul Munte Athos

Sfântul Ierarh Nicolae – sărbătoare și icoane

Sfântul Ierarh Nicolae, mosaic, sec. al XIII-lea, Mănăstirea Stavronichita, Sfântul Munte Athos

În icoana executată în tehnica mozaicului de la Sfântul Munte Athos, respectiv Mănăstirea Stavronichita, chipul calm al lui Nicolae ne privește dintr-o parte (portretul fiind executat din semiprofil), realizându-se o interesantă expresie plastică din cele două elemente distincte: capul îndreptat înspre dreapta și ochii înspre stânga. Omoforul în nuanțe luminoase are redate pe el două cruci monumentale de culoarea neagră. Sobrietatea expresiei este armonizată cu veșmintele de culoarea gri verzui, ce dau întregului o notă gravă.

Sfântul Ierarh Nicolae – sărbătoare și icoane

Sfântul Ierarh Nicolae, icoană, tempera pe lemn, sec. al XIX-lea, Muzeul Mănăstirii Nicula

În icoana pe sticlă, ce aparțin școlii de la Nicula, Sfântul Nicolae ne apare binecuvântând și ținând cu mâna stângă Sfânta Evanghelie. Mitra ni-l arată ca pe un arhiereu al bisericii, statura monumentală, precum și expresia chipului ni-l înfățișează ca pe un urmaș destoinic al lui Hristos. Culorile în armonia roșului și al albastrului construiesc imaginea. Multitudinea de flori ce se înlănțuie pe fondul icoanei ne dau sentimentul identității școlii de pictură transilvănene.

Finalizând acest studiu reținem nu doar marea evlavie ce s-a manifestat în decursul veacurilor către trimisul lui Dumnezeu Nicolae, materializată prin cult, rugăciuni, imnuri, invocări ale numelui său sau ridicări de lăcașuri de cult, fiind considerat unul din cei mai plăcuți sfinți în întreaga creștinătate dar, și prin zugrăvirea de icoane și fresce.

Dionisie îi dedică o redactare iconică simplă și clară notând despre înfăţişarea sa, care este aidoma unui bătrân pleşuv cu barba rotundă, purtând haine arhiereşti şi capul descoperit. În mâinile sale filacterul deschis lasă să se citească următoarele cuvinte: Cela ce ai dăruit nouă aceste rugăciuni obşteşti şi împreună glăsuitoare…Unul este Dumnezeu, Tatăl Cuvântului cel viu, ființa înțelepciunii și a puterii, și chipul Celui de-a pururea veșnic.[43]Tot la fel se istorisesc modul cum trebuie reprezentate cele 13 scene ale vieții și minunilor sale.

Imnografia bisericii îl numește chip al blândețelor și îndreptător al credinței, mai cu seamă, că, în viața sa, el a îmbinat smerenia cu dărnicia.[44] Apărător al credinței și învățăturii ortodoxe, Sfântul Nicolae, a participat la Primul Sinod ecumenic de la Niceea, împotrivindu-se, după Tradiție, ereziei lui Arie. În întreaga sa existență Sfântul Ierarh a manifestat dragoste aleasă față de Dumnezeu și față de semenii săi, miluind o mulțime de oameni, ca exempul tatăl celor trei fete, corăbierii din marea învolburată sau locuitorii Mirei pentru care a fost un arhiereu devotat, dar și un sprijinitor în clipe de mari greutăți, foamete, chemând în mod tainic corabia cu grâne.

Prin modelul vieții sale, a faptelor de milostenie, Sfântul a inspirat o întreagă, așa zisă, cultură a bunătății și dăruirii în întreaga lume creștină, fiind cinstit, prețuit și invocat în rugăciuni și liturghii.

În ziua de mare praznic să rostim troparul ce caracterizează personalitatea și definește caracterul binevoitor, cald și sincer al Sfântului Ierarh Nicolae:

Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre (Tropar, glas 4).

 

[1]Parte din acest material se află în cartea autorului Marcel Ghe. Muntean, Iconografia picturii bizantine. Icoanele prăznicare ale Maiciii Domnului și ale Sfinților, Ed. Renașterea, Cluj Napoca, 2015 pp. 165-184.

[2]Aurelia Bălan Mihailovici, Dicţionar onomastic creştin, Ed. Minerva, Bucureşti, 2003, p. 404.

[3]Viața, canonul, acatistul Sfântului Ierarh Nicolae făcătorul de minuni, Ed. Sophia, București, 2012, p. 11.

[4]Viața, canonul, acatistul Sfântului Ierarh Nicolae făcătorul de minuni, pp. 14-20. Se consideră, după unii biografi ai Sfântului Nicolae că el le-a ajutat pe cele trei fete în trei rânduri, venind și aducând galbenii nu odată, ci de trei ori.

[5]Viața, canonul, acatistul Sfântului Ierarh Nicolae făcătorul de minuni, p. 22. A salvat, de asemenea corabia de la catastrofa pornită pe mare.

[6]Viața, canonul, acatistul Sfântului Ierarh Nicolae făcătorul de minuni, p. 24.

[7]Viața, canonul, acatistul Sfântului Ierarh Nicolae făcătorul de minuni, p. 29.

[8]Viața, canonul, acatistul Sfântului Ierarh Nicolae făcătorul de minuni, p. 32.

[9]Viața, canonul, acatistul Sfântului Ierarh Nicolae făcătorul de minuni, p. 35.

[10]Viața, canonul, acatistul Sfântului Ierarh Nicolae făcătorul de minuni, p. 40. Vedenia pe care a văzut-o Sfântul Metodie (și Sfântul Nicolae) o sesizează și unul dintre părinții sinodali.

[11]Viața, canonul, acatistul Sfântului Ierarh Nicolae făcătorul de minuni, p. 43.

[12]Viața, canonul, acatistul Sfântului Ierarh Nicolae făcătorul de minuni, pp. 44, 54, 56. Se pomenesc și numele celor trei voievozi, și anume: Nepotian, Ursul și Erpilion. La rugăciunea lui Nepotian, Sfântul Nicolae, i se arată în vis împăratului și lui Avlavie, eparhul cerându-i să-i elibereze pe cei trei voievozi ce sunt nevinovați.

[13]Viața, canonul, acatistul Sfântului Ierarh Nicolae făcătorul de minuni, p. 61.

[14]Mineiul lunei Decemvrie, ediția a III-A, Ed. Tipografia Sfintei Mănăstiri Cernica, 1927, p. 66.

[15]Pr. Constantin Necula, Viața Sfântului Ierarh Nicolae, Făcătorul de Minuni, Dăruitorul, Ed. Agnos, Sibiu, 2009, pp. 113-114.

[16]Louis Réau, Iconogrphie de L’Art Chrétien, t. II, Ed. Presses Universitaires de France, Paris, 1957, p. 977.

[17] Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Liturgică generalăII,Ed. Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2002, p. 277.

[18]Ceaslov, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1990, pp. 438, 439.

[19]Ceaslov, p. 441.

[20]Ceaslov, p. 442.

[21]Ceaslov, p. 443.

[22]Ceaslov, pp. 444, 445.

[23]Ceaslov, pp. 446, 447.

[24]Ceaslov, pp. 448, 449.

[25]Noi minuni ale Sfântului Nicolae, trad. Lucia Ciornea, Ed. Sophia, București, 2004, p. 6. Cartea este un compendiu de istorisiri contemporane din Rusia, culese și redactate. Ierarhul Nicolae își arată necontenit iubirea sa de oameni și în aceste decenii ale, așa zisei, erei atomice.

[26]Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine,Erminia picturii bizantine, Ed. Sophia, București, 2000, p. 173.

[27]Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine,p.174.

[28]Dionisie din Furna,Erminia picturii bizantine,p.173.

[29]Dionisie din Furna,Erminia picturii bizantine, p.173.

[30]Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine,p.173.

[31]Dionisie din Furna,Erminia picturii bizantine,p.173.

[32]Dionisie din Furna,Erminia picturii bizantine,p.173.

[33]Dionisie din Furna,Erminia picturii bizantine,p. 174.

[34]Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine,p.174.

[35]Dionisie din Furna,Erminia picturii bizantine, p.174.

[36]Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine,p.174.

[37]Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine,p.174.

[38]Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine,p. 174.

[39]Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine,p. 239.

[40]Dionisie din Furna,Erminia picturii bizantine,p. 151.

[41] Muntean Gh. Marcel, Tipologia artei bizantine, Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2012, p. 224.

[42]Mineiul lunei Decemvrie, p. 69.

[43]Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, pp. 151, 310.

[44]Ceaslov, p. 437.

 

 

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/marcelmuntean/" target="_self">Prof. Dr. Marcel Muntean</a>

Prof. Dr. Marcel Muntean

Profesor universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, specializarea Artă sacră.

Ultimele articole

„Maica Domnului ne cheamă și ne conduce spre Hristos”

„Maica Domnului ne cheamă și ne conduce spre Hristos”

Preasfințitul Părinte Vasile: „O căutăm pe Maica Domnului pentru că, prin mângâierile pe care le primim de la Ea, noi ne putem menține pe calea adevărului, pe care Hristos Mântuitorul ne-o deschide nouă spre Împărăția lui Dumnezeu. Orice cale pe care noi o parcurgem,...

Chivotul se mută în Biserica din cer

Chivotul se mută în Biserica din cer

Există în viața omului un „punct 0”, un timp al referinței, care determină un itinerariu în consecință. Calitativ vorbind, acesta depășește orice alt moment din viață și ține cât o viață și chiar mai mult. Când vine de sus, nu seamănă cu nimic altceva și are un...

Hristos Vindecătorul

Hristos Vindecătorul

Aspecte introductive Cu Hristos Cel care vindecă suntem chemați să ne întâlnim și în această duminică. Căci nu există formă mai frumoasă de manifestare a divinității decât iubirea. Odată eliberat slăbănogul din chingile suferinței, Domnul cheamă la apostolat ucenici...

Mai multe din Spiritualitate

Ev. Ioan 14, 1-11

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: să nu se tulbure în voi inima voastră; aveţi credinţă în Dumnezeu şi în Mine aveţi credinţă. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri, iar dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu vreau să Mă duc să vă pregătesc vouă loc. Şi dacă Mă voi duce...

Evanghelia de la Luca 24, 36-53

În vremea aceea, după ce s-a sculat din morţi Iisus a stat în mijlocul ucenicilor Săi şi a grăit către ei: pace vouă! Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau în sine că văd un duh. Dar El le-a grăit: ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce vi se ridică astfel...