Într-un articol recent, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, subliniază importanța catehizării tinerilor în Biserică și responsabilitatea pe care fiecare generație o are în acest sens. Dacă astăzi avem libertatea de a vorbi deschis despre credință, trebuie să ne amintim că acest drept a fost câștigat cu mari sacrificii.
Cateheza, o datorie a Bisericii în orice vreme
Întotdeauna, Biserica a fost chemată să transmită Evanghelia și să-i crească pe tineri în credință. Acest lucru nu s-a făcut fără efort și, uneori, cu multă suferință.
Un exemplu puternic este cel al Sfântului Preot Liviu-Galaction de la Cluj, pe care Înaltpreasfințitul Părinte Andrei îl evocă drept un apărător al catehezei, un om care și-a asumat misiunea de a educa tinerii în spiritul Evangheliei, chiar și în cele mai dificile momente.
„Sfântul Liviu-Galaction era convins că e absolut necesară catehizația pentru viitorul Bisericii.” – scrie Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, subliniind că aceasta nu este o simplă activitate, ci temelia pe care se zidește credința fiecărei generații.
În 1958, pe când era vicar eparhial la Cluj, părintele Liviu Galaction a propus o programă catehetică unitară pentru copii și adulți. Scopul său era clar: să ofere un cadru organizat prin care credința să fie predată și trăită. Însă într-o epocă în care regimul comunist căuta să îndepărteze tinerii de Biserică, acest gest a fost considerat un act de nesupunere.
„Încă înainte de venirea comuniștilor la putere, a înțeles toată urgia ce se putea abate asupra țării. Și-a asumat curajul mărturisirii, a înțeles și faptul că e nevoie de precauție și discernământ.” – explică Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, arătând clar că părintele Liviu Galaction nu a fost un om care s-a lăsat intimidat de vremuri, ci un mărturisitor conștient de misiunea sa.
La scurt timp după ce a pus în aplicare acest program catehetic, părintele a fost arestat pe 21 noiembrie 1958, interogat fără încetare și, în cele din urmă, condamnat pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Regimul nu s-a limitat doar la pedepsirea lui, ci a dorit să transmită un mesaj clar întregului cler: orice încercare de a-i învăța pe tineri despre Dumnezeu era considerată o amenințare.
Ce facem astăzi cu libertatea de a vorbi despre credință?
Dacă în trecut cateheza a fost interzisă, astăzi este adesea neglijată. În articolul său, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei atrage atenția asupra faptului că deși avem libertatea de a-i învăța pe tineri despre Dumnezeu, prezența lor la viața liturgică este tot mai redusă.
„Astăzi, avem libertate deplină, dar și secularizarea își spune cuvântul. Copiii fac religie la școală, însă prezența lor la Liturghie nu-i suficientă duminica.”
În fața acestei realități, întrebarea pe care o ridică articolul Înaltpreasfințitului Părinte Andrei este una simplă, dar dureroasă:
„Încă mă uit în sus la Sfântul Liviu-Galaction și-mi vine să intru în pământ, gândindu-mă la prețul ce l-a plătit el pentru ora de religie.”
Astăzi, prezența copiilor la orele de religie este contestată, participarea lor la viața liturgică este în scădere, iar catehizarea în parohii este, în multe cazuri, insuficientă. Dacă un preot a fost dispus să moară pentru ca tinerii să învețe despre Hristos, noi ce facem astăzi cu această libertate?
