Păstrând tradiţia încetăţenită în Biserica Ortodoxă încă din primele veacuri creştine, ziua Marelui Mucenic este prăznuită pe data de 26 octombrie.
Sfântul Dimitrie Făcătorul de minuni provenea dintr-o familie aristocrată a Tesalonicului. A îmbrăţişat de tânăr cariera armelor, devenind soldat, iar mai apoi comandant de oşti în armata romană.
Se consideră că încă din anii copilăriei, Sfântul a primit cuvântul lui Dumnezeu, care nu doar că s-a sălăşuit în sufletul său, ci şi a prins rădăcini adânci. Împăratul Maximilian auzind că este creştin a dispus aducerea şi cercetarea sa. Credinţa statornică şi adevărată, dar mai cu seamă încrederea sa în Hristos, adevăratul Stăpân, l-a înfuriat pe conducător, care l-a dat spre osândire şi întemniţare.
În acest timp, în onoarea împăratului s-au organizat diverse jocuri ce antrenau tinerii dornici să se lupte în aşa zisele pentatlonuri. Iar printre favoriţii stăpânului cetăţii se număra şi un păgân din neamul vandalilor pe nume Lie. Acesta învingea cu uşurinţă vitejii ce se avântau în luptă şi îi arunca în tăişul suliţelor, omorându-i. Între neînfricaţii juni care se pregăteau de înfruntarea cu el se găsea şi Nestor, cel care observând faptul că pier fără cruţare credincioşi creştini, înainte de a porni lupta i-a cerut binecuvântarea Sfântului Dimitrie, care zăcea în temniţă. Sfântul l-a încurajat pe Nestor, asigurându-l că, nu doar îl va învinge pe Lie, dar îl va şi mărturisi pe Hristos.
Nestor însemându-se cu semnul Sfintei Cruci, dar având şi încredere fierbinte în Dumnezeul lui Dimitrie, biruieşte pe Lie, mâhnind şi mâniind pe împărat. Acesta a chemat un dregător numit Marchian, căruia i-a dat poruncă spre a-l ucide pe Nestor, tăindu-i capul. După această întâmplare, răzbunarea stăpânului nu s-a oprit, ci aflând că în spatele victoriei lui Nestor se află Sfântul Dimitrie, pricinuitorul morţii lui Lie, a ordonat uciderea Sfântului cu suliţe, întocmai cum s-a petrecut şi cu cel pe care îl preţuise, şi anume pe Lie.
După moartea Sfântului Mucenic, credincioşii au îngropat trupul, chiar pe locul unde şi-a primit martiriul. O seamă de mărturii aduc la cunoştinţă faptul că din acel loc a început să izvorască mir, mir care vindeca mulţi bolnavi şi dădea tămăduire suferinzilor. Totodată, Sfântul Dimitrie le venea în ajutor, tuturor celor ce veneau cu evlavie şi cu credinţă la mormântul său.
De aici, a şi rămas numele său de Izvorâtor de mir, pe care apoi Biserica creştină i l-a consacrat.
Iconografi a a preluat faptele sale de vrednicie, moartea sa martirică, precum şi minunile săvârşite de el. În acelaşi timp o importanţă majoră a avut-o şi imnologia care s-a dezvoltat odată cu cultul său, ducând la crearea primelor icoane consacrate Sfântului Dimitrie. Erminia de la Athos dă indiciile reprezentărilor iconografi ce în limbaj bidimensional, a Sfântului, precum: portretul sau bustul, Sfântul înaintea lui Maximilian, Sfântul la închisoare binecuvântându-l pe Nestor, lupta dintre Nestor şi Lie, moartea mucenicească şi îngroparea Sfântului Dimitrie.
Dintre toate cele menţionate, cea cu martiriul este poate cea mai bine cunoscută. Acest lucru este vizibil nu doar că este momentul în care sfântul intră în împărăţia cerurilor, ci mai cu seamă că din această clipă, Sfântul devine mare vindicator şi mirofor (cel care a izorât din locul rănilor sale). Această temă a mirului, legată de Sfântul Dimitrie este accentuată şi în imnografi a zilei de sărbătoare.
Printre redările dintru început ale Sfântului Mare Mucenic de la Tesalonic, atât în icoane, cât şi în mozaicuri, îl recunoaştem pe acela înfăţişat în picioare, cu mâinile în chip de orant, purtând o mantie de culoarea albă. Cu timpul veşmântul său se va preschimba în haine militare, purtând suliţă şi mantie. Din acest motiv, Sfântul ca protector şi salvator al Tesalonicului va fi înfăţişat aidoma unui oştean stând în picioare sau călărind un cal de culoarea sienă arsă. Cu veşminte soldăţeşti, îl vedem şi în icoanele ce îl prezintă pe un cal, omorându-l pe ţarul bulgar Caloian. Acest detaliu provine din minunea săvârşită în anul 1207, în luna octombrie, în afara zidurilor Tesalonicului şi care s-ar explica prin uciderea de către Sfânt a acestui ţar care ar fi asediat Tesalonicul[i] .
În icoana de la Muzeul de Istorie de la Veliko Târnovo Sfântul Dimitrie ne este reprezentat frontal, întors cu tot corpul către privitor. El ţine cu ardoare în mâna sa dreaptă o suliţă înaltă cu care străpunge corpul ţarului, îmbrăcat în veşminte ostăşeşti. Mantia de culoarea albăstruie flutură pe fondul strălucitor al icoanei. La picioarele calului se vizualizează oşteanul omorât, precum şi zidurile cetăţii, redate de sus, într-o amplă perspectivă. Nuanţa arămie a calului e luminată de accente puternice, de culoarea albă ce învigorează ansamblul. Expresia de maximă încordare e dată de arcuirea sprâncenelor, a verticalităţii nasului, a ochilor puternici, a luminilor bine dirijate ce sacadează ansamblul etc. Întreaga siluetă a figurii impozante a Mucenicului lui Hristos demonstrează o bună cunoaştere a proporţiilor bizantine, respectiv postbizantine, prefigurate în textul Erminiei lui Dionisie de la Athos.
Privind icoana, să retrăim minunile săvărşite de Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, rostind împreună: Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, Purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci, precum mândria lui Lie ai surpat şi la luptă îndrăzneţ ai făcut pe Nestor, aşa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.
[i] Χρίστου Γ. Γκóτση, Ο Μυστικóς κóσμος των Βυζαντινὡν εικὡνων, Εκδ. Αποσολική Διακονία, Αθήνα, 1971, p. 201.