Prăznuiţi în ziua de 8 noiembrie în Biserica Ortodoxă şi în cea Greco-Catolică, iar în cea Romano-Catolică la 29 septembrie, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil sunt mesagerii divini pentru întreaga creştinătate, şi nu numai, existenţa lor fiind consemnată în Sfânta Scriptură. În această zi, alături de Sfinții Arhangheli, Biserica răsăriteană celebrează și pe toate Puterile cerești cele fără de trupuri, mai precis pe toate cetele îngerești care nu s-au despărțit de Dumnezeu Creatorul.
Părinţii Bisericii le acordă o importanţă deosebită şi Sfânta Tradiţie le păstrează vie personalitatea şi prezenţa lor în decursul veacurilor, transpunându-le sfinţenia şi minunile în imnuri, rugăciuni, liturghie în ziua sărbătorii, dar şi în edificii religioase (capele, biserici, catedrale), ce le păstrează numele. Abia spre sfârşitul secolului al IV-lea și începutul celui viitor, sub stricta supraveghere şi îndrumare a Bisericii, cultul Sfinţilor Îngeri a luat o mare dezvoltare, ceea ce se observă din numeroasele forme de exprimare pe care le-a îmbrăcat credinţa creştină în existenţa îngerilor şi evlavia faţă de ei.[1]
La origine a fost simpla aniversare anuală a sfinţirii unei biserici închinate Sfântului Arhanghel Mihail din Constantinopol şi de aceea în vechile sinaxare apare ca o sărbătoare numai a Arhanghelului Mihail. Mai tîrziu a fost inclus şi Arhanghelul Gavriil, devenind ulterior o sărbătoare comună a tuturor Sfinţilor Îngeri. Şi în Biserica Apuseană cultul Sfinţilor Îngeri, așa cum s-a menționat mai înainte este în mare cinste, lor fiindu-le închinate sărbători distincte pentru Arhanghelii Mihail, Gavriil şi Rafail, dar şi pentru îngerul păzitor. În Mineiele noastre din Biserica Ortodoxă sunt consemnate alături de data de 8 noiembrie alte patru zile liturgice, zile de prăznuire și de pomenire a lor. În ziua de 6 septembrie se celebrează minunea săvârșită de Arhanghelul Mihail la Chones, în Colose, Frigia. Pe 26 martie, după praznicul Buneivestiri se ține sărbătoare închinată soborului (adunării) Arhanghelului mai marelui Gavriil. Tot de Arhanghelul Gavriil se amintește în ziua de 11 iunie, atunci când se face aducere aminte de apariția sa la una dintre chiliile de la Sfântul Munte Athos, Adin. Aici el l-ar fi învățat pe un călugăr prima parte a cântării Axionului Sfintei Fecioare Maria: Cuvine-se cu adevărat; sărbătoarea a rămas ținută la mănăstirile athonite încă din veacul al X-lea. În ziua de 13 iulie, cinstim al doilea sobor al Arhanghelului Gavriil ce aniversează momentul sfințirii unei biserici cu hramul numelui său. Între zilele săptămânii, Biserica ortodoxă face pomenirea lor, totdeauna în ziua de luni.
Sfântul Dionisie Areopagitul în cartea sa Despre Ierarhia cerească, împarte în câte trei, suprapuse cele nouă cete ale cinstitelor și netrupeștilor puteri îngerești: Serafimii, Heruvimi, ceata Tronurilor; ceata Domniilor, ceata Puterilor, ceata Stăpâniilor; ceata Începătoriilor, Arhanghelii și ceata Îngerilor.
Biserica a consfințit această ierarhie și a inclus-o prin intermediul Erminiei de pictură în arta bisericească. Tablourile cu tematică sacră, statuile, vitraliile, precum şi icoanele îi înfăţişează cu atributele şi fizionomia tipologică, corespunzătoare şi încetăţenită.
Misiunea Îngerilor este aceea de a-l întări și susține pe om în a transfigura lumea, ei fiind considerați și mesagerii divini. Pentru îndeplinirea atribuțiilor ei pot avea înfățișare omenească (II Reg. 6, 17), pot, de asemenea să vorbească, să mănânce, să apară înveșmântați, purtând aripi (Fac. 32, 25; Luca 24, 4; Matei 28, 3; Apoc. 14,6)., detaliu pe care îl vizualizăm în iconografie.
Numele Arhanghelului Mihail este tâlcuit Cine este ca Dumnezeu. Sfântul Arhanghel Mihail este arhanghelul cu sabia de foc, pus de Dumnezeu să păzească porţile Edenului, alături de heruvimi, după alungarea primilor oameni, Adam si Eva, pedepsiţi pentru păcatul neascultării poruncii lui Dumnezeu. Arhistrategul Mihail este amintit în istorisirea căderii Ierihonului din Cartea lui Iosua, numele său fiind recunoscut atunci când Iosua, încă neînţelegând despre cine este vorba, îl întreabă pe Arhanghel de care parte este în luptă, acesta răspunzându-i: Eu sunt căpetenia oştirii Domnului şi am venit acum! (Iosua Navi 5, 13-14).
În cartea lui Daniel, Mihail apare pentru a-l ajuta pe Arhanghelul Gavriil să-i înfrângă pe perşi (Daniel 10, 13). Într-o vedenie de mai târziu, lui Daniel i se descoperă că în vremea aceea [la sfârşitul veacurilor] se va scula Mihail, marele voievod care ocroteşte pe fiii poporului tău, şi va fi vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt popoarele şi până în vremea de acum (Daniel 12, 1). Astfel, Mihail este cel ce ocroteşte pe fiii lui Israel, aşa cum fiecare ţară îşi are îngerul său păzitor.
Din tradiție Sfântul Arhanghel Mihail şi-a arătat puterea atunci când a salvat un tânăr aruncat de tâlhari în mare, pe ţărmurile Muntelui Athos. Cea mai cunoscută minune a sa, salvarea bisericii din Colose, a reprezentat o temă îndrăgită pentru iconarii greci şi ruşi. Mai mulţi păgâni au dorit să distrugă această biserică prin schimbarea cursului a două râuri. Astfel, aceast edificiu sacru risca să fie luat de ape. Apariţia Sfântului Arhanghel cu o cruce în mijlocul apelor a dus la oprirea lor şi, implicit, la salvarea bisericii. Se menţionează că izvorul care a ieşit acolo, după ce s-a petrecut această minune, are puteri tămăduitoare. Cartea Apocalipsei relatează că, la sfârşitul lumii, Arhanghelul Mihail şi oştile sale vor lupta împotriva satanei (Apocalipsa 12, 7-11).
Considerat Îngerul bunelor vestiri, Sfântul Arhanghel Gavriil o anunţă pe Ana, soţia lui Elcana, că va naşte pe profetul Samuil şi îi tălmăceşte vedeniile prorocului Daniel (Dan, 8, 16; 9,21). Numele Arhanghelului Gavriil este tâlcuit precum Puterea mea este Dumnezeu. Tot el, îi înştiinţează pe Zaharia şi pe Elisabeta că li se va naşte prunc, pe Sfântul Ioan Botezătorul (Luca, 1, 11-20). Sfântul Arhanghel Gavriil se arată Maicii Sfinte şi îi aduce vestea naşterii lui Iisus Hristos (Luca, 1, 26-38). Mai apoi, el este cel ce după Tradiţie o ocroteşte pe Maica Domnului în Templu, în timpul copilăriei sale.
Dionisie din Furna în Erminia sa amintește despre Sfinţii Arhangheli, mai cu seamă atunci când sunt reprezentaţi împreună, ei se zugrăvesc cu chip de oameni, tineri, cu capul gol, cu părul strâns cu o panglică albă legată la ceafă. Ei poartă veşminte militare, având brâie de aur şi câteodată mantii (militare), ţinând în mâini arcuri, lăncii sau halebarde[2].
În iconografie, atributele Întâiului dintre oştenii lui Dumnezeu apare ca fiind un tânăr, bărbat, (niciodată copil), cu aripi, purtând mantie uneori de culoarea roşie (astfel apare în icoanele de sorginte rusă), sabie ce simbolizează pe de o parte, semnul demnităţii sale de conducător de oşti, iar pe de altă parte, armă de luptă, propriu-zisă. În unele icoane, mâna stângă susţine în jurul pieptului, într-un disc, chipul Mântuitorului sau monograma Sa, care desemnează faptul că el este slujitorul Lui. Cu privire la forma circulară a discului cu monograma X sau cu Sfânta Cruce, Sfântul Simeon al Tesalonicului menționează că această formă este un simbol teologic care ne arată că, deşi Hristos S-a întrupat, ca Dumnezeu El nu are nici început, nici sfârşit în timp.[3]
Capul Arhanghelului Mihail este împodobit cu o panglică ce leagă strâns părul cârlionţat, ale cărei capete se desfac uşor în cadrul aureolei. Unii sunt de părere că aceste capete ale panglicilor semnifică auzul spiritual al îngerului, atent la poruncile Domnului[4], iar alţii cred că acestea simbolizează bunătatea îngerilor, care emană de la ei spre noi.[5]
În ceea ce priveşte iconografia Sfântului Arhanghel Gavriil, în multe reprezentări este identică cu cea a lui Mihail, purtând tunică, mantie. Uneori este îmbrăcat asemeni diaconilor, cu stihar şi orar. Toiagul ce îl deţine în una dintre mâini, reprezintă autoritatea pe care a primit-o de la Dumnezeu ca mesager al Său[6]. În această ipostază îi putem vedea pe Sfinţii Arhangheli, în mozaicul Domului din Cefalù. Singurele diferenţe sunt cele de ordin cromatic şi de asimetrie ale poziţionării lor. Fondul de aur exprimă dorinţa tranfigurării sfintelor chipuri. Aripile monumentale pictate în nuanţe rafinate de albastru sau ocru galben susţin siluetele graţioase şi uşor aplecate ale Arhanghelilor, dând expresie, echilibru şi eleganţă ansamblului.
Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, mozaic, sec. al XII-lea, Domul din Cefalù, Italia.
Icoanele lui Rubliov şi Kontonglou îi redau pe cei doi Arhangheli în veşminte distincte. Rubliov îl înfăţişează pe Arhistrategul Mihail în mantie roşie, ţinând cu mâna stângă toiagul autorităţii lui Dumnezeu. Pictorul contemporan elen Fotis Kontoglou, îl arată pe Arhanghelul Darului în straie de diacon, având dreapta ridicată; fragmentul pare să fie luat din scena Buneivestiri.
Andrei Rubliov, Sfântul Arhanghel Mihail, Fotis Kontoglou, Sfântul Arhanghel Gavriil, sec. al XX-lea, Colecţie particulară, Grecia.
Ultimele exemple propuse sunt din spaţiul apusean, ele aducându-ne înaintea ochilor reprezentări naturaliste, ce sugerează ideea de realitate intrinsecă. Frumuseţea şi candoarea chipului Sfântului Gavriil este dată de armonia asemănării cu un portret uman idealizat. Guido Reni impresionează prin naturaleţea detaliilor, dar şi prin tehnica desăvârşită. Lumina diafană ordonează şi transpare figura angelică. Crinul susţinut ne duce cu gândul la atributele curăţiei, candoarei şi a fecioriei cu care este preaslăvită Maica Domnului. Cu aceeaşi veridicitate ne întâmpină şi detaliul Sfântului Arhanghel Mihail, dintr-o lucrare în care Îngerul Legii apare pictat în armură şi stând în picioare.
Guido Reni, Sfântul Arhanghel Gavriil, ulei, sec. al XVII-lea, Palatul Imperial Pavlovsk, Sankt Petersburg. Vincenzo Foppa, Sfântul Arhanghel Gavriil, ulei, sec. al XV-lea.
Aripile îngerilor înconjoară lumea. Ochii lor o privesc fără încetare. Ei urcă şi coboară fără încetare între pământ şi cer. Se unesc cu noi în rugăciunile noastre. Oştile lor nu încetează să cânte lauda Creatorului lumilor. Stând în faţa tronului său, uniţi prin legăturile dragostei, ei trăiesc o viaţă comună cu noi. Ce imensă bucurie că o ştim![7]
Întâlnindu-le chipurile în icoane, dar şi în tablourile religioase, să ne îndreptăm gândul către Dumnezeu, rugându-i pe cei doi Arhangheli să ne păzească şi să ne călăuzească în urcuşul nostru duhovnicesc, așa cum citim troparul din ziua prăznuirii lor: Mai-marilor Voievozi ai oștirilor cerești, rugămu-vă pe voi noi, nevrednicii, ca prin rugăciunile voastre să ne acoperiți cu acoperământul aripilor măririi voastre celei netrupești, păzindu-ne pe noi, cei ce cădem cu dinadinsul și strigăm: Izbăviți-ne din nevoi, ca niște Mai-mari peste cetele Puterilor celor de sus. (Tropar, glas 4)
[1] Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgica generală, Ed. IBMBOR, Bucureşti,1993, p. 207.
[2] Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, ed. Sophia, Bucureşti, 2000, p. 67.
[3] Sfântul Simeon, Arhiepiscop al Tesalonicului, Opere complete, Tesalonic, 1960, p. 359.
[4]Leonid Uspensky, Vladimir Lossky, Călăuziri în lumea icoanei, Ed. Sofia, 2000, Bucureşti, 2003, p. 131.
[5] Walter Lowrie, Art in the Early Church, ediţie revizuită, New York, 1969, p. 137.
[6] Leonid Uspensky, Vladimir Losssky, Călăuziri în lumea icoanei, p. 207.
[7] Seregei Bulgakov, Scara lui Iacov, Editura Rosmarin, Bucureşti, 2001, pp.161-162.
