Sfinții CuvioșiI Visarion Sarai, Sofronie și Sfântul Mucenic Oprea – Mărturisitori români pentru credința ortodoxă din Ardeal

de | oct. 20, 2020 | Documentare

În curgerea vremurilor, Bisericile Ortodoxe locale și-au îmbogățit tezaurul spiritual înscriind în calendarele lor, alături de marii Sfinți ai Ortodoxiei ecumenice, noi nume de sfinți din rândul fiilor lor. În evlavia credincioșilor noștri n-a lipsit niciodată cinstirea unor vrednici trăitori, mărturisitori și apărători ai dreptei credințe, flori alese ale spiritualității românești din rândurile credincioșilor, cuvioșilor, preoților și ierarhilor Bisericii noastre, chiar înainte de proclamarea cinstirii lor printr-un act sinodal[i] .

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința sa din 28 februarie 1950, a făcut începutul canonizării sfinților de origine românească, hotărând: Cuvioșii ieromonahi Visarion Sarai și Sofronie din Cioara și drept-credinciosul țăran Oprea Nicolae (Miclăuș) din Săliștea Sibiului, toți trei luptători împotriva unirii religioase cu Roma, în sec. XVIII, vor fi cinstiți cu titlul de „mărturisitori” și cu zi comună de pomenire la 21 octombrie (ziua Reîntregirii Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania).

Cuviosul Mărturisitor Sofronie de la Cioara

Părintele Sofronie era de loc din satul Cioara-Sebeș, județul Alba. Fiind de mic foarte iubitor de Dumnezeu a primit schima monahală la una din sihăstriile Țării Românești, ajungând vestit sihastru și împlinitor al Evangheliei lui Hristos.

În anul 1756, întorcându-se în satul natal, a întemeiat o mică sihăstrie în pădurile din împrejurimi, cunoscută sub numele de „Schitul Cioara” adunând acolo și câțiva ucenici. Apoi, văzând asuprirea și nedreptatea la care erau supuși românii ardeleni ortodocși, a umblat ani de zile prin satele din Ardeal, îndemnând credincioșii să păzească cu sfințenie dreapta credință ortodoxă. Pentru aceasta, la porunca craiului Ardealului, a fost bătut cumplit și întemnițat. După cea a ieșit din închisoare, a început iarăși a mărturisi credință străbună în satele din Munții Apuseni. A fost iarăși chinuit pentru Hristos și închis în temniță. Eliberat, mai apoi la rugăciunile credincioșilor, la 14 februarie în anul 1761 a adunat un „mare sobor” în orașul Alba Iulia, cerând egalitate în drepturi poporului român și episcop ortodox pentru credincioșii din Ardeal[ii] .

În același an, văzându-și dorința împlinită, s-a retras la mănăstirea Curtea de Argeș, unde s-a săvârșit cu pace, dându-și sufletul în mâinile lui Hristos[iii] .

Cuviosul Visarion Mărturisitorul

S-a născut în Bosnia în anul 1714 și a primit încă de la Sfântul Botez numele de Nicolae. Călătorind prin multe locașuri de închinare a poposit și la Locurile Sfinte. La mănăstirea Sfântul Sava de lângă Ierusalim a îmbrăcat schima monahicească, primind numele de Visarion. După un timp a mers în Slovenia și s-a așezat la mănastirea Pacra, unde a fost hirotonit preot.

La trei ani după hirotonie cuviosul Visarion a revăzut Locurile Sfinte. După întoarcerea sa din această călătorie a venit în Ardeal, unde catolicii căutau prin silnicie să smulgă credința din sufletele românilor ortodocși. În drum spre Sibiu a fost prins de cârmuitorii vremii și a fost dus la judecată. În fața jura ț ilor el a stat drept și fără frică, mărturisind că dreapta credință a Bisericii Răsăritului este singura, adevărată și mântuitoare. Pentru această destăinuire cuviosul Visarion a fost închis în temnița din Kufstein, unde după grele suferințe, departe de lume, dar aproape de Cel care împarte cununile vieții celor vrednici, s-a mutat către Domnul[iv] .

Sfântul Mucenic Oprea Nicolae din Săliște

Născut în Săliștea Sibiului, pe vremea împărătesei Maria Tereza (1740-1780), Oprea Nicolae era plugar. El trăia împreună cu soția și copii lui o viață de bună cucernicie.

În acel timp, împărăteasa făcea multă nedreptate credincioșilor ortodocși, obligându-i să se unească cu Roma; distrugea bisericile, izgonea preoții, iar pe cei care se opuneau îi supunea la biruri, chiar întemni ț ându-i.

În aceste condiții vitrege și de asuprire, evlaviosul Oprea a pornit lupta pentru apărarea dreptei credințe, căutând prin munții și văile săliștene, români credincioși care s-au alăturat acestei cauze sfinte.

Deoarece s-a înfățișat înaintea căpeteniei de la cârma țării, cerând oprirea prigoanelor și „sloboda mărturisire a dreptei credințe”, el a fost mustrat și amenințat cu temnița și chiar cu moartea, dacă, nu se „pleacă unirii cu Roma”. În toamna anului 1748, mărturisitorul Oprea a plecat la Viena cu dorința de a-i prezenta adevărul împărătesei, cearându-i libertate pentru Legea Răsăritului, arătând că unirea cu Roma s-a făcut fără ș tirea poporului și cu știința unui număr infim de preoți.

Împărăteasa i-a ascultat plângerea, dar cu toate acestea a hotărât ca prigoana să continue, iar Oprea să fie întemnițat, îndată ce va ajunge în Ardeal. În anul 1752, nemaiputând răbda suferințele semenilor săi, viitorul mucenic pentru Hristos a revenit la Viena și a cerut din nou împărătesei oprirea prigoanelor, menționând următoarele: „sau vlădică de legea noastră, sau drum slobod să plecăm din țară”. Împărăteasa a ordonat ca Oprea să fie prins și condamnat la temni ț ă pe viață, în cetatea Kufstein din Tirol[v] . În aceste vitrege condiții Oprea Miclăuș a trecut la cele veșnice.


În iconografie, cei trei mărturisitori sunt înfățișați împreună. În centru îl vedem pe Oprea Nicolae în straie populare, cu brâu roșu și tunică lungă, decorată cu motive florale. Este pictat tânăr, cu barba scurtă și rotundă. În stânga sa, cuviosul Visarion are un ve ș mânt de culoarea brun, cald. În partea opusă, respectiv în dreapta, se reliefează cuviosul Sofronie de la Cioara. El este redat cu o haină de culoarea gri, împodobită, în partea umerilor cu o bandă roșie, culoare ce se regăsește în detaliul mânecii sale. Chipul lui este asemeni unui bătrân, cu părul și barba albă. Are mâna stângă ridicată, gest care exprimă mișcarea. Cei doi monahi au metanii, specifice atributelor monahale. Toți poartă opinci, în vreme ce, în mâinile lui Oprea și ale cuviosului Sofronie, observăm cruci sub ț iri, simbol al muceniciei pentru Iisus.

Fondul de aur întregește ansamblul, dă spiritualitate întregului și certifică tradiția iconografică răsăriteană.

Privindu-le chipurile să ne îndreptăm cugetele către Hristos Domnul, chemându-i la ceas de rugăciune și urmându-le faptele prin credință și mărturisire dreaptă.

Luptătorilor pentru Ortodoxie, ca niște îngerești trâmbițe ați înviorat în suflete îndrăznirea mărturisirii dreptei credințe și, ca niște înțelepți propovăduitori, pe popor l-ați hrănit cu dreaptă și luminată învă ț ătură. Mari au fost ostenelile lucrării voastre; mare și osârdia propovăduirii; mare a fost și rodul luptei voastre drepte, pururea pomeni ț ilor ostași ai lui Hristos. (Tropar, glasul I)


[i] Pr. Prof. Dr. MIRCEA PĂCURARIU, Sfinții daco-romani și români, ediție electronică, Ed. Trinitas, Iași 1994, Apologeticum, 2006, p. 6.

[ii] Mineiul pe octombrie, Ed. Episcopiei Romanului și Hușilor, 1999, p. 308.

[iii] Prof. GRIGORIE MARCU, Proclamarea canonizării Sfinților Ierarhi și Mărturisitori Iorest și Sava, a Cuvioșilor Mărturisitori Visarion Sarai și Sofronie de la Cioara și a Sfântului Mucenic Oprea din Săliștea Sibiului în rev. „Biserica Ortodoxă Română”, București, nr. 11-12/1955, p. 1130.

[iv] Mineiul pe octombrie…, pp. 307-308.

[v] op. cit., p. 309.


Foto: basilica.ro

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/marcelmuntean/" target="_self">Prof. Dr. Marcel Muntean</a>

Prof. Dr. Marcel Muntean

Profesor universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, specializarea Artă sacră.

Ultimele articole

„Țarina” și „roada cea bună”

„Țarina” și „roada cea bună”

Aspecte introductive Hristos e pragmatic astăzi. Rostește o parabolă cu miez, menită să răspundă unei întrebări venite din public. Înainte de aceasta, însă, se răfuiește, cum Îi place Lui, cu fariseii. La început, le vorbește ucenicilor despre aceștia și crtitică...

Pe Dumnezeu îl primim în Biserică

Pe Dumnezeu îl primim în Biserică

Copila nevinovată, de trei ani şi ceva, aşa cum au promis Ioachim şi Ana atunci când Dumnezeu le-a dat-o în dar, a fost dusă într-o toamnă, într-un început de iarnă ca şi acesta, la templul din Ierusalim. Şi n-a fost dusă acolo, aşa cum multe fecioare erau duse pentru...

Mai multe din Documentare
Vechi biserici de lemn „călătoare” din județul Cluj

Vechi biserici de lemn „călătoare” din județul Cluj

Fascinanta poveste a unor biserici de lemn, monument istoric, care au călătorit cu multe popasuri până în locul unde se găsesc în prezent, stârnește interes celor pasionați de aceste valori de patrimoniu.   Fenomenul mutării unor biserici de lemn vechi dintr-un...

Dr. Iosif Gall (1839-1912), un mecenat clujean uitat

Dr. Iosif Gall (1839-1912), un mecenat clujean uitat

„Știe toată lumea că românului cele mai scumpe odoare sunt: Biserica și limba, pentru înflorirea lor toți ne unim pururea”. Această frază a fost rostită de magnatul român Iosif Gall, în 11 martie 1900, în cadrul adunării de constituire a parohiei ortodoxe române din...

Dictatul de la Viena, o încercare pentru neamul și Biserica noastră

Dictatul de la Viena, o încercare pentru neamul și Biserica noastră

Se împlinesc 80 de ani de la Dictatul de la Viena. Amintirile românilor din nord-vestul Transilvaniei, referitoare la cei patru ani de suferință sunt foarte triste. Bunica mea, care era o femeie simplă, a relatat cu multă durere un fapt, care li s-ar putea părea banal...