Sfinții CuvioșiI Visarion Sarai, Sofronie și Sfântul Mucenic Oprea – Mărturisitori români pentru credința ortodoxă din Ardeal

de | oct. 20, 2020 | Documentare, Teologia Icoanei

În curgerea vremurilor, Bisericile Ortodoxe locale și-au îmbogățit tezaurul spiritual înscriind în calendarele lor, alături de marii Sfinți ai Ortodoxiei ecumenice, noi nume de sfinți din rândul fiilor lor. În evlavia credincioșilor noștri n-a lipsit niciodată cinstirea unor vrednici trăitori, mărturisitori și apărători ai dreptei credințe, flori alese ale spiritualității românești din rândurile credincioșilor, cuvioșilor, preoților și ierarhilor Bisericii noastre, chiar înainte de proclamarea cinstirii lor printr-un act sinodal[i] .

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința sa din 28 februarie 1950, a făcut începutul canonizării sfinților de origine românească, hotărând: Cuvioșii ieromonahi Visarion Sarai și Sofronie din Cioara și drept-credinciosul țăran Oprea Nicolae (Miclăuș) din Săliștea Sibiului, toți trei luptători împotriva unirii religioase cu Roma, în sec. XVIII, vor fi cinstiți cu titlul de „mărturisitori” și cu zi comună de pomenire la 21 octombrie (ziua Reîntregirii Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania).

Cuviosul Mărturisitor Sofronie de la Cioara

Părintele Sofronie era de loc din satul Cioara-Sebeș, județul Alba. Fiind de mic foarte iubitor de Dumnezeu a primit schima monahală la una din sihăstriile Țării Românești, ajungând vestit sihastru și împlinitor al Evangheliei lui Hristos.

În anul 1756, întorcându-se în satul natal, a întemeiat o mică sihăstrie în pădurile din împrejurimi, cunoscută sub numele de „Schitul Cioara” adunând acolo și câțiva ucenici. Apoi, văzând asuprirea și nedreptatea la care erau supuși românii ardeleni ortodocși, a umblat ani de zile prin satele din Ardeal, îndemnând credincioșii să păzească cu sfințenie dreapta credință ortodoxă. Pentru aceasta, la porunca craiului Ardealului, a fost bătut cumplit și întemnițat. După cea a ieșit din închisoare, a început iarăși a mărturisi credință străbună în satele din Munții Apuseni. A fost iarăși chinuit pentru Hristos și închis în temniță. Eliberat, mai apoi la rugăciunile credincioșilor, la 14 februarie în anul 1761 a adunat un „mare sobor” în orașul Alba Iulia, cerând egalitate în drepturi poporului român și episcop ortodox pentru credincioșii din Ardeal[ii] .

În același an, văzându-și dorința împlinită, s-a retras la mănăstirea Curtea de Argeș, unde s-a săvârșit cu pace, dându-și sufletul în mâinile lui Hristos[iii] .

Cuviosul Visarion Mărturisitorul

S-a născut în Bosnia în anul 1714 și a primit încă de la Sfântul Botez numele de Nicolae. Călătorind prin multe locașuri de închinare a poposit și la Locurile Sfinte. La mănăstirea Sfântul Sava de lângă Ierusalim a îmbrăcat schima monahicească, primind numele de Visarion. După un timp a mers în Slovenia și s-a așezat la mănastirea Pacra, unde a fost hirotonit preot.

La trei ani după hirotonie cuviosul Visarion a revăzut Locurile Sfinte. După întoarcerea sa din această călătorie a venit în Ardeal, unde catolicii căutau prin silnicie să smulgă credința din sufletele românilor ortodocși. În drum spre Sibiu a fost prins de cârmuitorii vremii și a fost dus la judecată. În fața jura ț ilor el a stat drept și fără frică, mărturisind că dreapta credință a Bisericii Răsăritului este singura, adevărată și mântuitoare. Pentru această destăinuire cuviosul Visarion a fost închis în temnița din Kufstein, unde după grele suferințe, departe de lume, dar aproape de Cel care împarte cununile vieții celor vrednici, s-a mutat către Domnul[iv] .

Sfântul Mucenic Oprea Nicolae din Săliște

Născut în Săliștea Sibiului, pe vremea împărătesei Maria Tereza (1740-1780), Oprea Nicolae era plugar. El trăia împreună cu soția și copii lui o viață de bună cucernicie.

În acel timp, împărăteasa făcea multă nedreptate credincioșilor ortodocși, obligându-i să se unească cu Roma; distrugea bisericile, izgonea preoții, iar pe cei care se opuneau îi supunea la biruri, chiar întemni ț ându-i.

În aceste condiții vitrege și de asuprire, evlaviosul Oprea a pornit lupta pentru apărarea dreptei credințe, căutând prin munții și văile săliștene, români credincioși care s-au alăturat acestei cauze sfinte.

Deoarece s-a înfățișat înaintea căpeteniei de la cârma țării, cerând oprirea prigoanelor și „sloboda mărturisire a dreptei credințe”, el a fost mustrat și amenințat cu temnița și chiar cu moartea, dacă, nu se „pleacă unirii cu Roma”. În toamna anului 1748, mărturisitorul Oprea a plecat la Viena cu dorința de a-i prezenta adevărul împărătesei, cearându-i libertate pentru Legea Răsăritului, arătând că unirea cu Roma s-a făcut fără ș tirea poporului și cu știința unui număr infim de preoți.

Împărăteasa i-a ascultat plângerea, dar cu toate acestea a hotărât ca prigoana să continue, iar Oprea să fie întemnițat, îndată ce va ajunge în Ardeal. În anul 1752, nemaiputând răbda suferințele semenilor săi, viitorul mucenic pentru Hristos a revenit la Viena și a cerut din nou împărătesei oprirea prigoanelor, menționând următoarele: „sau vlădică de legea noastră, sau drum slobod să plecăm din țară”. Împărăteasa a ordonat ca Oprea să fie prins și condamnat la temni ț ă pe viață, în cetatea Kufstein din Tirol[v] . În aceste vitrege condiții Oprea Miclăuș a trecut la cele veșnice.


În iconografie, cei trei mărturisitori sunt înfățișați împreună. În centru îl vedem pe Oprea Nicolae în straie populare, cu brâu roșu și tunică lungă, decorată cu motive florale. Este pictat tânăr, cu barba scurtă și rotundă. În stânga sa, cuviosul Visarion are un ve ș mânt de culoarea brun, cald. În partea opusă, respectiv în dreapta, se reliefează cuviosul Sofronie de la Cioara. El este redat cu o haină de culoarea gri, împodobită, în partea umerilor cu o bandă roșie, culoare ce se regăsește în detaliul mânecii sale. Chipul lui este asemeni unui bătrân, cu părul și barba albă. Are mâna stângă ridicată, gest care exprimă mișcarea. Cei doi monahi au metanii, specifice atributelor monahale. Toți poartă opinci, în vreme ce, în mâinile lui Oprea și ale cuviosului Sofronie, observăm cruci sub ț iri, simbol al muceniciei pentru Iisus.

Fondul de aur întregește ansamblul, dă spiritualitate întregului și certifică tradiția iconografică răsăriteană.

Privindu-le chipurile să ne îndreptăm cugetele către Hristos Domnul, chemându-i la ceas de rugăciune și urmându-le faptele prin credință și mărturisire dreaptă.

Luptătorilor pentru Ortodoxie, ca niște îngerești trâmbițe ați înviorat în suflete îndrăznirea mărturisirii dreptei credințe și, ca niște înțelepți propovăduitori, pe popor l-ați hrănit cu dreaptă și luminată învă ț ătură. Mari au fost ostenelile lucrării voastre; mare și osârdia propovăduirii; mare a fost și rodul luptei voastre drepte, pururea pomeni ț ilor ostași ai lui Hristos. (Tropar, glasul I)


[i] Pr. Prof. Dr. MIRCEA PĂCURARIU, Sfinții daco-romani și români, ediție electronică, Ed. Trinitas, Iași 1994, Apologeticum, 2006, p. 6.

[ii] Mineiul pe octombrie, Ed. Episcopiei Romanului și Hușilor, 1999, p. 308.

[iii] Prof. GRIGORIE MARCU, Proclamarea canonizării Sfinților Ierarhi și Mărturisitori Iorest și Sava, a Cuvioșilor Mărturisitori Visarion Sarai și Sofronie de la Cioara și a Sfântului Mucenic Oprea din Săliștea Sibiului în rev. „Biserica Ortodoxă Română”, București, nr. 11-12/1955, p. 1130.

[iv] Mineiul pe octombrie…, pp. 307-308.

[v] op. cit., p. 309.


Foto: basilica.ro

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/marcelmuntean/" target="_self">Prof. Dr. Marcel Muntean</a>

Prof. Dr. Marcel Muntean

Profesor universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, specializarea Artă sacră.

Ultimele articole

Un Jurnal cât o Școală

Un Jurnal cât o Școală

Am admirat mereu oamenii care au reușit să își descrie devenirea întru ființă în paginile unui Jurnal. Desigur că Jurnalul de la Păltiniș sau, mai aproape acela a lui Sașa Pană ori Kafka, asupra cărora sper să-mi îngăduie Dumnezeu să pot reveni, s-au întretăiat în...

Sfânta Sofia, modelul mamelor creștine

Sfânta Sofia, modelul mamelor creștine

Sfânta Sofia este un model pentru orice mamă creștină. Ea este pomenită în calendarul creștin în data de 17 septembrie, alături de cele trei fiice ale sale. Sofia era o tânără creștină care trăia în Italia, la Roma, în timpul împăratului păgân Adrian (117-138). S-a...

Nașterea și Împărăția

Nașterea și Împărăția

Aspecte introductive Hristos primește astăzi o vizită la nivel înalt. Cel care vine să-i vorbească îi va împrumuta ulterior mormântul și se va lega puternic sufletește de Dânsul. E fruntaș al unei tagme cu care Învățătorul nu prea are multe de împărțit, cea a...

Sărbătoarea și icoana Nașterii Maicii Domnului

Sărbătoarea și icoana Nașterii Maicii Domnului

Praznicul luminos al Nașterii Născătoarei de Dumnezeu este o taină, chiar dacă Sfânta Scriptură nu amintește direct despre acest eveniment, Sfânta Tradiție păstrează peste veacuri moștenirea vie a venirii pe lume, a celei ce va zămisli în pântecele sale pe Mântuitorul...

Tâlcuind icoana Adormirii Maicii Domnului

Tâlcuind icoana Adormirii Maicii Domnului

Cinstirea pe care Biserica creştină i-a închinat-o Fecioarei Maria este străveche, iar cultul ei datează încă din veacul al V-lea, după Sinodul al III-lea ecumenic de la Efes din anul 431, atunci când ea a fost recunoscută drept Născătoare de Dumnezeu (Theotokos)....

Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni de la Nicula

Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni de la Nicula

Anonimatul în care Nicula părea cufundată a fost sfărâmat în anul 1699, când Icoana Maicii Domnului a lăcrimat între 15 februarie - 12 martie a anului respectiv. Toate izvoarele istorice sunt în concordanță atunci când atribuie icoana preotului Luca din Iclod[2], iar...

Prețiosul monument istoric de lemn al Mănăstirii Nicula

Prețiosul monument istoric de lemn al Mănăstirii Nicula

  Biserica de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului", mica bijuterie aflată în incinta Mănăstirii Nicula, este cu siguranță unul din cele mai cunoscute monumente de acest fel din România. Are o istorie bogată și a întreprins o lungă călătorie până să ajungă...

„Schimbarea la Faţă a Domnului” în iconografia ortodoxă

„Schimbarea la Faţă a Domnului” în iconografia ortodoxă

Imagine: Teofan Grecul, Schimbarea la Faţă, tempera pe lemn, 1403, Galeria Tretiakov, Moscova Izvorul temei iconografice se află în Noul Testament şi îl întâlnim în Evangheliile după Matei, Marcu, Luca, precum şi în a doua epistolă a Sfântului Petru.  Pericopa de...