Sfinții închisorilor, comemorați de copiii din Parohia Vânători

de | dec. 25, 2019 | Activități parohiale

În seara zilei de 22 decembrie 2019, grupul, nou înființat, „Armonia mărturisitorilor” alcătuit din elevi ai comunei Ciucea cu vârste cuprinse între 9 și 15 ani au colindat în cinstea Mântuitorului, dar prin versurile deținuților politici ai perioadei comuniste. Aceste colinde sensibile și încărcate de suferința și credința  deținuților lui Hristos au reînviat prin vocile copiilor, în biserica din satul Vânători.

Prima parte a evenimentului a inclus difuzarea interviului luat de televiziunea Trinitas, părintelui Gheorghe Ramba: „Credința de după gratii. Amintiri din temnițele comuniste”.

A doua parte a evenimentului a debutat cu interpretarea a cinci colinde în memoria sfinților închisorilor. Printre acestea se numără: „Dați drumul la cer”(Ovidiu Vasilescu), „În inima robului”(Valeriu Gafencu), „Linu-i lin”(Constantin Dragotescu).

La trei decenii de la căderea comunismului ceva tot a rămas în urmă! Nu ne referim nici la crizele politice, nici la scăderea demnității românilor sau a împuținării demografice! E ceva mai mult. E amintire și cinstire. Este răsplata pe care o facem sfinților noștri mărturisitori, cei ce au zguduit temnițele și regimul comunist! Credem că lumina lor trebuie întreținută, nelăsată a se stinge. Credem că pământul uitării ar trebui ținut departe, nelăsând să sufoce jertfa atâtor martiri ai credinței și patriei noastre. Copiii din comuna Ciucea și din satul Vânători au învățat a-și păstra în memoria lor vie recunoștința acestor eroi ai neamului, oameni ai lui Hristos, a spus pretul paroh, pr. Bogdan Andrei Mustea.

Centrul întregului eveniment a fost marcat de icoana sfinților mărturisitori din perioada comunistă, amplasată sub candelabrul bisericii din Vânători. Copiii au adus un sfânt omagiu memoriei și jertfei lor, ca semn al continuității rezistenței creștine și românești.

Actualitate

Episcopul Benedict: De la copii învățăm că niciodată nu este prea târziu

Episcopul Benedict: De la copii învățăm că niciodată nu este prea târziu

A fost odată… Cam așa începe povestea noastră, a fiecăruia. A fost odată o copilărie, a fost odată o casă părintească, a fost doată un sat sau un oraș natal în care am văzut lumina zilei. A fost odată un timp și un tărâm al bucuriei, care ne devine punct de referință pentru tot restul vieții noastre. Acolo am trăit vârsta bucuriei și spațiul imaginației. Acolo totul era posibil, dincolo de greutățile sau lipsurile pe care unii dintre noi le-or fi și avut… Acolo era tărâmul poveștilor și de acolo a început și povestea noastră.