Sfinții Mărturisitori Ardeleni și statornicia în credință

de | oct. 20, 2021 | Eseu

Sărbătoarea noastră din 21 octombrie este una relativ nouă ca pondere în viața liturgică a comunităților ortodoxe din Transilvania. Doar de câțiva ani este consemnată cu roșu în calendarele creștine ortodoxe ale eparhiei noastre, deși acești sfinți mărturisitori și martiri au fost canonizați încă din 1955. Este vorba despre doi călugări, doi preoți și un simplu țăran care au luptat pentru credința ortodoxă strămoșească a românilor ardeleni într-o perioadă grea și confuză din punct de vedere confesional.

În secolul al XVIII-lea situația Bisericii Ortodoxe din Transilvania era extrem de complicată și grea. Mitropolitul ei Atanasie, împreună cu câțiva preoți, au trecut în 1698-1701 la credința catolică, înființând, cu sprijinul direct al statului imperial habsburgic și al catolicilor din imperiu, Biserica Română Unită cu Roma, cunoscută sub numele de Biserica Greco-Catolică. Situația era confuză pentru că românii ortodocși nu mai aveau episcop, iar această schimbare a credinței s-a făcut pe nesimțite și cu multă viclenie. Pentru a beneficia de drepturi și recunoaștere politică și socială, mitropolitul și o parte din preoții săi au acceptat credința catolică cu condiția să nu se schimbe nimic din organizarea și practica bisericească. Astfel, slujbele, sărbătorile, rugăciunile, posturile au rămas neschimbate; singura noutate a fost pomenirea numelui papei de la Roma la oficiile liturgice, ca autoritate supremă bisericească. În această situație majoritatea comunităților românești nu au știut de această schimbare a credinței și nu și-au dat seama că de fapt fac parte din altă Biserică decât cea ortodoxă a strămoșilor lor.

În acest context, a început în Transilvania lucrarea misionară a sfinților ardeleni de mărturisire și apărare a credinței răsăritene ortodoxe. Visarion Sarai, un monah aromân din muntele Athos, a venit în Transilvania în 1744 și a colindat satele de pe valea Mureșului, învățându-i pe români despre trecerea lor la catolicism și datoria de a-și păstra credința ortodoxă. Autoritățile imperiale, având tot interesul ca românii să-și părăsească credința strămoșească, l-au arestat și l-au trimis la închisoarea vestită de la Kufstein, din munții Tirolului, unde i s-a pierdut urma.

Sofronie, monah călugărit în Țara Românească, a venit în 1758 în satul natal Cioara din munții Apuseni, unde și-a făcut un schit. Când imperialii i-au distrus așezământul a declanșat o mare mișcare în Ardeal împotriva unirii cu Roma, ce a cuprins tot spațiul Apusenilor între 1759-1761, cerând ca românii să fie lăsați în credința lor ortodoxă și să primească un episcop ortodox. Împărăteasa Maria Tereza l-a trimis împotriva răsculaților pe generalul von Bukow, care a înăbușit revolta și a distrus cu tunurile sute de mănăstiri și schituri ortodoxe. Monahul Sofronie s-a refugiat în Țara Românească, unde a trecut în veșnicie la mănăstirea Robaia. În urma mișcării sale, împărăteasa a acceptat venirea unui episcop ortodox, dar de neam sârb, pentru românii care refuzau unirea cu Roma.

Nicolae Oprea, un țăran din Săliștea Sibiului, a plecat de trei ori la Curtea Imperială de la Viena, ca reprezentant al românilor ortodocși din zona Sibiului, între 1748-1752, cerând libertate de credință și un episcop pentru românii care, în majoritate, refuzau unirea cu Roma. A fost în cele din urmă închis la Kufstein și acolo a pierit fără să se mai știe nimic despre el.

Cei doi preoți, Ioan din Galeș și Moise din Sibiel, au fost hirotoniți în Țara Românească, pentru că în Transilvania nu mai era episcop ortodox, și-au mărturisit credința ortodoxă în fața autorităților habsburgice și refuzul de a trece la unirea cu Roma. Au fost arestați și batjocoriți de imperiali, Moise în 1752, împreună cu Nicolae Oprea, iar Ioan în 1756, apoi trimiși la Kufstein, unde li s-a pierdut urma. În anul 1780 un deținut sârb de la Kufstein scria o epistolă către împărăteasa Rusiei, unde menționa că este împreună cu el închis un preot român din Transilvania, cu numele Ioan, care spune că mai bine dorește să moară, decât să-și piardă credința ortodoxă strămoșească.

Aceștia sunt sfinții sărbătoriți la noi în Arhiepiscopia Clujului la 21 octombrie, care și-au sfârșit viața pentru credința ortodoxă în fioroasa închisoare de la Kufstein, cu excepția monahului Sofronie, refugiat peste munți în zona Argeșului. Este bine să ne amintim că într-o vreme când unii preoți, în frunte cu mitropolitul, și-au schimbat credința pentru drepturi și avantaje lumești, au fost acești oameni, și alături de ei și alții, care au ales calea martiriului pentru Ortodoxie și Neam.

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/adriancherhat/" target="_self">Pr. Adrian Cherhaț</a>

Pr. Adrian Cherhaț

Inspectorul de religie al județului Bistrița-Năsăud

Ultimele articole

Pătimirile Domnului și mântuirea noastră

Pătimirile Domnului și mântuirea noastră

Aspecte introductive Capitolul din care face parte pericopa evanghelică citită în cea de-a cincea duminică din Postul Mare, e unul amplu. Îl prezintă pe Domnul deopotrivă în ipostaza propovăduitorului, cât și în cea a celui care împarte binecuvântări. Ba mai mult,...

Viața Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca

Viața Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca

Taina împărătească bine este a o păzi, iar lucrurile lui Dumnezeu este cuviincios și slăvit a le descoperi și a le propovădui. Pentru că a nu păzi tainele împărătești este lucru de frică și de pierzare, iar lucrurile lui Dumnezeu cele preaslăvite a le tăcea este mare...

Proorocul Iona și „miza” lui Dumnezeu

Proorocul Iona și „miza” lui Dumnezeu

Chipul proorocului Iona și itinerariul său au fascinat în istorie și continuă să suscite interes major și în contemporaneitate. De numele său se leagă o carte scurtă a Vechiului Testament cu doar patru capitole, însă este pomenit în mai multe locuri, având ca sursă...

Mai multe din Eseu
Ioan și propovăduirea Întrupatului

Ioan și propovăduirea Întrupatului

Ioan cel Proorocit Episodul de astăzi deschide relatarea evanghelică a lui Marcu. În același timp, e util în înțelegerea Praznicului Bobotezei, înspre care arată. În debutul lui, apostolul face referire la proorocia lui Maleahi, care vorbește despre Sfântul Ioan...

Domnul pe fugă

Domnul pe fugă

Magii cu bucluc Vizita magilor la Hristos a fost precedată de o altfel de întrevedere oficială. Una cu Irod. Ca personalități de vază ale locurilor din care veneau, trebuiau să aibă întâlniri și cu liderii locali ai meleagurilor prin care treceau. A lor, a fost nițel...

Crăciunul din sufletul românilor

Crăciunul din sufletul românilor

Vine Crăciunul la fereastra sufletului nostru. Deşi suntem în vremuri tulburi, pruncul Iisus se va naşte, minunile lumii arătându-se cu atât mai mult în vremuri de desnădejde. Învierea a fost anul acesta cu atât mai profundă pentru creştini, cu cât Lumina ei ne-a adus...

Hristos și genealogia noastră

Hristos și genealogia noastră

Aspecte practico-liturgice Ca orice Praznic ce se respectă, și Crăciunul se amprentează asupra evenimentelor din jurul său. În funcție de acesta, sunt rânduite anumite slujbe, lecturi și practici. În plus, duminica de dinainte și cea de după eveniment, se găsesc sub...

Invitații și „cina” cu Stăpânul

Invitații și „cina” cu Stăpânul

Aspecte introductive Capitolul al patrusprezecelea al relatării Sfântului Luca, în cadrul căreia este plasată pericopa evanghelică de astăzi, vine parcă să reia, în aceeași logică, însă pe baza altui studiu de caz, ideile enunțate în duminica precedentă. De această...