Apărută la Editura Spandugino, în traducerea atentă a Mirunei Tătaru-Cazaban, cartea Sfinții păgâni ai Vechiului Testament de Jean Daniélou propune o lectură teologică rafinată asupra unor figuri biblice aflate la marginea poporului ales, dar esențiale pentru înțelegerea istoriei mântuirii
În Cuvântul-înainte, autorul își explică și își motivează demersul teologic în felul următor: „subiectul acestei cărțulii are nevoie de câteva explicații preliminare. Ne propunem aici să acordăm locul cuvenit în cultul și cateheza creștină câtorva personaje ale Vechiului Testament în mare măsură uitate și care au drept caracteristică faptul că nu au aparținut nici poporului și nici religiei lui Israel.”(p.17) Cu o solidă erudiție biblică și patristică, ancorată în tradiția liturgică a Bisericii, autorul oferă adevărate portrete exegetice ale unor personaje biblice care nu aparțin poporului ales, fiind anterioare legământului avraamic. Deși se află în afara acestui cadru, ele ocupă un loc important în istoria mântuirii și sunt amintite, unele dintre ele, de mai multe ori în Noul Testament. Pe scurt, prin rigoarea cercetării istorice și finețea discernământului teologic, Jean Daniélou scoate la lumină aceste figuri biblice, arătând atât relevanța lor pentru omul contemporan, cât și unicitatea creștinismului, care nu este o religie printre altele: „prea mulți oameni pun astăzi creștinismul pe același plan cu religiile. Creștinismul nu face parte din istoria religiilor. Nu este o religie printre alte religii. El este o revelație și un eveniment cu care sunt confruntați oamenii aparținând tuturor religiilor” (p. 25).
Primul portret schițat de autor este cel al lui Abel. Citând surse patristice, biblice și iudaice, Jean Daniélou arată că alegerea lui Abel „nu implică în mod necesar respingerea lui Cain” (p. 55). Cain, animat de un spirit egalitar prost înțeles, cade în invidie și revoltă, iar marele său păcat nu este atât felul jertfei, cât incapacitatea de a se bucura de darul fratelui său. În ceea ce-l privește pe Abel, autorul subliniază că jertfa sa prefigurează jertfa lui Hristos și că el este primul care și-a pus viața pentru alții. De aici decurge și ideea că celui ales i se va cere mai mult: „Cel care este ales, spune autorul, își va vărsa sângele pentru cel care nu este ales”.(p.55)
Al doilea personaj analizat este Enoh. Pornind de la uimitoarea sa înălțare la cer, Daniélou discută mai multe interpretări și ajunge la concluzia că această înălțare „nu înseamnă că Enoh a intrat deja în fericirea definitivă, ci că soarta lui este deja una fericită, ca mărturie a sfințeniei sale înaintea lui Dumnezeu”. (p.77) Precizarea este importantă, întrucât autorul subliniază că Edenul va fi redeschis deplin abia prin Hristos.
Poate cel mai interesant portret este însă cel al enigmaticului Danel, personaj menționat de profetul Iezechiel și identificat, după cum arată autorul, în mod eronat de mulți bibliști cu profetul Daniel. Potrivit cercetărilor recente, Danel ar fi fost un rege păgân, drept și înțelept, care și-a câștigat mântuirea prin fidelitatea față de legea morală înscrisă de Dumnezeu în inima omului (p. 80).
Un loc privilegiat în volum îl ocupă și Noe, al cărui portret îi oferă lui Daniélou prilejul de a accentua o chestiune esențială: „În prima ordonare a lucrurilor făcută de Dumnezeu, ordinea cosmosului se afla în legătură cu dreptatea omului. Dispariția acesteia din urmă atrăgea după sine destrămarea ordinii. Păcatul atrăgea după sine potopul, ceea ce era perfect rațional. Or, legământul încheiat cu Noe introduce o nouă realitate. Ceea ce caracterizează legământul este o hotărâre unilaterală, în care angajamentul lui Dumnezeu nu depinde de fidelitatea omului. Dar aceasta nu înseamnă că Dumnezeu este de acord cu păcatul, ci ne arată că El nu vrea distrugerea păcătoșilor, ci mântuirea lor. Și de aceea le acordă timp” (pp. 104-105)
Cartea continuă cu portretele lui Iov, Melchisedec, Lot și ale Reginei din Saba. Nădăjduind că rândurile de mai sus v-au stârnit interesul, vă las dumneavoastră plăcerea de a descoperi aceste patru chipuri luminoase ale sfințeniei umanități.
Autor: Pr. Grigore Toma Someșan
