În Duminica a IV-a după Paști, 26 mai 2024, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a resfințit biserica Parohiei Ortodoxe „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Municipiul Carei, Protopopiatul Carei, județul Satu Mare, după care a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, în fruntea unui sobor de preoți și diaconi.
Soborul slujitor a fost alcătuit din Arhim. Dr. Casian Filip, vicar eparhial administrativ, Protos. Visarion Beuka, de la Mănăstirea Scărișoara Nouă, Pr. Florin Ioan Mocan, protopopul de Carei, Pr. Valer Pop, secretar protopopesc, Pr. Ilie Popa, de la biserica „Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir” din Carei, Pr. Tomel Pop din Seini, Pr. Ciprian Pașca, misionar, Pr. Vasile Perșe din Santău, Pr. Marius Zota din Scărișoara Nouă, Pr. Marius Siladi din Boghiș, Pr. Sebastian Dale din Portița, Pr. Leontin Sălăjan de la Spitalul din Carei, Pr. Alin Jurje din Pișcolț, Pr. Ioan Trușcă din Resighea, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Vlad Verdeș, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Arhid. Dr. Nifon Motogna, consilier eparhial pentru administrarea Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, Arhid. Vasile Pop, consilier eparhial pentru protocol, Diac. Ionuț Hotico.
Preasfințitul Părinte Iustin a rostit și un cuvânt de învățătură:
“Duminica a patra după Sfintele Paști ne așază în fața ochilor sufletești, prin pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Ioan, începutul capitolului V, până la versetul 15, vindecarea slăbănogului sau a paraliticului timp de 38 de ani, de la scăldătoarea Vitezda, din interiorul cetății Ierusalimului, la poarta oilor. În următoarele duminici după Sfintele Paști, 7 sunt, se va vorbi despre minuni și vindecări, deoarece Mântuitorul Își arată iubirea Sa milostivă și nemărginită față de suferința umană. Sfântul Evanghelist Ioan ne relatează că Mântuitorul se afla în Ierusalim cu ocazia unei sărbători. Putea să fie paștile iudeilor sau putea să fie cincizecimea, când ei comemorau primirea legii de către Moise pe Muntele Sinai. Și Mântuitorul intră în cetate și la intrare în cetate, lângă poarta oilor, era o scăldătoare ce se numea pe evreiește Vitezda, care avea cinci pridvoare. Cuvântul acesta Vitezda însemnează îndurare sau milostivire, iar scăldătoarea oilor, care avea cinci pridvoare, era un loc unde se aduna mulțime multă de bolnavi. Scăldătoarea Vitezda de lângă poarta oilor. Îi zicea poarta oilor, pentru că pe acolo se introduceau oile și miei care se aduceau jertfă la templu. De jur-împrejurul scăldătorii, în aceste terase acoperite zăcea mulțime multă de bolnavi: orbi, șchiopi, așteptând mișcarea apei, căci un înger al Domnului se pogora din când în când în scăldătoare și tulbura apa. Și odată cu tulburarea apei se petrecea o sigură minune, pe bază de credință: cel ce reușea să intre primul, după contactul îngerului cu apa, care tulbura apa, se făcea sănătos ori de ce boală era cuprins. Și era acolo acest slăbănog, bolnav de 38 de ani. Nu avea pe nimeni, se vede după cum continuă discuția și felul în care relatează Sfântul Evanghelist Ioan întâlnirea lui cu Hristos. Nu avea pe nimeni și nici nu știu dacă mai aștepta ceva. Se poate că nu L-a întâlnit și poate că nici n-a auzit de Hristos, Marele profet din Nazaret, cum Îi ziceau mulțimile. Și, necunoscându-L și neauzind de minunile Lui, nu mai spera nimic. Era într-o stare de suferință mult răbdătoare, ca și dreptul Iov, necârtitor, nici judecător al celorlalți care ajungeau primii sau care se vindecau sau care aveau pe cineva, că majoritatea erau duși de rudenii, bătrânii sau părinții de copiii lor, copiii infirmi de părinți sau de mame, care stăteau cu ei, știind că minunea are nevoie de repeziciune, de stare de spirit să fii prezent și conștient și credincios. Și atunci Mântuitorul se apropie direct de el, îi cunoștea suferința lui. Vedeți, Hristos în suferință este aproape de noi, lângă noi, a fost aproape de acest paralitic, lângă noi și, în mod discret, ne iubește și intervine, ne ajută. Așa a apărut în viața acestui om lipsit de speranță, traumatizat de o paralizie. Știm cât este de greu să ai un bolnav care nu se poate mișca, pe care trebuie să îl porți, să-l îngrijești, să-l hrănești, să-l tratezi ca pe o ființă umană, care are suflet și demnitate. Noi, creștinii, nu abandonăm bătrânii. Nici suferinzii. Demult era o rușine să faci așa ceva.”
Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a distins pe părintele paroh Călin Buzura cu Ordinul „Justinian Arhiepiscopul”, iar părintele coslujitor Cosmin Ioan Bontea a primit Ordinul „Preot Nicolae Gherman”. Ceilalți binefăcători, mulți la număr, au primit Diplome ale Anului Omagial.
Cu ocazia târnosirii Sfintei Mese, biserica a primit și al doilea hram, „Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș”.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, dirijat de Florian Vois.
La sfintele slujbe de azi a fost prezent și primarul Kovacs Eugen.
AUTOR: Andrei Fărcaș
FOTO: Arhid. Vasile Pop
