Vineri, 5 aprilie 2024, ora 19, Abonament 20, Colegiul Academic

Corul și Orchestra Filarmonicii de Stat „Transilvania”

Valentin Uryupin dirijor, Diana Ţugui soprană, Anastasia Lepeşinskaia mezzosoprană

 Cornel Groza dirijorul corului

 Gustav Mahler, Simfonia nr. 2 în do minor, Die Auferstehung

Filarmonica de Stat „Transilvania” vă invită, vineri, 5 aprilie 2024, ora 19.00, la o seară vocal-simfonică, în care Corul și Orchestra Filarmonicii vor interpreta Simfonia nr. 2 în do minor, Die Auferstehung, de Gustav Mahler, alături de solistele Diana Țugui (soprană) și Anastasia Lepeşinskaia (mezzosoprană), sub bagheta dirijorului ucrainean Valentin Uryupin.

Concertul va avea loc la Colegiul Academic.

Biletele online la concert se pot achiziționa de pe site-urile entertix.ro și myticket.ro. Biletele se pot cumpăra și de la Agenția de Bilete a Filarmonicii (Piața Lucian Blaga nr. 1-3, tel. 0756-048.318) sau cu o oră înainte de începerea concertului, direct de la locul acestuia, în limita locurilor disponibile.

Despre lucrare

În perioada în care era asistentul celebrului dirijor Arthur Nikisch la Leipzig, Mahler și-a compus prima simfonie. Imediat după finalizarea ei, a început să scrie muzica ce a devenit, după câțiva ani de dificile încercări, Simfonia a II-a, lucrare care l-a propulsat definitiv pe orbita marilor simfoniști ai istoriei muzicii.

Într-o primă fază, în august 1888 – Mahler se pregătea pentru noul post de director al Operei din Budapesta – a compus o secțiune simfonică, pe care a intitulat-o Todtenfeier și care era, după mărturiile compozitorului, o continuare a programului imaginat în Simfonia I, reprezentând funeraliile eroului portretizat aici. De-abia un an mai târziu, în noiembrie 1889, a început partea lentă, însă a fost nevoie de o perioadă și mai lungă pentru a o termina și a concepe restul de trei secțiuni. În tot acest timp, Mahler a activat la Hamburg, pentru ca, în 1897, să accepte marea provocare de a conduce Opera din Viena.

În iulie 1893, Todtenfeier, secţiunea Andante începută la Budapesta și un scherzo aveau să devină primele trei părți ale Simfoniei a II-a. Cronologic, aceasta se înscrie în perioada Wunderhorn, adică în anii în care Mahler a compus lieduri bazate pe versurile din culegerea de poezii populare Des Knaben Wunderhorn (Cornul magic al băiatului). Unele dintre acestea au devenit, mai apoi, germenii materialelor muzicale din Simfoniile II-IV. Scherzoul, de pildă, este o extindere a liedului, finalizat cu doar o săptămână mai devreme.

În aceeași lună, Mahler a compus un nou lied Wunderhorn, respectiv Urlicht, pe care, ulterior, l-a încorporat ân Simfonie. Textul, cântat de mezzosoprană, este expresia credinței și realizează o foarte eficientă tranziție de la ceea ce Mahler numea secțiunile „narative” ale simfoniei la cele „dramatice”. Potrivit prietenului lui Mahler, compozitorul ceh Josef Bohuslav Foerster, liedul ar fi fost introdus doar după terminarea ultimei părți, ca tranziție între primele trei părți instrumentale și finalul coral.

Partea a patra reprezintă o imagine spirituală complet diferită față de cea precedentă. Urlicht este o odă de o frumusețe profundă, care anunță speranța din final. Ultima secțiune debutează cu un strigăt de disperare pentru condiția umanității, care face loc imediat unei lungi evocări a naturii și chemării trompetei care ridică morții. Marșul, tipic pentru Mahler, care urmează, este dizolvat apoi în coralul Aufersteh’n și ân concluzia triumfală.

În ciuda conotațiilor pe care titlul lucrării, Die Auferstehung (Resurecţia), le-ar putea sugera, Mahler nu a compus lucrarea dintr-un impuls religios; dacă ea este văzută, așa cum afirmă compozitorul, ca o continuare a primei simfonii, avem atunci de-a face cu un concept mult mai personal al învierii, caracteristic viziunii asupra aspirațiilor umane, care impregnează întreaga sa creație. Forțele interpretative utilizate în Simfonia a II-a sunt uriașe, ceea ce însă nu exclude episoadele intime, ca întreaga parte a patra (sursă text – Oana Andreica – Program de sală).