Singurătatea şi comuniunea

de | mai 7, 2020 | Mitropolitul Andrei - Articole

Autor: † ANDREI, Arhiepiscopul și Mitropolitul Clujului

A trecut Postul Mare, au trecut şi Sfintele Paşti, răstimp în care situaţia ne-a obligat să fim singuri. Epidemia de coronavirus ne-a determinat să păstrăm distanţa socială şi să ne ferim de Covid-19. Am încercat pe cât ne-a fost cu putinţă să nu ne îndepărtăm de cei dragi şi să nu cădem în depresie.

Dacă e să fim obiectivi, vom recunoaşte că totuşi această perioadă, cu toată sforţarea noastră, ne-a marcat şi că tare dorim să-i putem reîntâlni faţă către faţă pe credincioşii noştri şi pe toţi cei dragi. Aşteptăm cu nerăbdare să se diminueze pandemia şi să aibă credincioşii acces în biserică.

La modul ideal, singurătatea poate avea şi un rol pozitiv. Numai că noi nu suntem întotdeauna la înălţimea duhovnicească de a gusta binefacerile însingurării. Avva Ruf a fost întrebat: „Ce este liniştea? Şi care este folosul ei? Iar bătrânul i-a zis: liniştea este a sta în chilie cu frica şi cunoştinţa lui Dumnezeu, ferindu-te de pomenirea de rău şi de cugetarea înaltă. Acest fel de linişte fiind născător de toate faptele bune, ne păzeşte de săgeţile vrăjmaşului cele înfocate, nelăsându-ne să fim răniţi de ele[1]. De fapt, Însuşi Mântuitorul căuta clipe de linişte în singurătate. După prima înmulţire a pâinilor, citim că „dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să se roage singur” (Matei 14, 23). Ba chiar și ucenicilor le-a dat acest sfat: „El le-a zis: Veniți voi înșivă de o parte, în loc pustiu, și odihniți-vă puțin. Căci mulți erau care veneau și mulți care se duceau și nu mai aveau timp nici să mănânce” (Marcu 6,31).

Modul pozitiv de funcţionare al singurătăţii ni-l descoperă şi unul din clasicii literaturii noastre: „Când, în singurătate, începi să te asculţi pe tine singur, şi să cobori în marea taină, în tine însuţi, să-ţi dai seama că exişti ca o fiinţă separată de tot restul lumii, dar cu care iei clipă de clipă contact, nu mai poţi dubita în existenţa Creatorului, nici să crezi în nimicirea ta totală prin moarte. Se pun în faţa ta două mistere, care sunt însă două realităţi: unul eşti tu, mărginit şi parcă totuşi inepuizabil ca obiect de cercetat şi cunoscut; şi altul e nemărginit; Fiinţa Supremă, pe care dacă ai  studia-o şi ai încerca să o cunoşti rânduri de veşnicii, nu vei putea epuiza niciodată suprema realitatea[2].

Acesta este modul pozitiv de a te folosi de singurătate. Dacă încă nu ai nişte repere duhovniceşti, poţi derapa în depresie. Noi nădăjduim că în momentul în care restricţiile se vor încheia, oamenii care-şi pun problema spirituală cu seriozitate, cu mai multă râvnă va căuta biserica şi se vor preocupa de comuniunea liturgică.

În Biserică se creează o emulaţie duhovnicească, de aceea Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă „să luăm seama unul altuia, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune, fără să părăsim Biserica noastră, precum le este obiceiul unora, ci îndemnători făcându-ne” (Evrei 10, 24-25) .

În biserică, sufletul îşi găseşte liniştea şi se încarcă de iubire faţă de ceilalţi, căci spune Sfântul Vasile cel Mare: „cine, oare, mai poate fi socotit vrăjmaş al altuia, atunci când îşi uneşte glasul la un loc cu el, pentru a da laolaltă laudă lui Dumnezeu? Psalmodia aduce cu sine tot ce poate fi mai bun: iubirea, făcând din tovărăşia laolaltă a glasului un fel de trăsură de unire între oameni, aducând pe credincioşi laolaltă într-un singur glas de cor, psalmul este alungătorul demonilor, aducătorul ajutorului îngeresc[3].

Sfântul Pavel, referindu-se la importanţa comuniunii liturgice, zice: „Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este, oare, împărtășirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare împărtăşirea cu trupul lui Hristos? Căci o pâine, un trup suntem cei mulţi, căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine” (1Corinteni 10, 16-17).

Comuniunea perfectă o stabilim la Sfânta Liturghie. Primii creştini numeau prima parte a Liturghiei „synaxis” sau „adunare”. „Este foarte important să realizăm că această «adunare», venirea împreună a multora care devin un trup, este într-adevăr începutul  sau chiar însăşi condiţia Liturghiei    – rugăciunea  comună a Bisericii”.[4]

Noi sperăm că dorinţa creştinilor de a se aduna la Biserică să nu fie slăbită de această perioadă de pandemie ci, din contră, ea să devină mai puternică. Gândirea seculară care-i influenţează pe unii oameni, ne rugăm Domnului să fie depăşită.

În „Explicarea Dumnezeieştii Liturghii”, Părintele Stefanos Anagnostopoulos ni-l pune în faţă pe Domnul Costes, om necredincios, care mergând la rudeniile sale dintr-un sat în ziua de Crăciun, efectiv L-a văzut la Sfânta Liturghie pe Hristos euharistic.[5]

Ne rugăm lui Dumnezeu ca această perioadă de încercare să treacă, pandemia să se termine, iar dumneavoastră  în număr şi mai mare să puteţi veni la biserică. Hristos a înviat!

 

†ANDREI

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului
 şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului  


[1] Patericul, Editura Reîntregirea, Alba –Iulia, 1990, p. 205.

[2] Ion  Agârbiceanu, Fața de lumină a creştinismului, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2006, p. 39.

[3] Psaltirea, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1981, p. 6.

[4] Pr. Alexander Schmemann, Liturghie şi viaţă, Editura Basilica, Bucureşti, 2014, p. 73.

[5] Protopresbiter Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeieştii Liturghii, Editura Bizantină, Bucureşti, 2005, p.447.

Ultimele articole

22 ianuarie – Sf. Ap. Timotei; Sf. Cuv. Mc. Anastasie Persul

22 ianuarie – Sf. Ap. Timotei; Sf. Cuv. Mc. Anastasie Persul

Sf. Ap. Timotei Originar din orașul Listra din Licaonia (Asia Mică), Sfântul Timotei a fost ucenic al Sfântului Apostol Pavel. Sfântul Apostol îl numește în nenumărat rânduri „fiul său”, alteori „fratele său”. În Epistola către Corinteni scrie: „…Pentru aceea chiar am...

ALOPEDI, exemplu de bune practici medicale

ALOPEDI, exemplu de bune practici medicale

Call center-ul dedicat sfaturilor medicale pediatrice - ALOPEDI 0364-917, serviciu care funcționează în cadrul Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii Cluj-Napoca, a fost recunoscut de Organizația Mondială a Sănătății (O.M.S.) ca un exemplu de bună practică în ceea...

Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte

Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte

  Pastorală la Învierea Domnului – 2015 În Hristos toţi vor învia (1 Corinteni 15, 22). În cimitirul central din Cluj aşteaptă învierea din morţi marele nostru romancier Ion Agârbiceanu. Cu puţin înainte de a se muta la Domnul a scris o carte cu un profund...

Duhul Sfânt şi roadele Sale fascinante şi nenumărate

Duhul Sfânt şi roadele Sale fascinante şi nenumărate

Pe 8 iunie 2014 prăznuim sărbătoarea Rusaliilor. Din nou suntem provocați duhovnicește să ne gândim la Duhul Sfânt, cu nenumăratele Sale daruri lucrătoare în Biserica Domnului Hristos. Ne relatează Sfântul Luca că, sosind Ziua Cincizecimii, erau toți împreună în...

Eroii neamului

Eroii neamului

Îi pomenim la „Înălţare” pe eroii celor două războaie mondiale şi pe toţi eroii noştri. Iar cu gândul ne ducem înainte şi realizăm că, în 2018, vom sărbători 100 de ani de la Marea Unire. Întrebarea crucială este dacă mai realizează contemporanii noștri că atunci Dumnezeu şi-a întors faţa către noi?

Nu mai suntem dezmoşteniţi! – Pastorală Nașterea Domnului 2013

Nu mai suntem dezmoşteniţi! – Pastorală Nașterea Domnului 2013

 Astfel, dar, nu mai ești rob, ci fiu; iar de ești fiu, ești și moștenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos(Galateni 4,7) Iubiți credincioși, Asistăm triști și cu sufletul frânt de durere la izgonirea lui Adam din Rai. Dumnezeu îl făcuse tânăr, sănătos, frumos și...

Pocăinţa, dar al Duhului Sfânt

Pocăinţa, dar al Duhului Sfânt

(Fragment din cuvântul de învăţătură rostit de Înaltpreasfinţitul Mitropolit Andrei în cadrul Sfintei Liturghii de Rusalii din 23 iunie 2013) Poate ne întrebăm de ce, de multe ori, nu rămânem în starea de spirit a primilor creştini, de ce nu simţim din belşug darurile...