Duminică, 7 august 2016, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia ,,Sfânta Treime” din Zalău, unde a săvârșit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
Au luat parte numeroși credincioși, care au trăit alături de clerici, cu emoție în suflet, înălțătoarea slujbă a Sfintei Liturghii.
Preasfințitul Petroniu, Episcopul Sălajului:
La sfârșit, Preasfințitul Părinte Petroniu a acordat domnului Ioan Galiș, enoriaș al Parohiei ,,Sfânta Treime”, distincția „Crucea Sălăjeană”, în semn de apreciere pentru generoasa implicare a acestuia în activitățile și în lucrările de ajutorare și înfrumusețare, atât ale bisericii cu hramul ,,Sfânta Treime”, cât și ale altor biserici din Eparhia Sălajului.
Istoria bisericii ,,Sfânta Treime” din Zalău începe în prima jumătate a secolului al XX-lea. Astfel, după terminarea primului război mondial şi realizarea unirii Ardealului cu România la 1 Decembrie 1918, s-a dorit în Zalău construirea unei biserici ortodoxe, deziderat realizat între anii 1925 – 1927, prin zidirea actualei bisericii cu hramul „Sfânta Treime”. Aceasta a fost prima biserică românească din cărămidă ridicată în oraş. Terenul pentru construcţie a fost donat de statul român pe locul unde se afla o fostă grădiniţă, care a fost transformată în casă parohială. Construcţia data din 1870, şi după multe modificări, a fost folosită ca şi casă parohială până în anul 2008.
Biserica a fost construită după planurile realizate de arhitectul Alexandru Floriansics, prin grija deosebită a preotului paroh de atunci Remus Roşca şi a epitropului Pompiliu Ţolca, preşedintele unei bănci româneşti din oraş, ultimul lăsând şi un caiet cu însemnări cu privire la greutăţile prin care a trecut în acei ani grei de după război, când în Zalău se aflau foarte puţini credincioşi ortodocşi români; circa 54 de familii. Clădirea are planul în cruce, lungimea de 24 m. şi lăţimea de 8 m. La zidirea bisericii au participat credincioşii din oraş, ajutaţi de soldaţii şi ofiţerii din garnizoana Zalău. Prin grija epitropului Pompiliu Ţolca s-a luat un împrumut bancar de aproximativ 600 000 lei care, datorită dobânzii, va ajunge în 1932 la suma de 920 000 lei, şi care a reuşit să fie achitat prin donaţiile credincioşilor.
Biserica a fost păstorită de preotul Remus Roşca până în 1940, când, odată cu ocuparea Ardealului de nord de armatele hortisto- fasciste, acesta a fost expulzat din România, împreună cu epitropul şi profesorul Pompiliu Ţolca. Preotul Remus Roşca nu s-a mai întors în Zalău după război, ci s-a retras la Dej, unde a decedat revenind numai epitropul cu familia lui. În timpul războiului parohia a rămas vacantă, biserica ajungând într-o avansată stare de degradare. Din 1945 până în 1952 a fost condusă de preotul Iacob Panga, care a reuşit să adune suma de 320 000 lei cu care a reamenajat biserica, a confecţionat mobilierul din lemn de stejar, adică 2 strane şi 51 de scaune în jurul pereţilor din naos, a repus sticla în geamuri, etc. Datorită acţiunilor anticomuniste, acesta a fost arestat în 1952 de Siguranţa statului şi închis timp de 6 ani, ajungând şi la canalul Dunăre – Marea Neagră. Între 1952 – 1953, preot paroh a fost Aurel Briscan, care a decedat la un an după numire.
Din 1953 până în 1997, parohia a fost păstorită de preotul Traian Opriş, însă din 1958 a fost afiliată la catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din oraş, până în 1984, când a fost reînfiinţată ca parohie de sine stătătoare. În această perioadă serviciile religioase s-au oficiat alternativ de preoţii de la Catedrală: Traian Opriş, Ioan Gâlgău şi Ioan Ghiurco. Serviciile alternative au continuat până în 1994, fiind oficiate de protopopii Ioan Andreescu şi Ioan Pop, precum și de preoţii Ştefan Lucaciu şi Ioan Pop.
Din 1997 a fost numit preotul Iosif Ferenţ, iar din 1999 şi preotul Alexandru Horvat, însărcinat de Preasfințitul Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei cu construirea bisericii „Pogorârea Duhului Sfânt” în cartierul Porolissum.
La biserică s-au efectuat mai multe lucrări. Astfel, între anii 1985 – 1990 s-a introdus încălzirea centrală, s-a tencuit în interior şi în exterior, s-au confecţionat, din tei sculptat, un iconostas şi un candelabru, s-a pictat locașul de cult în tehnica „fresco” de pictorul Tudor Costică, ajutat de Virgil Palade şi s-au făcut unele lucrări de împrejmuire.
Între anii 1997 şi 2005 s-a renovat casa parohială, s-a tencuit biserica în exterior în terasit cu scene biblice creionate, s-a construit un spaţiu pentru lumânări, s-a schimbat pardoseala cu parchet stratificat, s-au montat geamuri termopan, s-au schimbat scaunele, s-au achiziţionat din Grecia: un un chivot, două icoane, o cruce şi două chipuri de heruvimi, necesare pentru Sfânta Masă, un candelabru şi mai multe candele. S-a refăcut instalaţia electrică şi instalaţia de termoficare, s-au refăcut gardul şi poarta, s-a construit o magazie şi un grup sanitar, s-a dotat biserica cu cele necesare desfăşurării în bune condiţii a serviciilor religioase.Toate aceste lucrări s-au făcut din donaţiile benevole ale credincioşilor. Parohia şi credincioşii au contribuit de asemenea prin donaţii la achiziţionarea terenului şi construirea noului locaş de cult cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” din cartierul Porolissum, ajutându-l pe preotul Alexandru Horvat în eforturile depuse pentru înălţarea unui măreţ edificiu. În anul 2008 s-a construit o nouă casă parohială, iar în 2010 s-a amenajat curtea bisericii. Actualmente biserica este păstorită de preoții Iosif Ferenţ, din 1997 şi Ioan Fărcaş, din 2004.
