„De fapt, noi, când postim, iubiți credincioși, îi spunem trupului: «Nu tu ești stăpânul meu. Stăpânul meu este Dumnezeu. Eu vreau să fac voia lui Dumnezeu, nu voia trupului». Deci postul nu este altceva decât o înfrânare a poftelor trupești care îl duc pe om la păcat”, a spus Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul în cuvântul de învățătură rostit duminică, 9 august 2026, la Bucea, județul Cluj, unde comunitatea a marcat împlinirea a 235 de ani de la atestarea documentară a bisericii vechi de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

În Duminica a X-a după Rusalii, a Vindecării lunaticului, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie pe o scenă special amenajată în apropierea lăcașului de cult, edificat în anul 1791.

Ierarhul a slujit înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte părintele Dan Ionuț Lupuțan, protopopul de Huedin, pr. lect. univ. dr. Daniel Mocanu, cadru didactic al Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, protosinghelul Antonie Flore, starețul Mănăstirii Piatra Craiului, părintele paroh Liviu-Claudiu Agrijan, părintele pensionar Mircea Dejeu, precum și alți preoți invitați.

După citirea pericopei evanghelice, Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul a rostit un cuvânt de învățătură în care, pornind de la vindecarea tânărului lunatic și de la cuvintele Mântuitorului – „acest neam de demoni nu iese decât cu rugăciune și cu post” –, a vorbit despre credință și despre împreună-lucrarea omului cu Dumnezeu pe calea mântuirii.

„În primul rând, e nevoie de credință. Credința este primul lucru prin care noi intrăm în contact cu Dumnezeu. Mai întâi trebuie să credem în El, ca Dumnezeu să poată și El să lucreze cu noi. Dar, pe lângă credință, mai avem nevoie și de altceva. Nu este suficient doar să cred sau să mărturisesc că cred. (…) Noi, creștinii ortodocși, credem că mântuirea este o lucrare sinergică, adică este o împreună-lucrare a omului cu Dumnezeu. Dumnezeu nu ne mântuiește dacă noi nu lucrăm împreună cu El, dar nici omul nu se poate mântui singur, fără ajutorul lui Dumnezeu. (…) Nu numai rugăciunea este esențială și postul ar fi cumva opțional, ci amândouă sunt pe același plan.”

Explicând înțelesul duhovnicesc al postului, ierarhul a arătat că acesta îl ajută pe om să-și stăpânească poftele și să așeze voia lui Dumnezeu mai presus de voia trupului.

„De fapt, noi, când postim, iubiți credincioși, îi spunem trupului: «Nu tu ești stăpânul meu. Stăpânul meu este Dumnezeu. Eu vreau să fac voia lui Dumnezeu, nu voia trupului». Deci postul nu este altceva decât o înfrânare a poftelor trupești care îl duc pe om la păcat.”

Preasfinția Sa a vorbit apoi despre post ca expresie a iubirii și recunoștinței față de Hristos, arătând că, în această perioadă, credincioșii postesc și din dragoste pentru Maica Domnului.

„Mai avem încă un motiv de a posti și anume, cum spunea cineva, să postim de dragul Mirelui, să postim de dragul Mirelui Bisericii, care este Hristos. (…) Postim de dragul Lui, pentru a ne arăta dragostea față de El și recunoștința pentru toate câte a răbdat Domnul Hristos pentru mântuirea noastră. Dar acum, de exemplu, în postul acesta, postim și de dragul Maicii Domnului. Cine o iubește pe Maica Domnului nu poate să nu postească. (…) Postim de dragul Maicii Domnului, de dragul celei prin care Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om, S-a făcut Fiul Omului, iar prin El noi avem șansa să devenim fii ai lui Dumnezeu, copii ai lui Dumnezeu.”

În ultima parte a cuvântului, Episcopul-vicar a subliniat că postul înseamnă și a-I acorda întâietate lui Hristos, iar înfrânarea de la mâncare trebuie însoțită de ferirea de păcat.

„Noi așa am învățat de la moșii și strămoșii noștri și de la înaintașii noștri în credință: să dăm prioritate, să dăm întâietate lui Hristos. Vrem să intre mai întâi Hristos în noi și după aceea să consumăm alte lucruri. (…) Credința crește, sporește, se întărește dacă noi ne rugăm și postim. Acestea sunt mijloacele prin care putem să sporim credința noastră. Și, de asemenea, bineînțeles, să ne ferim de păcate. Deci post nu doar de bucate, ci post și de păcate. (…) Credința este în funcție de viața pe care o trăim. Nu poți să păcătuiești mult și să fii un mare credincios.”

Răspunsurile liturgice au fost date de un grup de studenți ai Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. La chinonic, corul parohiei, grupul vocal-bărbătesc „Craii Măgurii” și grupul „Cununa Craiului” din Bucea au interpretat mai multe pricesne.

La finalul Sfintei Liturghii, în numele comunității, părintele paroh Liviu-Claudiu Agrijan i-a mulțumit Preasfințitului Părinte Samuel Bistrițeanul pentru prezență, împreună-slujire și binecuvântare.

În semn de apreciere pentru activitatea pastorală și pentru implicarea în lucrările de înfrumusețare a bisericii, din încredințarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei, Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul l-a hirotesit sachelar, cu dreptul de a purta brâu albastru, pe părintele paroh Liviu-Claudiu Agrijan, iar pentru rodnica implicare în viața Bisericii, credincioșii Parohiei Ortodoxe Bucea au primit Diploma de aleasă cinstire.

La slujbă au participat numeroși credincioși, mulți dintre ei îmbrăcați în straie populare specifice zonei, precum și reprezentanți ai autorităților militare și civile, între care primarul comunei Negreni, Dorin Manea.

Scurt istoric

Parohia Ortodoxă Bucea a fost înființată la 1 iunie 1980, până atunci fiind filie a Parohiei Negreni.

În localitate există două lăcașuri de cult: biserica de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, monument istoric edificat în anul 1791 și pictat de Dionisie Iuga în anul 1880, precum și biserica de zid cu hramul „Sfinții Trei Ierarhi”. Construcția acesteia a început în anul 1954, lucrările fiind reluate în anul 1974 și finalizate în anul 1980. Lăcașul de cult a fost pictat de Petru Botezatu și sfințit la 4 iulie 1982 de vrednicul de pomenire Arhiepiscop Teofil Herineanu.

În perioada păstoririi părintelui Mircea Dejeu (1980–2024), prin osteneala acestuia și a credincioșilor din comunitate, au fost realizate numeroase obiective de interes cultural și comemorativ, între care muzeul satului, monumentul eroilor și casa de cultură.

Localitatea Bucea este cunoscută și prin grupul vocal-bărbătesc „Craii Măgurii”, înființat de preotul Mircea Dejeu, care promovează și păstrează tradițiile autentice ale zonei.

Istoria și identitatea comunității sunt surprinse în ampla lucrare monografică „Bucea. Satul de la poarta veșniciei. Aspecte monografice”, apărută la Editura Școala Ardeleană, semnată de istoricul Cristian-Claudiu Filip și de părintele Mircea Dejeu.

Începând cu anul 2024, Parohia Ortodoxă Bucea este păstorită de părintele paroh Liviu-Claudiu Agrijan.

Text: Viorica Văscu și Marian Șomlea

Foto: Arthur Lonay și Cosmin Criste

Mai multe fotografii AICI