În ultima duminică dinaintea începerii postului cel mare, cunoscută ca Duminica izgonirii lui Adam din rai, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Sânmihaiu Almașului. Prilejul acestei vizite pastorale a fost dat de instalarea noului paroh al acestei comunități, tânărul părinte Andrei Todor, acesta urmându-i părintelui Vasile Ioviță, care a ajuns la vârsta pensionării. Alături de Ierarh și de cei doi preoți au mai slujit Preacucernicul Părinte consilier Claudiu Nechita și Preacucernicul Părinte Ștefan Lucaciu, protopopul Zalăului.
Repere istorice
Prima atestare documentară a satului datează de la anul 1365, numele localității fiind menționtat în arhivele de la Budapesta, dar aici au trăit comunități organizate de oameni încă din antichitate. Trebuie amintit faptul că pe aici trecea drumul care făcea legătura între marile castre romane Porolissum și Napoca.
În ceea ceprivește viața bisericească de aici, dăinuie până astăzi biserica de lemn cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, care a fost ridicată potrivit pisaniei la anul 1778. Biserica a fost pictată apoi, la 1794, de către cunoscutul pictor din Românași, Ioan Pop, aceasta fiind de fapt cea mai veche dintre lucrările sale. Anterior bisericii monument istoric, mai sunt atestate alte două lăcaşuri de cult.
Cel dintâi se găsea pe culmea dealului din vest, la circa 700 metri de biserica de lemn actuală. Nu se ştie dacă biserica a aparţinut comunităţii maghiare sau celei româneşti, ori a fost folosită de ambele, evident, în perioade de timp diferite. Cert este că era o construcţie destul de mare din piatră şi cărămidă, cum se poate vedea din fragmentele ce au rămas până azi.De acest locaş se leagă un eveniment de însemnătate majoră pentru sat. Înainte de 1700 ar fi avut loc o invazie tătară pe Valea Almaşului şi-n aceste circumstanţe localnicii au fost surprinşi în biserică. Tătarii ar fi incendiat-o, pricinuind moartea lor.
Următoarea biserică despre care există informații a fost una făcută din nuiele și lut. Până târziu, după 1900, s-a păstrat cheia de lemn a acestei biserici pe care era inscripţionat anul 1737.
Biserica actuală a satului, având același hram cu biserica de lemn, a fost ridicată la jumătatea secolului al XX-lea. A fost pictată apoi 30 de ani mai târziu între 1983-1985, fiind sfințită de către Preasfințitul Părinte Vasile Coman în anul 1986.
Mai trebuie amintit faptul că la 3 kilometri de Sânmihaiu Almașului se află locul unde și-a dat obștescul sfârșit marele revoluționar Simion Bărnuțiu, la locul numit Fântâna Gorgana. La data de 28 mai 1864, fiind grav bolnav, Simion Bărnuţiu se afla în drum spre localitatea sa natală, Bocşa, judeţul Sălaj, venind din Moldova, unde fusese profesor după terminarea evenimentelor de la 1848-1849. În acestă zi, simţindu-se foarte rău, trăsura care îl transporta s-a oprit la Fântâna Gorgana, unde fostul conducător al Revoluţiei de la 1848 din Transilvania a murit în scurt timp.
Pentru a aduce aminte urmaşilor de idealul generaţiei paşoptiste şi a conducătorului ei politic, pe locul unde a murit Simion Bărnuţiu a fost ridicat un monument de mari dimensiuni, alcătuit din mai multe componente: un drum de acces de la şosea până la monument, cu o lungime de 300 metri; o fântână simbolică, la 100 metri de intrarea de pe şosea, fântână pe ale cărei ghizduri sunt săpate cuvintele „Frăţietate”, „Egalitate”, „Naţionalitate”, „Libertate”; un monument din piatră de aproximativ trei metri înălţime, pe care e sculptat îndemnul lui Simion Bărnuţiu din zilele revoluţiei paşoptiste – „Ţineţi cu poporul toţi, ca să nu rătăciţi”; o cruce simplă de lemn cu o înălţime de șase metri, amplasată la aproximativ zece metri vest de monumentul de piatră.
