Smartphonul, Internetul și Crăciunul

de Eseu

Nașterea Domnului vine cu multă bucurie pentru creștinii credincioși. E sărbătoarea darurilor, a generozității, a timpului petrecut în familie. Pentru cei care au copii și nepoți, încă suficient de mici pentru a se arăta încântați de cadouri, bucuria e îndoită. Pentru școlari e timp de vacanță, de liniștire după un semestru extrem de complicat, scurt și solicitant. Cei mai norocoși dintre ei au plănuit concediul cu părinții, la munte sau la țară, ceilalți nu au niciun plan concret. Cel mai probabil își doresc să stea și să se relaxeze, să oprească timpul și să uite de tot ce îi poate împovăra.

Dacă pentru prima categorie lucrurile se anunță clare, pentru a doua m-aș arăta mai îngrijorat. Cum să se relaxeze? Cum să se recreeze? Demult nu mai e un lux ca adolescentul român, să nu mai vorbim de student și tânăr în general, să-și permită un telefon inteligent. Mai mult sau mai puțin scump, companiile de IT au gândit progrămele care să ruleze cu generozitate și, mai mult decât orice, să aibă acces la Internet. Acest acces nelimitat la Internet stă sub complexul joc al luminii și umbrelor. În acest scurt articol aș insista mai mult pe zonele întunecate încercând la final câteva linii practice.

În toamna lui 2018, în revista Outside, Josh Laskin, semna un articol intitulat „The Tech Generation Goes to Wilderness Therapy”. Articolul atrăgea atenția societății americane asupra unui mod de vindecare a tinerilor dependenți de jocuri, social media (Facebook, Instagram, Twitter etc.), de tehnologie în general prin scoaterea lor în natură. Tot din acest articol aflăm că în ediția a 11-a a Journal of International Classification of Diseases, a fost introdusă o nouă boală psihică, „gaming disorder”. Cu alte cuvinte, tânărul american era atenționat asupra potențialelor pericole ascunse în oferta bogată de jocuri și programe care rulează pe computere și smartphonuri. Întrebarea pe care mi-am pus-o în mod firesc și sincer a fost următoarea: este această problemă doar a americanilor sau și a tinerilor români?

Nu avem statistici pe care să ne bazăm pentru a spune cu tărie că avem această problemă, dar o simțim. Aș zice că ne paște o adevărată epidemie de boli și dezechilibre psihice, dacă nu suntem atenți. Acum, cât de nocivă poate fi tehnologia o poate spune fiecare în parte, în funcție de cum se simte afectat de ea. Pentru tineri și mai ales pentru copii, nu încape niciun dubiu, poate fi fatală. Din datele oferite de psihiatrul Manfred Spitzer, copiii expuși de foarte mici la tehnologie, cu precădere la ecranul tabletelor și al telefoanelor inteligente prezintă un risc ridicat de îmbolnăvire. Un copil pus în fața smartphonului cu vârsta cuprinsă între 6 luni și 3 ani va avea probleme de limbaj, va vorbi mai greu; între 3 și 8 ani va dezvolta forme mai mult sau mai ușoare de ADHD (deficit de atenție); între 8 și 12 ani va deveni dezordonat, împrăștiat, atât în purtarea de zi cu zi cât și în idei. Cercetătorul german atrage atenția asupra faptului că un creier needucat prin carte ci prin „smartphone”, în primii 25 de ani de viață, va duce cu siguranță foarte devreme la demență. Pentru copiii expuși fără măsură la „oglinzile negre” apare riscul demenței digitale: o maladie a omului modern, o manifestare a creierului educat să fie leneș, să primească totul de-a gata.

Sărbătorile de Crăciun sunt, așa cum spuneam la început, un prilej excelent de relaxare. Mulți părinți consideră îndreptățită petrecerea timpului copilului în fața computerului și a televizorului, ba o văd ca pe un confort personal. Datele pe care le-am oferit mai sus pot fi susținute de studii nenumărate, dar nu e locul și nici spațiul aici să le oferim. Cert este că suntem în fața unei alarme trase de comunitatea oamenilor de știință, a psihologilor și medicilor în primul rând și, de ce nu, a preoților mai nou.

Și atunci ce facem? Ne împotrivim tehnologiei precum odinioară ludiții din epoca industrializării? Sau, mai bine, îmbrățișăm cu încredere tot ce ne oferă noile tehnologii și le considerăm apriori instrumente de dezvoltare și creștere a inteligenței copiilor noștri? E limpede că avem nevoie de un echilibru. Doar că de acest echilibru sunt capabili adulții, mai puțin copiii. Echilibrul celor din urmă îl va da cu siguranță un set de reguli stabilite de adult.

În încheierea acestui articol voi oferi, inspirându-mă din lucrări de specialitate, câteva sfaturi care ar putea fi de ajutor pentru petrecerea timpului liber:

  1. În zilele de sărbătoare mergeți împreună la biserică, iar seara și dimineața rugați-vă cu copiii dumneavoastră;
  2. Nu vă lăsați copilul mai mult de o oră pe zi să se joace pe computer sau smartphone, dăunează grav sufletului și minții;
  3. Întrebați-vă copilul ce-l pasionează în lucrul pe calculator și ce conținuturi on-line preferă pentru a ști de ce să-l feriți;
  4. Duceți-vă copilul, dacă e posibil, la țară și încurajați-l să petreacă cât mai mult timp în aer liber;
  5. Învățați-vă copilul că o carte poate fi mai valoroasă decât o tabletă sau un telefon inteligent;
  6. Dacă tot e Crăciun și vrea pe YouTube, indicați-i câteva colinde tradiționale și ascultați-le împreună;
  7. Nu uitați, faptul că poate sta ore în șir în fața electronicelor nu-l face mai deștept, ci mai fragil intelectual.

Pr. Lect. Univ. Dr. Liviu Vidican-Manci, directorul Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca

DISTRIBUIE

z

ASCULTĂ LIVE

RADIO RENAȘTEREA

Mai multe din Eseu
Criza medicinei – criza credinţei

Criza medicinei – criza credinţei

În cea mai mare parte a secolului al XX-lea, sub influenţa gândirii postmoderniste, omenirea a stat sub semnul neîncrederii în morală şi în etică, refuzând să accepte existenţa oricăror „absoluturi morale”, ca să folosim o sintagmă a lui Albert Camus, sau chiar a unei...

Feluritele încredințări ale Învierii

Feluritele încredințări ale Învierii

Aspecte introductive Capitolul din care a fost extrasă pericopa evenghelică a primei duminici post-Pascale, face parte dintr-o suită de relatări care-L prezintă pe Hristos cel înviat. Oameni a căror credință se zdruncinase, sau al căror zel misionar avea nevoie să fie...

Să ne veselim dumnezeiește!

Să ne veselim dumnezeiește!

Oricare dintre credincioșii ortodocși realizează că există o diferenţă izbitoare, un contrast puternic între zilele Postului Mare și cele ale Sfintelor Paști. Evidenţa acestui fapt se observă mai ales în ziua Sfintelor Paști și în Săptămâna Luminată, când totul este...

Cuvântul și mărturia lui Ioan

Cuvântul și mărturia lui Ioan

Introducere În centrul lecturilor nou-testamentare cu caracter pascal, se găsește debutul relatării evanghelice a lui Ioan. De ce? Greu de zis. Probabil datorită densității ei teologice, ori din pricina frumoaselor referiri la lumină, care este un adevărat leitmotiv...

Iubesc iubirea*

Iubesc iubirea*

 Având în preajmă icoana Maicii Domnului, căreia i ne adresăm în priceasnă: „Am venit, Măicuță, să ne mai vedem, / Să-ți spunem necazul (dorul!) pe care-l avem” – adică tu să ne vezi și noi să te vedem –, în felul acesta mă adresez tuturor celor care sunteți icoana...

Sfinții au tăcut și cerul a vorbit

Sfinții au tăcut și cerul a vorbit

Deunăzi, ascultând glasul slujbei Canonului cel Mare înveșmântat în tristețea strălucitoare a Postului Paștilor și încercând să mă dumiresc după putință de natura înțelegerii lăuntrice a ascezei creștine, ochii mi-au alunecat evlavios pe racla cu părticelele din...