Spectacol după spectacol, e limpede că poporul acesta a fost binecuvîntat de către Dumnezeu și în ce privește scena.
Mai întâi Il Tabarro/Gianni Schichi de Giacomo Pucini, două opera într-un act care au impresionat universal liric, prin contrastele dintre drama apăsătoare ce se petrece în Paris, pe malul Senei anilor 1900 și acțiunea savuroasă având ca sursă de inspirație Divina Comedie a lui Dante. Atât Michele (Florin Estefan) cât și Gianni Schicchi (Cristian Hodrea), împreună cu toți ceilalți protagonist, au făcut o demonstrație de artă completă și complexă, creând spectatorilor o seară de neutat.
Apoi, rar mi-a fost dat să văd o compatibilitate atât de bine aranjată între orchestra simfonică, actorie și opera. Cei șase ani care au trecut de când ne-am bucurat din nou de prezența tutanicului actor Florin Piersic pe scena Operei Naționale din Cluj, au macerat așteptarea, care, până la urmă, a meritat.
Mai întâi, sub bagheta maestrului Tiberiu Soare publicul a fost fascinat de Orchestra Operei Naționale Române din Cluj-Napoca, prin interpretările excepționale ale Suitelor Romeo și Julieta, de Seghei Prokofiev. Apoi, a venit Peer Gynt și lumea lui fantastică, ce s-a făcut una cu marele nostru actor și vice-versa. Povestind căderea și răscumpărarea ulterioară a unui antierou țăran norvegian, Florin Piersic poate fi chiar el personajul: visător și liber. Dealtfel, la începutul reprezentației, actorul chiar povestește cât de mult l-a marcat povestea și cât de emoționat se simte, reinterpretând-o. Seara a fost completată și completă de prestația excepțională a sopranei Diana Țugui, care, la rândul ei, a evocat trăiri cum numai un profesionist de geniu poate să le transmită și a rezonat cu întreaga scenă.
Imaginea Operei Naționale din Cluj-Napoca din seara de 14 octombrie, când aplauzele cu greu au încetat, mi-au dat certitudinea că, cel puțin în ceea ce privește calitatea actului artistic, standardele au fost și rămân ridicate și apreciate.
