Spectacole de excepție la Opera Română din Cluj-Napoca | Gânduri după vizionare

de | oct. 16, 2022 | Editorial, Cultură

Spectacol după spectacol, e limpede că poporul acesta a fost binecuvîntat de către Dumnezeu și în ce privește scena.

Mai întâi Il Tabarro/Gianni Schichi de Giacomo Pucini, două opera într-un act care au impresionat universal liric, prin contrastele dintre drama apăsătoare ce se petrece în Paris, pe malul Senei anilor 1900 și acțiunea savuroasă având ca sursă de inspirație Divina Comedie a lui Dante. Atât Michele (Florin Estefan) cât și Gianni Schicchi (Cristian Hodrea), împreună cu toți ceilalți protagonist, au făcut o demonstrație de artă completă și complexă, creând spectatorilor o seară de neutat.

Apoi, rar mi-a fost dat să văd o compatibilitate atât de bine aranjată între orchestra simfonică, actorie și opera. Cei șase ani care au trecut de când ne-am bucurat din nou de prezența tutanicului actor Florin Piersic pe scena Operei Naționale din Cluj, au macerat așteptarea, care, până la urmă, a meritat.
Mai întâi, sub bagheta maestrului Tiberiu Soare publicul a fost fascinat de Orchestra Operei Naționale Române din Cluj-Napoca, prin interpretările excepționale ale Suitelor Romeo și Julieta, de Seghei Prokofiev.  Apoi, a venit Peer Gynt și lumea lui fantastică, ce s-a făcut una cu marele nostru actor și vice-versa. Povestind căderea și răscumpărarea ulterioară a unui antierou țăran norvegian, Florin Piersic poate fi chiar el personajul: visător și liber. Dealtfel, la începutul reprezentației, actorul chiar povestește cât de mult l-a marcat povestea și cât de emoționat se simte, reinterpretând-o. Seara a fost completată și completă de prestația excepțională a sopranei Diana Țugui, care, la rândul ei, a evocat trăiri cum numai un profesionist de geniu poate să le transmită și a rezonat cu întreaga scenă.

Imaginea Operei Naționale din Cluj-Napoca din seara de 14 octombrie, când aplauzele cu greu au încetat, mi-au dat certitudinea că, cel puțin în ceea ce privește calitatea actului artistic, standardele au fost și rămân ridicate și apreciate.

 

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/ramocian/" target="_self">Ramona Mocian</a>

Ramona Mocian

Mediator, jurist, președinte al Corpului Profesional al Mediatorilor Cluj.

Ultimele articole

Cele șapte Sinoade, pilonii credinței ortodoxe

Cele șapte Sinoade, pilonii credinței ortodoxe

Suntem la începutul secolului al IV-lea. În 312. Împăratul Constantin traversează Franța cu armata sa. Zărește pe cer, ca proiectat în fața soarelui, o cruce luminoasă pe care stă scris: „Prin acest semn vei învinge”. Iese învingător. Ca urmare a acestei viziuni și a...

Domnul și grija de ceilalți

Domnul și grija de ceilalți

Aspecte introductive Pasajul ce conține Evanghelia de astăzi este unul complex și de o densitate dogmatică rar întâlnită. De-altfel, Apostolul Ioan este un om care se remarcă prin profunzimea gândirii și atenția pentru chestiuni ce trec dincolo de simpla narațiune cu...

Biserica și lumea. Întâiul Sinod Ecumenic

Biserica și lumea. Întâiul Sinod Ecumenic

Apărute în momente de criză teologică profundă pentru Biserica creștină, Sinoadele Ecumenice sunt în primul rând o adunare, o întâlnire a episcopilor care, sub oblăduirea Duhului Sfânt, au reușit să formuleze adevărul de credință într-o manieră cuprinzătoare și să...

Mai multe din Editorial | Cultură
Dialogul ecumenic conform Sfântului și Marelui Sinod. Câteva lămuriri

Dialogul ecumenic conform Sfântului și Marelui Sinod. Câteva lămuriri

Ultimul mare eveniment care a marcat viața Bisericii Ortodoxe a fost Sfântul și Marele Sinod, desfășurat în Creta, în luna iulie a acestui an. Oportunitatea organizării lui a fost pomenită mai întâi în 1902, iar procesul a demarat cu adevărat la primul congres...

O zi de neuitat

O zi de neuitat

Regele Mihai şi Regina Ana, împreună cu Principesa Margareta şi Prinţul Radu; sora ei, Elena cu soţul, ne-au fost daţi ca un dar de sus să ne fie musafiri pentru trei ore şi jumătate în casa parohială din Zagra, în 31 decembrie 2006. Nu i-am invitat noi, n-aveam cum,...

A te dărui oricând și-orișicui

A te dărui oricând și-orișicui

Nu este ușor și nici „profitabil” să (te) dăruiești într-o lume care accentuează excesiv bunăstarea și binele personal, și să te pui în slujba celorlalți fără să aștepți nimic în schimb, și mai mult, fără să primești nici cea mai mică recunoaștere sau recunoștință....