Sus în cer, cunoscuţi și necunoscuţi, mulţime de sfinţi români se roagă pentru noi

de | iun. 20, 2020 | Spiritualitate

În graiul vechilor cazanii, Sfântul Mitropolit Dosoftei ne spune că ,,Dumnezeu, Sfinţia Sa” nici norodul românesc de pe pământ nu l-a lăsat nepartnic la darul Sfinţiei Sale. Sus în cer, cunoscuţi și necunoscuţi, mulţime de sfinţi români se roagă pentru noi, păcătoșii.

Un erudit intelectual din perioada interbelică, Simion Mehedinţi, a scris cuvintele următoare care trebuie memorate. De fapt, el a alcătuit o carte întreagă intitulată ,,Creștinismul românesc”. Și, ca motto la această carte, a scris așa: ,,Un popor, ca și orice om în parte, atâta preţuiește, cât a înţeles din Evanghelie și cât poate să urmeze învăţăturii lui Iisus”. Deci, noi, fiecare în parte, atâta preţuim cât înţelegem și cât punem în practică din Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos.

În ultimele decenii, încet, încet, unii dintre sfinţii români încep să fie cunoscuţi. Începând cu anul 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a canonizat sau le-a recunoscut viaţa lor sfântă, pilduitoare pentru noi. Astfel, vedem că și neamul românesc a dat mulţi sfinţi. Pe unii îi știm, pe alţii nu-i știm, însă astăzi, în a doua Duminică după Rusalii, facem pomenire de toţi sfinţii români, cunoscuţi și necunoscuţi.

Prin 1972, am ajuns prima dată la Mănăstirea Sihăstria, în chilia celui ce-a avut o viaţă sfântă. E vorba de părintele Paisie Olaru. Nu mă voi opri acum pe larg la viaţa lui, ci vă spun doar atât că, într-un rând, atunci când mi-a citit rugăciunea de dezlegare după spovedanie, am simţit aievea că harul lui Dumnezeu lucrează efectiv, chiar și fi zic. Noi suntem convinși că, prin preotul duhovnic, Dumnezeu ne iartă toate păcatele, dar, în cazul părintelui Paisie, am simţit cum harul lui Dumnezeu lucrează chiar și fizic. Nu este singurul om care a dus o viaţă sfântă. Au fost și alţii, în vremurile mai de dincoace sau mai de demult. Cert este că ei, toţi împreună, acolo în cer, în faţa Tatălui celui ceresc, mijlocesc pentru noi, păcătoșii.

Într-un sat foarte aproape de noi, în Topa Mică, s-a născut scriitorul Ioan Alexandru, cel care, referitor la viaţa curată, viaţa plină de evlavie a înaintașilor noștri, a scris câteva eseuri admirabile, din care am luat două fraze: ,,Omul acestui pământ românesc, aici în Carpaţi, are faţa luminată de lacrima bucuriei și a suferinţei deopotrivă. Este omul răbdării și al lucrării, omul privegherii și al îndelungii nădăjduiri, cel ce nu va pieri niciodată, cel ce nu se mândrește, nu se trufește, nu se bucură de nedreptate, nu cârtește, nu bârfește răul altuia, este omul iubirii mai presus de înţeles. Este acest chip senin al purităţii, cu casa plină de copii. Lemnarul acesta al Transilvaniei, acest fi u al păcii și al statorniciei”. Ce frumos spune!


Sursa: Chiriacodromion contemporan / † Andrei, Arhiepiscop şi Mitropolit, Editura Renaşterea, 2016

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/ips-andrei/" target="_self">Mitropolitul Andrei</a>

Mitropolitul Andrei

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.

Ultimele articole

Regele Ferdinand

Regele Ferdinand

Ferdinand este fericitul rege care-a apucat să vadă revenind în trupul ţării Transilvania, Basarabia şi Bucovina. Ar mai fi fost câteva mici teritorii, o parte în Banat, o alta în Apşa, pe care şi le-ar fi dorit re-înfrăţite, dar n-a fost să fie. În orice caz, în...

Sfânta Sofia, modelul mamelor creștine

Sfânta Sofia, modelul mamelor creștine

Sfânta Sofia este un model pentru orice mamă creștină. Ea este pomenită în calendarul creștin în data de 17 septembrie, alături de cele trei fiice ale sale. Sofia era o tânără creștină care trăia în Italia, la Roma, în timpul împăratului păgân Adrian (117-138). S-a...

Secretele autobiografiei lui Mark Twain

Secretele autobiografiei lui Mark Twain

Genul autobiografic a cunoscut, în ultimele secole, un interes mereu crescând. De la autorii care-şi descriau experienţele religioase spre a le valorifica apoi în scop prozelitist şi până la cei care descriau propriile experienţe cotidiene, toţi autorii au revendicat...

Omul și dorința de a fi erou

Omul și dorința de a fi erou

„Care este diferența dintre un erou și un laș? Amândoi se simt exact la fel în interior: amândoi se tem de moarte, amândoi se tem că vor fi răniți. Singura diferență dintre cei doi se rezumă la ce anume fac ei. Omul laș refuză să înfrunte ceea ce are de înfruntat....

Mai multe din Spiritualitate
Nici o rugăciune nu-i pierdută

Nici o rugăciune nu-i pierdută

Bătrânul Iacob zicea: „Nici o rugăciune nu-i pierdută, copiii mei! În ce mă priveşte, rugăciunea mă ţine de ani de zile

Iubește tu întâi

Iubește tu întâi

Bătrânul Porfirie zicea: „Pentru ca toţi să te iubească, trebuie ca tu mai întâi să-i iubeşti”.

Un om care ne face rău este frate căzut în mâinile diavolului

Un om care ne face rău este frate căzut în mâinile diavolului

Despre dragostea pe care trebuie să o avem pentru cei ce ne stânjenesc şi ne chinuiesc, Bătrânul Porfirie zicea: „Orice om care ne jigneşte, ne face rău, ne calomniază sau este nedrept cu noi, este unul dintre fraţii noştri căzut în mâinile diavolului. Până ce-l...

Dragostea de oameni este semnul creștinilor

Dragostea de oameni este semnul creștinilor

Dragostea este semnul după care se recunosc creştinii. Bătrânul Amfilohie zicea: „Noi trebuie să avem dragoste faţă de persoana lui Hristos, această dragoste este necesară vieţii sufletului nostru. Dragoste faţă de creaturile lui Dumnezeu, faţă de animale, de copaci,...

Iubirea de oameni

Iubirea de oameni

Bătrânul Ieronim zicea: „Vrei să iubeşti oamenii? Iubeşte-L pe Hristos şi vei vedea cât îi vei iubi pe oameni, chiar dacă nu vrei. Dragostea care vine din dragostea lui Hristos este dragoste puternică şi veritabilă. Iubeşte-L pe Hristos!”

Dragostea adevărată

Dragostea adevărată

„Dragostea adevărată se aseamănă cu flacăra unei lumânări. Oricâte alte lumânări s-ar aprinde din ea, flacăra primeia rămâne întreagă şi nu se micşorează deloc. Şi, fiecare nouă lumânare, are aceeaşi flacără ca şi precedentele”