Sus în cer, cunoscuţi și necunoscuţi, mulţime de sfinţi români se roagă pentru noi

de | iun. 20, 2020 | Spiritualitate

În graiul vechilor cazanii, Sfântul Mitropolit Dosoftei ne spune că ,,Dumnezeu, Sfinţia Sa” nici norodul românesc de pe pământ nu l-a lăsat nepartnic la darul Sfinţiei Sale. Sus în cer, cunoscuţi și necunoscuţi, mulţime de sfinţi români se roagă pentru noi, păcătoșii.

Un erudit intelectual din perioada interbelică, Simion Mehedinţi, a scris cuvintele următoare care trebuie memorate. De fapt, el a alcătuit o carte întreagă intitulată ,,Creștinismul românesc”. Și, ca motto la această carte, a scris așa: ,,Un popor, ca și orice om în parte, atâta preţuiește, cât a înţeles din Evanghelie și cât poate să urmeze învăţăturii lui Iisus”. Deci, noi, fiecare în parte, atâta preţuim cât înţelegem și cât punem în practică din Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos.

În ultimele decenii, încet, încet, unii dintre sfinţii români încep să fie cunoscuţi. Începând cu anul 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a canonizat sau le-a recunoscut viaţa lor sfântă, pilduitoare pentru noi. Astfel, vedem că și neamul românesc a dat mulţi sfinţi. Pe unii îi știm, pe alţii nu-i știm, însă astăzi, în a doua Duminică după Rusalii, facem pomenire de toţi sfinţii români, cunoscuţi și necunoscuţi.

Prin 1972, am ajuns prima dată la Mănăstirea Sihăstria, în chilia celui ce-a avut o viaţă sfântă. E vorba de părintele Paisie Olaru. Nu mă voi opri acum pe larg la viaţa lui, ci vă spun doar atât că, într-un rând, atunci când mi-a citit rugăciunea de dezlegare după spovedanie, am simţit aievea că harul lui Dumnezeu lucrează efectiv, chiar și fi zic. Noi suntem convinși că, prin preotul duhovnic, Dumnezeu ne iartă toate păcatele, dar, în cazul părintelui Paisie, am simţit cum harul lui Dumnezeu lucrează chiar și fizic. Nu este singurul om care a dus o viaţă sfântă. Au fost și alţii, în vremurile mai de dincoace sau mai de demult. Cert este că ei, toţi împreună, acolo în cer, în faţa Tatălui celui ceresc, mijlocesc pentru noi, păcătoșii.

Într-un sat foarte aproape de noi, în Topa Mică, s-a născut scriitorul Ioan Alexandru, cel care, referitor la viaţa curată, viaţa plină de evlavie a înaintașilor noștri, a scris câteva eseuri admirabile, din care am luat două fraze: ,,Omul acestui pământ românesc, aici în Carpaţi, are faţa luminată de lacrima bucuriei și a suferinţei deopotrivă. Este omul răbdării și al lucrării, omul privegherii și al îndelungii nădăjduiri, cel ce nu va pieri niciodată, cel ce nu se mândrește, nu se trufește, nu se bucură de nedreptate, nu cârtește, nu bârfește răul altuia, este omul iubirii mai presus de înţeles. Este acest chip senin al purităţii, cu casa plină de copii. Lemnarul acesta al Transilvaniei, acest fi u al păcii și al statorniciei”. Ce frumos spune!


Sursa: Chiriacodromion contemporan / † Andrei, Arhiepiscop şi Mitropolit, Editura Renaşterea, 2016

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/ips-andrei/" target="_self">Mitropolitul Andrei</a>

Mitropolitul Andrei

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.

Ultimele articole

Omul civilizat și grija pentru suflet

Omul civilizat și grija pentru suflet

Nuvela „Moara cu noroc” (a lui Ioan Slavici), vorbeşte despre un om, un foarte bun creştin, care era harnic şi avea de toate. Necazul a început când a fost robit de cele materiale, pentru că atunci toate s-au făcut, până la urmă, praf. Iată ce concluzie trage Ioan Slavici: „Liniştea colibei tale te face fericit”. Aşa cum zice Sfântul Pavel, dacă avem mâncare şi îmbrăcăminte pentru noi şi pentru copiii noştri, ne este de ajuns, pentru că „liniştea colibei tale te face fericit”.

Mai multe din Spiritualitate
Pacea și bucuria rugăciunii

Pacea și bucuria rugăciunii

Bătrânul din Kalamata zicea: „În pacea şi bucuria pe care o simte omul care se roagă, pământul se netezeşte; gânduri bune şi murmure cereşti încep să-i parvină şi să-i şoptească sfaturi bune la ureche: acestea sunt conversaţii cereşti”

Nu neglija rugăciunea

Nu neglija rugăciunea

Bătrânul Ieronim zicea: Nu neglija rugăciunea. Fereşte-te de nepăsare şi indiferenţă. Dacă te rogi dimineaţa, şi simţi frângere în sufletul tău, toată ziua vei avea aripi. Dar dacă începi ziua fără rugăciune, vei umbla abătut.

Casa Domnului

Casa Domnului

Într-o seară de iarnă, o tânără familie stătea în jurul mesei. Tatăl era trist şi apăsat de griji, iar mama plângea, ţinându-şi faţa în palme. Fetiţa lor cea mică, mirată de această situaţie, se apropie încet şi întrebă:. - Mamă, de ce plângi? - Fata mea, sunt zile...

Cerul pământul şi lumea

Cerul pământul şi lumea

Într-o zi, un om simplu, cunoscut pentru viaţa sa curată, a fost întrebat de un vecin: - Cum faci tu de eşti totdeauna atât de mulţumit? Niciodată nu te-am văzut supărat. - Foarte simplu - a răspuns celălalt, în fiecare dimineaţă, când mă trezesc, privesc întâi cerul....

Cel ce se roagă trebuie să fie smerit

Cel ce se roagă trebuie să fie smerit

Bătrânul Amfilohie sfătuia: Rugăciunea făcută cu stăruinţă, trezvie, evlavie, credinţă şi frângerea inimii, este bună şi folositoare. Diavolul se luptă în diferite feluri cu cei ce se roagă, dar pe cei ce nu se roagă îi iubeşte! Omul în rugăciune vorbeşte cu Dumnezeu...

Sfânta Treime

Sfânta Treime

Un om simplu călătorea pe un drum de ţară, în tovărăşia unui preot. Vorbind ei de una de alta, omul şi-a arătat o nedumerire: - Cuvioase părinte, nu pot înţelege cum de în Sfânta Treime sunt trei Persoane care formează Una singură. Cum de Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh...