Prezentăm astăzi câteva aspecte practice privind Taina Sfintei Împărtăşanii, numită şi a Sf. Euharistii sau a Sf. Cuminecături, amintindu-vă că în cateheza trecută am prezentat câteva aspecte practice legate de Taina Spovedaniei. Cu toate că de aproximativ două luni ne aflăm într-un ciclu de cateheze care şi-a propus prezentarea simbolismului slujbelor cu frecvenţă mai mare în cultul ortodox, atunci când vorbim de Spovedanie şi Împărtăşanie nu facem referiri simbolice. De ce? Pentru că Spovedania este o lucrare practică, o convorbire concretă cu preotul duhovnic, iar Sfânta Împărtăşanie reprezintă Însuşi Trupul şi Sângele Domnului. Sub forma pâinii şi a vinului, desigur, dar aceste materii, după prefacerea din cadrul Sfintei Liturghii, devin Trupul real şi Sângele real, nu simboluri…
Trebuie să facem precizarea că învăţătura ortodoxă despre aceste două Taine, Spovedania şi Împărtășania, este deosebit de complexă. De aceea, noi ne-am propus doar prezentarea câtorva aspecte practice, pe înţelesul tuturor, iar pentru lămuriri suplimentare vă rugăm, dragi ascultători, să apelaţi la cărţile de învăţătură ortodoxă, dar mai ales să aveţi convorbiri cu preoţii dumneavoastră duhovnici în acest subiect.
Dintre cele şapte Taine, Spovedania şi Împărtăşania au cea mai mare frecvenţă în viaţa credincioşilor, având ca scop, pe de o parte, curăţirea sufletească şi trupească, pe de alta, unirea cu Hristos, în vederea dobândirii Împărăţiei cerurilor. Câteva îndrumări de ordin general privind Taina Spovedaniei se găsesc afişate în biserica noastră şi recomandăm a fi citite, întrucât ele pot oferi o bună orientare pentru început. Facem acum un pas mai departe şi prezentăm aici o seamă de învăţături ce răspund îndeosebi diferitelor întrebări ce ne-au fost adresate pe parcursul anilor de preoţie. Trebuie să facem însă şi precizarea că, în cele din urmă, „lecţiile” propriu-zise le învaţă fiecare credincios, de-a lungul vieţii, spovedindu-se şi împărtăşindu-se cât mai des cu putinţă.
ÎMPĂRTĂŞANIA. – Cine se poate împărtăşi? Credinciosul care se pregăteşte prin post, rugăciune şi spovedanie. Să ne amintim mereu de avertismentul Sf. Ap. Pavel: „Să se cerceteze omul pe sine şi aşa să mănânce din Pâine şi să bea din Pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind Trupul Domnului… (I Co 11, 28-29). Nu se pot împărtăşi cei opriţi de duhovnic pentru păcate grele: desfrânaţii, concubinii, pervertiţii sexual, cămătarii, fermecătoarele, vrăjitoarele, ghicitoarele, descântătoarele, jucătorii de cărţi, beţivii, scandalagii, ucigaşii (inclusiv prin avort), hoţii etc. De asemenea, nu se pot împărtăşi alienaţii mintal, cei leşinaţi (în comă), cei îndrăciţi, cei care vomit şi scuipă continuu; practic, cei care nu au capacitatea fizică şi psihică de a primi şi reţine Sfintele Taine.
– Cât de des se poate primi Împărtăşania? Răspunsul exact îl primeşte fiecare credincios de la duhovnicul său. În principiu, atât de des pe cât de des se poate pregăti. Nu există restricţii de termene. Recomandările de a ne împărtăşi în posturi sunt orientative, dar realiste şi chiar binevenite: pe lângă postire, în aceste perioade ne rugăm mai mult, ne spovedim etc.
– Cum ne pregătim în zilele premergătoare împărtăşirii? Pregătirea este dublă: trupească şi sufletească. Din punct de vedere trupesc, ne vom îngriji să fim cât mai curaţi şi cu îmbrăcăminte decentă, la fel de curată; sufleteşte: post, rugăciune, spovedanie, împăcarea cu toţi cei din jurul nostru, citirea Pravilei (canonul Sfintei Împărtăşanii), împlinirea canonului primit la spovedanie etc.
– Ce trebuie să ştim (şi să facem) după împărtăşire? Nu mai sărutăm nici icoanele, nici mâna preotului, să avem grijă să nu scuipăm, dar nici să rostim cuvinte necuviincioase. De asemenea, să citim rugăciunile de mulţumire (Împărtăşania se mai numeşte şi „Euharistie”, cuvânt grecesc ce înseamnă „Mulţumire”). Mai presus de toate, să avem un comportament plin de evlavie şi recunoştinţă, demn de unirea cu Hristos.
– Bătrânii şi bolnavii pot fi împărtăşiţi acasă, ori la spital? Desigur, cu Împărtăşanie uscată, păstrată din Joia Paştilor. Preotul trebuie chemat la timp, fie acasă, fie la spital, ca bolnavul/bătrânul să fie conştient, întrucât în comă nu mai poate fi împărtăşit.
Un aspect practic mai delicat este cel referitor la împărtăşirea din acelaşi Potir şi cu aceeaşi linguriţă, aşa cum o avem azi în rânduială… Ştiţi cu toţii că în această perioadă a pandemiei „Corona virus” au existat numeroase discuţii şi controverse, avansându-se şi recomandări de a se folosi mai multe linguriţe, sau alte moduri de împărtăşire.
Nu dezbatem acum şi aici problema, dar vă îndemnăm, dragii noştri, să daţi ascultare preoţilor dumneavoastră, să vă împărtăşiţi aşa cum vă recomandă ei, pentru că preoţii au primit şi primesc periodic îndrumări de la ierarhi, care, la rândul lor, discută şi aceste probleme în cadrul şedinţelor Sf. Sinod. Totodată, se consultă cu profesorii de Liturgică şi Drept Canonic, cum este cazul nostru, la Cluj, întrucât, slavă Domnului, avem părinţi profesori deosebit de bine pregătiţi în aceste discipline practice.
Mai presus de rânduielile tipiconale, care îşi au importanţa lor, desigur, noi trebuie să avem grijă a ne împărtăşi cu inimă curată şi bună, spre slava lui Dumnezeu şi spre mântuirea sufletelor noastre.
