Tămăduirea puterilor sufletești fundamentale prin lucrarea (înfăptuirea), întru iubire, a virtuților generice II

de | iun. 5, 2024

 

Așa cum păcatele provin din reaua întrebuințare a puterilor (facultăților) sufletului (…), din buna întrebuințare a acestora se dobândesc cumpătarea, chibzuința, cunoștința și iubirea” (Sfântul Maxim Mărturisitorul, A treia sută a capetelor despre dragoste, 3, în Filocalia, vol. II)

 

Am continuat, în emisiunea de față, discuția despre virtuțile generice începută în emisiunea precedentă, și anume: Tămăduirea puterilor sufletești fundamentale prin lucrarea (înfăptuirea), întru iubire, a virtuților generice. Fericitul Augustin (De Civitate Dei XV, 22) le aseamănă cu cele patru fluvii ale raiului, socotindu-le exteriorizări ale virtuților teologice și numindu-le patru proprietăți sau raze ale iubirii. Conform învățăturii sale, toate virtuțile nu sunt altceva decât exteriorizări ale iubirii: Virtus est ordo amoris, după cum esența păcatului nu e altceva decât dezordinea în iubire (Augustin Păunoiu, Ziarul Lumina, 2014). A fost prezentată cea de a treia  virtute generică, chibzuința sau luarea aminte, care, alături de celelalte două, cumpătarea sau înfrânarea și curajul sau bărbăția, sunt strâns legate (sau nedespărțite) de virtuțile teologice, îndeosebi de iubire, și începutul tămăduirii puterilor sufletești fundamentale pe care-l săvârșesc (primele două, virtutea cumpătării sau înfrânării și virtutea curajului sau bărbăției, au fost detaliate în precedenta emisiune).

Virtutea chibzuinței sau luării-aminte este un mijloc esențial de tămăduire a omului, în ea manifestându-se dreapta folosire a puterii de cunoaștere. Prin păcat, înstrăinare de Dumnezeu și aplecare spre realitățile sensibile, puterea de cunoaștere (rațională) a sufletului a devenit bolnavă, omul ajungând să nu-l mai cunoască pe Dumnezeu, și nici adevărata natură a făpturilor create. Doar prin lucrarea sfintelor nevoințe ale desăvârșirii (praxis), prin curățirea de patimi, va ajunge omul să se tămăduiască de această îndoită neștiință: mai întâi, cea legată de rațiunile duhovnicești ale făpturilor, atunci redobândindu-și înțelepciunea (σωϕία), apoi va ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu (γνώσις), primită prin darul Duhului Sfânt, recăpătându-și sănătatea deplină a puterii sale de cunoaștere (cf. J.-Cl. Larchet, Terapeutica bolilor spirituale, pp.382-383).

 

Icoane ale iubirii
Icoane ale iubirii
Tămăduirea puterilor sufletești fundamentale prin lucrarea (înfăptuirea), întru iubire, a virtuților generice II
Loading
/

DISTRIBUIE

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/hcontiu/" target="_self">Hadrian Conțiu</a>

Hadrian Conțiu

Hadrian-V. CONŢIU s-a născut la data de 27 aprilie 1977 în localitatea Râciu, judeţul Mureş. Este doctor în Geografie al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, şi doctor în Teologie al aceleiași universități, Facultatea de Teologie Ortodoxă, cu tema „Tămăduirea prin iubire” (2016), realizată sub îndrumarea Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului. Din anul 2000 este profesor titular de geografie la Colegiul Naţional „Al. Papiu Ilarian” din Tg. Mureș, iar începând cu anul universitar 2020-2021 este cadru didactic asociat al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației. Este autor, coautor, editor și coordonator a 10 cărţi de specialitate, precum şi a două volume de versuri; a participat la numeroase manifestări ştiinţifice interne şi internaţionale, publicând până în prezent peste 80 de studii în volumele acestora sau în reviste de specialitate. A primit, de asemenea, mai multe distincții și diplome de excelentă. În perioada 2010-2014 a fost membru al Adunării Naționale Bisericești a Bisericii Ortodoxe Române, precum și al Adunării Eparhiale și Consiliului Eparhial ale Arhiepiscopiei Alba Iuliei.

Emisiuni recente

Felurile rugăciunilor

Felurile rugăciunilor

Vom vorbi și în cadrul acestei emisiuni despre rugăciune. Ea ne leagă de Dumnezeu și lucrează la mântuirea noastră. Rugăciunea noastră are atât un caracter particular cât și unul public; ambele sunt necesare și complementare. De felul cum lucrează în noi rugăciunea...

Lucrarea terapeutică plină de iubire a părintelui duhovnicesc (2)

Lucrarea terapeutică plină de iubire a părintelui duhovnicesc (2)

  „Că de-aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinți; că pe voi eu v’am născut întru Hristos Iisus prin Evanghelie” (1 Corinteni 4, 15)   Am detaliat, în emisiunile precedente, în cadrul discuțiilor noastre legate de Lucrarea...