Fumul de tămâie este întotdeuna expresia unei teofanii, adică a unei arătări sau descoperiri a lui Dumnezeu. Aplicată la etica vieții creștine, înțelegem că toate acțiunile noastre sunt acte sinergetice sau împreună-lucrare. Viața aceasta nu trebuie parcursă de unul singur, Dumnezeu este cu noi. Astfel, fumul de tămâie din biserică tocmai acest lucru vrea să îl arate că Dumnezeu este cu noi și ne învăluie, păstrând taina sfințeniei, după cum mirosul tămâii se păstrează și se impregnează în mediul eclesial la fiecare dintre slujbele Sfintei Biserici.
