În duminica a X -a după Rusalii, Preasfințitul Părinte Petroniu, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Athenagoras al Mexicului, s-au aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Jac, Protopopiatul Zalău, unde au oficiat slujba de târnosire a bisericii cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului”. După târnosirea locașului de cult, cei doi Ierarhi au săvârșit Sfânta Liturghie pe un podium amenajat în vecinătatea bisericii, fiind înconjurați de un ales sobor de preoți, în frunte cu Preacucernicul Părinte Claudiu Nechita, cosilierul social al Episcopiei Sălajului.
La acest eveniment istoric pentru localitate, au participat numeroși credincioși,înfrunte cu oficialitățile locale și județene, bucurându-se de prezența celor doi Ierarhi, care au încununat truda și jertfelnicia lor.
La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Petroniu a acordat Preacucernicului Părinte paroh Alexandru Creț o diplomă de apreciere, în semn de recunoștință pentru eforturile depuse la ridicarea noului locaș de cult. De asemenea, au mai fost acordate diplome de apreciere și membrilor consiliului parohial, personalului auxiliar bisericesc, aceștia fiind trup și suflet alături de părintele paroh pe parcursul demarării lucrărilor de zidire și înfrumusețare a bisericii, precum și celor cu inimă mare, care, prin donațiile lor, au făcut posibile lucrările de finalizare ale frumosului locaș de închinare.
Cu acest prilej, toți credincioșii, bărbați și femei, au intrat prin Sfântul Altar și s-au închinat sărutând Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și Sfânta Masă, eveniment unic în viața unei biserici.
Localitatea Jac este situată în partea de est a Munților Meseș, la poalele dealului Pomet, deal pe care se găsește și marele castru roman Porolissum.
Deși atestat documentar destul de târziu, primele menționări ale satului Jac datând din anul 1499, izvoarele istorice demonstrează că teritoriul acestei localități a fost locuit din vremuri imemoriale. Documentele istorice atestă pentru prima dată localitatea sub denumirea de Sakfalva, apoi din anul 1850 satul apărând sub numele de Saku, care până la urmă s-a transformat în numele actual Jac.
Înainte de 1944 locuitorii satului, care majoritatea au fost mineri, au viețuit în condiții grele, locuințe simple, majoritatea fiind acoperite cu paie, însă cu toate acestea, trăirea religioasă nu a încetat să existe. Astfel, în această localitate, prin truda credincioșilor s-au ridicat două biserici: una din lemn, care este și monument istoric și una de zid, în care se și slujește în mometul de față.
Biserica de lemn din Jac a fost construită în anul 1756, în locul celei vechi, a cărei mărime și tehnică constructivă a fost păstrată de meșterii constructori. Biserica este construită în întregime din bârne de stejar.Ancadramentul ușii de intrare este ornat cu frânghii și motive geometrice, terminându-se în rozetă pe partea de jos. Pictura interioară, realizată în 1894, a dispărut prin ștergere sau văruire, așa încât doar câteva chipuri biblice au mai rezistat pe peretele de vest al pronaosului. Acoperișul este de șindrilă, aceasta fiind refăcută în anul 2010. Pe partea vestică a acoperișului se înalță turnul clopotniță cu foișor deschis.
Actuala biserică de zid a fost construită din dorința credincioșilor Parohiei Jac, între anii 1994 – 2009. Astfel, în 16 august 1994 au început lucrările la noua biserică pe baza unui proiect realizat de către arhitectul MirceaNejur. Piatra de temelie a bisericii a fost sfințită în data de 25 august 1996. Până în 23 august 2009 s-au construit zidurile din bolțari,locașul de cult a fost tencuit atât în interior, cât și în exterior, turnurile și bolta au fost făcute din lemn acoperit cu tablă zincată, pardoseala a fost îmbrăcată cu scândură din lemn de brad, iarintrarea în locașul de culta fost placată cu gresie. În perioada 2010-2016 s-a executat tencuireași pictarea bisericii în tehnica frescă, s-au montat geamurile și ușile de acces, a fost montat sistemul de încălzire pe calorifere și a fost confecționat iconostasul din lemn de tei, precum și mobilierul bisericesc. De asemenea, locaşul de cult a fost înzestrat cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.
Autor. diacon Ionică Torcoș
