Teodor M. Popescu, erudit istoric și teolog, a trecut la viața veșnică în urmă cu 52 de ani.
Teodor M. Popescu s-a născut în data de 9 iunie 1893 în satul Boteni din Dâmbovița. A învățat la Seminarul Teologic și la Facultatea de Teologie din București pe care a încheiat-o în 1919. Trei ani mai târziu a devenit doctor în teologie la Atena.
După studiile doctorale s-a înscris la cursurile Facultății de Litere și Filozofie a Universității din Leipzig, la Facultatea de Teologie Protestantă și la Institutul Catolic din Paris. De asemenea, a studiat la Ecole Practique des Hautes Etudes, Section des Sciences Religieuses, de la Sorbona.
În timpul Primului Război Mondial a luptat pe front, după ce a absolvit cursurile școlii de Infanterie din Botoșani între 1916-1917.
Profesor
A profesat fără întrerupere la catedra de Istorie Bisericească Universală, între 1 aprilie 1927 şi 15 noiembrie 1948 la Facultatea de Teologie, apoi la Institutul Teologic de grad universitar din Bucureşti, între 15 noiembrie 1948 şi 1 martie 1959, ridicând nivelul cursurilor.
Perioada de profesorat a fost încununată cu numeroase conferințe, studii și articole despre istoria bisericească și persecuția bolșevică din Rusia sovietică. A fost apreciat pentru cunoștințele pe care le deținea și pentru curajul de a apăra ortodoxia în orice împrejurare.
Patriarhul Nicodim Munteanu l-a trimis la Winnitza, în Ucraina, unde profesorul a putut constata ororile săvârșite de represiunea sovietică împotriva populației autohtone. Întors în țară a scris articole precum „Morții de la Winnitza” și „De la Nero la Stalin”.
Atitudinea sa nu a rămas neobservată de securitate, astfel că în noaptea dintre 4 spre 5 martie 1959 a fost arestat, fiindu-i confiscate mai multe manuscrise și cărți care au servit drept probe. În timpul anchetei a fost bătut, torturat și amenințat cu moartea. Sentința a fost dată în 15 iunie 1959: 15 ani de detenție grea pentru „activitate intensă împotriva clasei muncitoare”.
Ultimii ani
A fost eliberat după 4 ani de temniță grea, însă nu a fost bine primit în societate, având eticheta de „activist împotriva clasei muncitoare”.
În 1965 este angajat ca inspector în Administrația Patriarhală, la Biroul Relații Externe. Ulterior, începe revizuirea cărților de cult la Tipografia Cărților Bisericești.
Urmărit de Securitate, a fost prins și bătut crunt într-o seară de februarie în 1972. Un an mai târziu, în data de 4 aprilie a trecut la viața veșnică.
Pentru a cinsti memoria eruditului teolog, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti a organizat în 2008 simpozionul „Profesorul Teodor M. Popescu: Teolog, istoric şi mărturisitor al credinţei ortodoxe”.
Sala de lectură a bibliotecii „Ecclesia” din facultatea de teologie bucureșteană poartă numele profesorului Teodor M. Popescu pentru a le aminti studenților de personalitatea celui care a predat peste trei decenii în instituția de învățământ.
Sursă foto: Ziarul Lumina
