Theodore Schultz – laureatul Premiului Nobel care a primit o șansă

Theodore Schultz este un laureat al Premiului Nobel căruia i s-a dat o șansă. Înainte să devină economist a crescut în ferma familiei și a trăit adversitățile economice de după Primul Război Mondial. Pentru că era ocupat cu munca la fermă, a reușit cu greu să facă față programului de școală în primii ani de viață. Dar, profesorii au văzut că are potențial și l-au admis, chiar dacă nu avea toate credențialele. Mai târziu, prin studiu, a devenit profesor universitar. S-a bucurat de renume național pentru că a introdus date statistice exacte în studiile sale. A promovat investirea în sine. Pentru că un om educat și sănătos are forța de a munci și mintea să lucreze eficient.

Theodore Schultz s-a născut la data de 30 aprilie 1902 într-o fermă de lângă Badger în Dakota de Sud. Când era în clasa a opta, tatăl său l-a retras din școală pentru că se temea ca nu cumva educația să-l facă pe copil să-și dorească un servici la oraș și să plece de la fermă.

Adversitatea economică de după primul Război Mondial l-a determinat să studieze economie. Famiilor de fermier le era greu să-și revină după Război. Prețul produselor a scăzut abrupt și băncile erau în faliment.  El se întreba care este cauza acestui dezastru ? Politica sau economia? Și, spune el, a optat pentru economie. În anul 1921 a reușit să se înscrie la Colegiul Agricol din Dakota de Sud, unde a studiat trei ani cu frecvență redusă. Studia patru luni pe an în timpul iernii. În anul 1927 a obținut diploma de licență. Apoi s-a înscris la  Universitatea Wisconsin–Madison.  În timpul anilor de studiu s-a făcut remarcat. Profesorii au văzut potențialul lui și, în ciuda lipsei unor credențiale a fost acceptat oricum. Pentru această șansă le este recunoscător cadrelor didactice.

În vara anului 1929 a vizitat Uniunea Sovietică, timp în care, spun el, a analizat comportamentul economic al țăranilor de aici.

În anul 1930 a obținut diploma de doctorat, iar apoi, între anii 1930-1943 a predat la Facultatea de Stat din Iowa. Apoi din anul 1943 s-a mutat la Universitatea din Chicago. Înainte de a câștiga Premiul Nobel, Schultz și-a construit renume în țară prin metoda sa de lucru.  El a introdus statistici în lucrările sale. Orice teorie de-a lui era argumentată cu date. În timpul anilor la Chicago a studiat dezvoltarea economică a fermierilor din statele cu venitul mic. Această preocupare  i-a adus mai târziu Premiul Nobel în anul 1979. El a analizat lumea de după Al Doilea Război Mondial și a constat de ce state precum Germania și Japonia își reveneau economic foarte repede după Război, dar alte zone precum Marea Britanie oamenii încă își mai raționalizau mâncarea mult după încheierea conflictelor. A concluzionat că viteza de recuperare economică se datorează atenției pentru educație și sănătate. Germanii și japonezii aveau în medie un grad mai înalt de educație și erau mult mai atenți cu sănătatea lor.  Educația îi face pe oameni mai productivi, iar sănătatea îi păstrează pe oameni în putere ca să poată produce. Teoria a primit mulți ani reacții negative probabil pentru că Schultz nu a ales un titlu potrivit.  Concluziile sale au primit numele de Teoria Capitalului Uman. Iar cartea în care apare se numește Investiție în Capitalul Uman, pentru că el recunoștea cunoștiințele și priceperea ca făcând parte din capitalul unei țări. Investițiile în capitalul uman duce la îmbunătățirea stării materiale, pentru că muncitorii sunt mai bine pregătiți și mai pricepuți.

Numele de „capital uman” era privit cu resentiment. Lumea abia a scăpat de sclavie. Aceste cuvinte trezeau amintiri  nefaste, chiar dacă teoria în sine nu avea nimic de-a face cu subjugarea oamenilor. Din contră, ea încurajează oamenii să investească în ei, pentru că un om educat și sănătos trăiește mai bine.

Înainte de a primii Premiul Nobel, a devenit în anul 1960 președintele Asociației Americane de Economie, și s-a pensionat (în anul 1970).  Abia 9 ani după ce s-a pensionat a fost recunoscută valoarea concluziilor trase de el.

Tot în anul 1960 a vizitat Academia Sovietică de Științe. De-a lungul anilor de viață obișnuia să viziteze țări sărace pentru a analiza evoluția economică. Încerca pe cât putea să evite predatul când vizita o țară străină. Prefera mai degrabă să se plimbe prin sate și ferme.

A trecut la cele veșnice în data de 26 februarie 1998.

Theodore Schultz este un laureat al Premiului Nobel căruia i s-a dat o șansă. Înainte să devină economist a crescut în ferma familiei și a trăit adversitățile economice de după Primul Război Mondial. Pentru că era ocupat cu munca la fermă, a reușit cu greu să facă față programului de școală în primii ani de viață. Dar, profesorii au văzut că are potențial și l-au admis, chiar dacă nu avea toate credențialele. Mai târziu, prin studiu, a devenit profesor universitar. S-a bucurat de renume național pentru că a introdus date statistice exacte în studiile sale și a primit Premiul Nobel pentru că a analizat corect factorii care duc la dezvoltarea economică.  A promovat investirea în sine. Pentru că un om educat și sănătos are forța de a munci și mintea să lucreze eficient.

 

Surse:

  1. C. Pasour, Jr, Theodore W. Schultz [Ideological Profiles of the Economics Laureates], Econ Journal Watch 10(3), Septembrie 2013, pp. 593-601.

https://en.wikipedia.org/wiki/Theodore_Schultz

https://www.nobelprize.org/prizes/economic-sciences/1979/schultz/biographical/

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Theodore Schultz - laureatul Premiului Nobel care a primit o șansă
Loading
/
Guido Schäffer, sportivul misionar | Episcopul Benedict Bistrițeanul

Guido Schäffer, sportivul misionar | Episcopul Benedict Bistrițeanul

Nu de puţine ori, privind la Hristos, modelul Său ne pare foarte îndepărtat și inaccesibil. Și atunci, există sfinţii, prietenii Săi, care ne oferă „traduceri” ale sfinţeniei, adaptate la timpul și la geografi a noastră. Viaţa Bisericii înseamnă o astfel de succesiune...

„Vlădica Nicolae s-a mutat în străbuni” | Corneliu Coposu

„Vlădica Nicolae s-a mutat în străbuni” | Corneliu Coposu

Text apărut în ziarul Ardealul, Bucureşti, Anul I, nr. 5, 16 martie 1941, p. 10. Zi mohorâtă de doliu. Steaguri cernite străjuiesc în oraşul troienit. Viers jalnic de clopote, viers de durere, străbate văzduhul răscolit de viscol întârziat, împletindu-şi neagra solie,...