Acum când începem să analizăm semnificația timpului sacru în structura Liturghiei creștine, trebuie să afirmăm că întregul timp este timpul lui Dumnezeu. Când Cuvântul lui Dumnezeu Cel etern Și-a asumat existența umană prin Întrupare, Și-a asumat în același timp și temporalitatea. El a atras timpul în sfera eternității. Hristos Însuși este puntea dintre timp și eternitate. La început pare că nu poate exista nicio legătură între întotdeauna veșniciei și curgerea timpului, dar acum Însuși Cel veșnic Și-a însușit timpul. În Fiul, timpul coexistă cu eternitatea.
/
RSS Feed
