Tinerii și revitalizarea proiectului de viață | Interviu cu Arhim. Teofil Tia, decanul Facultății de Teologie din Cluj

de | iun. 26, 2020 | Interviu

RR: Părinte arhim. Teofil Tia, ne bucurăm să vă primim din nou în redacția postului nostru de radio și vă mulțumim încă de la început pentru prezență!

Mulțumim pentru invitație!

RR: Între întâiul fondator al Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj, vrednicul de pomenire Episcop Nicolae Ivan, și fondatorul noului sediu al ei, IPS Părinte Mitropolit Andrei,  s-a creat o legătură duhovnicească, ambii ierarhi încercând din răsputeri să răspundă nevoilor scolastice și duhovnicești ale studenților teologi clujeni. De când funcționează noul sediu al Facultății și prin ce se remarcă acesta în arealul universitar clujean?

Evaluările internaționale de calitate a învățământului universitar iau în calcul, printre alți coeficienți, numărul de metri pătrați alocați pe student în clădirile „spațiu de învățământ”. La acest capitol, suntem profund recunoscători Înaltpreasfințitului Părinte Andrei care a construit campusul universitar unde ne desfășurăm activitatea; dacă, instituțional ctitorul școlii noastre este episcopul Nicolae Ivan (după Unirea cea Mare), edilitar, ctitorul facultății noastre este ÎPS Andrei, care ne-a construit un sediu teologic unic în tot Estul european. A fost inaugurat acum 8 ani, și este o clădire generoasă construită special cu această destinație: șapte nivele, săli de curs, laboratoare pentru artă sacră, patrimoniu informatic de ultimă oră, o aulă de congrese care se folosește și ca sală de spectacole și ca cinematograf, o biserică pictată recent, atelier de vitralii, săli de fitness, o cafenea culturală-cofetărie etc.

Este foarte importantă baza materială a unei facultăți, căci patru sunt coloanele care susțin sau definesc un învățământ universitar de mare performanță: 1. Prestigiul cadrelor didactice, 2. Performanețele studenților și ale absolvenților, 3. Seriozitatea derulării procesului didactic și 4. Baza materială. Înaltpreasfințitul a investit enorm din punct de vedere afectiv și material pentru a crea cele mai prielnice condiții de studiu și formare pentru tinerii dornici să-L cunoască pe Dumnezeu. Noi ne străduim doar să întreținem ceea ce am primit…

Până nu demult, la capitolul „bază-materială”, cel mai bine în Transilvania stătea Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, o universitate simbol, care avea un sediu nou, construit tot de Înaltpreasfințitul, pe vremea când era episcop de Alba Iulia. Rankingurile internaționale pun obligatoriu în corelație baza materială cu numărul de studenți. Dar, de când avem la Cluj cele două edificii ale campusului, am dobândit întâietate. S-a investit enorm în baza materială, și sperăm să se obțină rezultate în resursele umane ale lumii de mâine! Avem speranța că va fi totul de mult folos tinerilor, și așteptăm, în rugăciune, construcția celui de al treilea edificiu al campusului, căminul pentru fete, căci totuși, cam între 35% și 40% din studenții noștri sunt fete, cu precădere la specializările Artă Sacră, Didactică și Asistență Socială. Deocamdată, pentru cazarea lor apelăm la căminele Universității.

RR: Vreme de aproape 9 ani, începând cu toamna anului 2011 și pâna în aprilie 2020, când ați fost desemnat Decanul Facultății de Teologie de domnul Rector Daniel David, ați fost îndrumătorul spiritual al studenților teologi clujeni, pe care i-ați primit și i-ați ascultat de dimineața și până târziu în noapte. Acum, pentru unii în calitate de duhovnic și pentru toți în calitate de decan, vă întrebăm care sunt planurile de viitor și cum vedeți continuitatea lucrării misionare și poate chiar edilitare a Facultății?

Coloana vertebrală a Teologiei, spre deosebire de alte științe umaniste, nu este – cum ar crede mulți – structura intelectual-rațională și cerebral-cognitivă a unei cunoașteri exterioare, ci demersul mistic, psiho-emoțional și spiritual-duhovnicesc. E o mare diferență între „cunoaștere” și „înțelegere”. Înțelegerea e o formă de interiorizare și amprentare a ființei interioare cu o descoperire exterioară care ni s-a făcut, de care am beneficiat. Adevărul exterior trebuie să aibă rezonanță în ființa mea interioară unică și irepetabilă, respectându-mi profilul psihologic și cultural unic și inconfundabil. Adevărul care nu are nici o legătură cu mine nu există! De aceea, noi dorim să ajutăm pe fiecare student să-și regăsească identitatea sa cea mai adâncă, să-și descopere locul propriu în planul lui Dumnezeu, să se împlinească pe sine în contextul social mai amplu al epocii postmoderne. Acest demers e imposibil fără o călătorie duhovnicească în adâncurile sinelui pentru întâlnirea, acolo, în intimitatea cea mai adâncă, a lui Dumnezeu. Dumnezeu este și în afara noastră, este un „Tu”, dar este și în adâncurile cele mai insondabile ale ființei noastre. Trebuie avansat în ambele direcții…

Paraclisul rămâne laboratorul de o importanță capitală al unei școli teologice, și noi, la Cluj, avem un paraclis generos, cu o pictură de mare calitate și sobrietate, perfect adaptat demersului sscramental specific promovării unei credințe „profesioniste”. Trăirea credinței pe care noi o propunem studenților – considerăm – este una de excepție, o trăire în care mintea și inima, cognitivul și emoționalul se întrepătrund, se fertilizează reciproc, reconstruind umanul de dinainte de cădere, restaurându-l, sfințindu-l, înnoindu-l transfigurator. Civilizația postmodernă e bulversată la acest capitol, e colindată de duhuri nevrotice și se simte frustrată permanent pentru că nu a investit în descoperirea interiorității. Întreaga civilizație postmodernă pare o imensă conspirație contra oricărei formă de viață interioară. Noi, la Teologie, vrem să reparăm acest neajuns.

Noi încercăm să-i ajutăm pe studenți să-și creioneze un proiect de viață entuziasmant, să-și construiască, împreună cu Dumnezeu, un viitor luminos, senin și realist. Încercăm să le coborâm Transcendența în viață. Pentru aceasta însă trebuie să știe să-și vertebreze prezentul cu un program de rugăciune consistent și eficient, și să-și reinterpreteze corect trecutul. E foarte importantă metabolizarea corectă a durerilor trecutului și fortificarea duhovnicească în fața provocărilor viitorului.

Dorim să-i învățăm să deprindă „tehnica” rugăciunii adevărate, căci în lumea noastră extrem de puțini oameni mai știu să se roage. Omul care nu se știe ruga se plictisește la sfintele slujbe și este foarte vulnerabil în fața provocărilor vieții. Fără să te știi ruga nu ai cum să „construiești” o intimitate cu Dumnezeu, care este fundamentală pentru viețuirea de zi cu zi a creștinului și pentru minimalul său confort psihic. Rugăciunea este singurul instrument de acces la supranatural în lumea nostră copleșită de imanent și hipnotizată, parcă, doar de material și de trecător. Noi propunem, într-adevăr, o direcție de mers diferită de cea pe care o propune lumea, dar care te pune pe traiectoria eternității. Întâlnirea cu Dumnezeu e momentul fundamental al vieții și suprema realizare posibilă a oricăruia dintre noi, și contemporaneitatea ignoră acest adevăr.

RR: Părinte arhim. Teofil Tia, Decan al Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj, ne aflăm în febra examenelor din cadrul Sesiunii de vară sau, după caz, în pragul examenelor de Licență sau Disertație, urmând curând și examenele de admitere pentru anul universitar viitor. Care este oferta educațională pentru viitorii studenți ai Facultății?

Facultatea noastră oferă celor interesați maximul posibil, mai exact spus, toate specializările din nomenclator la ciclul „Licență”, vreo șapte la ciclul „master” și cam douăsprezece la nivel doctoral. Recurgem la o exprimare aproximativă întrucât în anumiți ani universitari, nu activăm la etajul masteral toate specializările acreditate, ci ne ghidăm după interesul candidaților. Bunăoară, anul trecut nu am activat masteratul „Ortodoxie Românească și Viață Liturgică”, preferințele masteranzilor canalizându-se spre „Geopolitica Religiilor”. Acum doi ani, opțiunile au fost cam inverse. Aici există o anumită flexibilitate, pentru a respecta interesul, pasiunile, domeniile de interes ale candidaților.

O atenție sporită acordăm însă interdisciplinarității și transdisciplinarității. Avem masteratul în ”Consiliere și Asistență Psiho-Socială” care vine în întâmpinarea unui gol resimțit atât în Teologie, cât și în Psihologie. Privind lucrurile din perspectiva experților, nu ne este greu să observăm un deficit sau o criză de orientare în anumite sectoare sau subdomenii ale unor științe. Bunăoară, soarta Psihologiei ca științăva fi tot mai mult condiționată de modelul antropologic pe care-l va asuma sau credita.Științele sunt în interconexiune (văzută sau subterană) precum vasele comunicante. Practica psihoterapeutică se fundamentează pe un model antropologic, adică e condiționată de o antropologie. Teologia însăși furnizează mentalului colectiv o viziune antropologică. Dacă psihologia va promova un model incompatibil cu cel al teologiei, se va produce, lent dar sigur, o schizofrenie în viața publică. Contează enorm care ne sunt convingerile adânci, care e orientarea de fond a ființei noastre și a culturii în care trăim.

Pe de altă parte, Teologia, mai ales la capitolul „Pastorală”, are nevoie să cunoască metode postmoderne de comunicare și de acces la inima omului, adică la etajul emoțional al beneficiarului, fără de care Dumnezeu însuși poate fi perceput ca rece și distant. Preotul trebuie să cunoască oferta de comunicare pe care o face Psihologia, Pedagogia și Sociologia.

De aceea pregătim încă două masterate, unul  intitulat ”Construind familia funcțională” și un altul ”Experiența întâlnirii cu Dumnezeu din perspectivă interconfesională și inter-religioasă. Spiritualitate Ortodoxă și Dezvoltare Personală” ambele cu o pronunțată notă transdisciplinară. Familia funcțională este familia în care toți membrii sunt împliniți lăuntric, iar copiii se formează corect pentru viață. Care sunt regulile unei astfel de micro-comunități? Aceste masterate se adresează, cu generozitate, și ne-teologilor. Ultimul îi va avea ca „tutore” pe Înaltpreasfințitul Mitropolit și pe Preasfințitul Benedict, specialiștii noștri în Spiritualitate Ortodoxă.

La nivel de licență cea mai mare noutate o constituie specializarea „Vitralii” de la Artă Sacră, care este unică în România și care cred că va entuziasma mulți beneficiari: e vorba de vitralii artistice iconografice sau florale,destinate nu doar spațiului sacramental al Bisericii, ci arealului cotidian al vieții: vitralii pentru living, pentru antreul casei, ele revărsând în încăpere o lumină colorată, filtrată strategic. Sunt realizări profesioniste care schimbă atmosfera într-o casă și reușesc să imprime sentimentul prezenței sacrului mai mult decât o face, poate, simplă icoană pictată pe lemn sau o litografie. Primim deci la această specializare pe toți cei care doresc să se specializeze în această tehnică.

RR: În cadrul Facultății de Teologie știm că funcționează și Școala Doctorală „Isidor Todoran”, care primește studenți dornici a aprofunda învățătura de credință creștină la nivel de doctorat. Ce ne spuneți despre aceasta?

Vom spune că la acest etaj de formare, de vârf, Clujul stă foarte bine, având 12 culoare de cercetare doctorală, și încurajăm deschiderea a încă patru, în viitorul apropiat: în Teologie Dogmatică, în Misiologie și Ecumenism, în Teologie Socială, în Restaurare Patrimoniu Artistic…

RR: Dacă am vorbit de studenți și absolvenți ai tuturor ramurilor de teologie prezente în Facultatea dumneavoastră, vă întrebăm acum, pragmatic vorbind, care este absorbția pe piața muncii a absolvenților dumneavoastră?

Deși puțini știu de această maximă performanță, specializarea „Artă Sacră” are absorbție 100% în piața muncii, în măsura în care absolvenții se decid să o practice consecvent, în sensul în care,dacă nu se integrează în echipe de pictură de biserici sau de restaurare, optează pentru propriul PFA, care le facilitează o muncă la domiciliu, structurată după propriul ritm de activitate. În general, acești artiști iconari au comenzi în avans pentru vreo 1-2 ani de zile.

Secția „Pastorală”, în schimb, pregătește pe viitorii preoți. În general, hirotoniți sunt cam 35 de tineri pe an în eparhia noastră, iar licențiați sunt cam 50 pe an. O parte merg însă în eparhiile din jur, astfel încât putem conchide că și la această specializare absorbția este foarte, foarte bună.

Secția „Didactică”, în schimb, este o „Pastorală” în miniatură, în sensul că ea cuprinde aproape toate materiile de la Pastorală, dar într-o manieră condensată, punând un accent explicit pe partea pedagogică, pe arta comunicării copiilor a științei religioase, pe formarea celor tineri. Aici, noi  recomandăm conjugarea ei cu o specializare filologică sau de psiho-pedagogie,în sistemul „dublă licență în patru ani”,pentru o mai robustă repirație interdisciplinară și pentru o viitoare titularizare pe o catedră policromă, fapt ce elimină nevoia unei navete între două școli.

În privința „Teologiei Asistență Socială”putem afirma că există o simetrie cu specializarea „Medicină Militară”. Deși există multe universități de medicină și farmacie în România, Ministerul Apărării, Armata, și-a păstrat strategic o specializare proprie, paralelă cu cele „civile”, având argumente incontestabile: Armata trebuie să își aibă medicii ei, cu o pregătire focalizată pe urgențele din perioadele de conflict armat sau pentru intervențiile de suport ale celor civile în perioada de pace. Cam așa a făcut și Biserica: și-a păstrat această specializare pentru că tinerii absolvenți de Teologie Asistență Socială au mult mai consolidată componenta motivațională, nu sunt simpli funcționari ai statutului, ci își practică meseria din convingere religioasă, fac totul din vocație, și de aceea sunt mult mai bine cotați pe piața muncii.

A face milostenie într-o manieră profesionistă este o mare necesitate în lumea de astăzi, care se confruntă cu structuri ale sărăciei ce nu pot fi demolate doar prin milostenie individuală. Meseria aceasta poate aduce multe satisfacții profesionale pentru cei implicați lăuntric în practicarea ei.

RR: Părinte Decan, Facultatea de Teologie Ortodoxă este o facultate preponderent pragmatică sau mistică? Care ar fi aspectele care o aseamănă, dar și cele care o deosebesc de facultățile laice?

Am anticipat răspunsul la această întrebare… E sugestiv dictonul latin „Ora et labora!”. Rugăciunea va naște acțiune, iar acțiunea (sau practica) vor predispune la rugăciune. Munca poate deveni rugăciune dacă o faci cu dragoste de semeni, gândindu-te permanent la bucuria beneficiarilor, iar rugăciunea consistentă și competent realizată va fi un motor permanent al acțiunii exterioare.

Facultatea de Teologie este însă singura care marșează foarte mult pe culoarul psiho-emoțional, propunând tinerilor o formare holistică, integrativă, de ansamblu, fără a derapa exclusiv pe versantul cognitiv-cerebral. Lumea noastră înregistrează o hipertrofiere a raționalului. E similară, întrucâtva, copilului bolnav de hidrocefalie: capul de dezvoltă enorm, dar patologia e incontestabilă. Lumea noastră euro-atlantică cunoaște o dezvoltare colosală a raționalului, dar emoționalul rămâne nedezțelenit și neprelucrat corespunzător (doar Biserica o mai face). Dar, „rațiunea este sluga emoțiilor!” – știm aceasta de la David Hume. O minte nediscilplinată moral va găsi infinite argumente pentru a urî, nu pentru a iubi, pentru a-l distruge pe semen, nu pentru a-l prețui. Teologia ne creează și consolidează dispoziția de a iubi. Și doar iubind putem deveni fericiți. Nu este altă cale de acces la fericire. Aceasta este una din certitudinile fundamentale ale Ortodoxiei și ale creștinismului în general.

Noi punem un accent special pe cei care sunt absolvenți ai unei alte facultăți, căci aceștia din start beneficiază de un anumit avans pe culoarul rațional, sunt deja consolidați în această direcție și putem să ne concentrăm pe versantul psiho-emoțional și mistic-spiritual al existenței lor. Mistica adevărată este întotdeauna bine vertebrată rațional. Simțim cu gândirea și gândim cu simțirea. De aceea, cei aflați la a doua licență beneficiază de un statut aparte în școala nostră, sunt un departament care beneficiază de anumite facilități, întrucât deja au trecut prin rigorile unui sistem și au nevoie de un traseu formativ individualizat, special.

Tot un statut aparte au cei din diaspora, care deja sunt integrați într-o comunitate parohială locală și au un duhovnic propriu în țara de adopție. Și pentru ei propunem demersuri curriculare adaptate condiției lor.

În schimb, un specific inconfundabil îl are „Universitatea Vârstei a III-a”. Aceasta cuprinde vocațiile așa-zis „tardive”, respectiv pe cei care și-au consumat o mare parte din viață în alte sectoare de viețuire, și pe parcurs și-au re-ierarhizat prioritățile și au optat pentru o reașezare pe scara valorilor. Și pentru ei avem o abordare personalizată. În ectenia din cultul sacru avem frumoasa expresie: „…cealaltă parte a vieții noastre”, adică se face referință la segmentul care ne-a mai rămas de trăit, căci avem percepția interioară că am trecut de jumătatea vieții; ei își găsesc o minunată „reașezare” interioară, studiind Teologia.

RR: Părinte arhim. Teofil Tia, de ce ar trebui ca un absolvent de liceu sau, de ce nu, un om de rând, în fond oricine dintre noi, să urmeze cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj?

Întrebarea pare generalistă, dar pretinde un răspuns complex, poliedric. Aș zice, „…pentru a ajunge la seva vieții;” pentru a-și rearticula existența; pentru a urma sensurile cele mai adânci ale propriului destin; pentru a-și regăsi sinele; pentru a-și reorienta viitorul; pentru un plus de disciplinare interioară; pentru a păși într-o manieră profesionistă pe traseul mântuirii. Una din marile probleme ale Ortodoxiei contemporane este blocarea trăirii religioase a unor credincioși pe un anumit etaj cultural, care se hrănește ulterior doar din anumite lecturi. Omul ajuns duhovnicesc simte mediocritatea fardată religios. Absolvenții de Teologie știu face selecția în bibliografie, evită „banalul”, consumând savoarea propusă de Sfinții Părinți ai Bisericii, se imunizează în faza superstițiosului și a magicului. Omul duhovnicesc este deja un om supranatural, care lucrează zi de zi cu supranaturalul. El știe merge mult dincolo de materie și de temporal.

În sinteză, aș spune că noi le propunem tuturor 4 (sau 3) ani trăiți cu maxim folos: ani în care să deprindă „tehnica” rugăciunii curate, adevărate, în care să dobândească un deplin echilibru psiho-emoțional, în care să atingă o robustă maturitate interioară, și care să deprindă intelectual tezaurul bibliografic moștenit de la Sfinții Părinți. În plus, nu trebuie ignorat nici demersul în act de digitalizare a Teologiei. Tot mai multe cursuri pot fi audiate în direct, pe platforma Zoom, fără a fi necesară o deplasare cotidiană la cursuri. Astfel, studenții au șansa progresului și în plan informatic, învățând accesul la biblioteci online, cărți PDF de mare valoare etc.

Noi ducem o luptă discretă cu analfabetismul duhovnicesc și religios ce mutilează lumea noastră, în ciuda orei de religie din învățământul pre-universitar: oamenii de astăzi știu cu toții să citească, dar nu mai știu ce se merită citit. Beneficiarii noștri învață să facă o selecție inteligentă între volumle propuse de piața cărții, pentru a cosuma nectar…. putem afirma fără să fim totalitariști sau exclusiviști, că Teologia este singura știință care-ți deschide porțile Cerului și care se merită, cu adevărat, să fie cunoscută. Omul a fost făcut de Dumnezeu pentru o dilatare ontologică, la infinit, și cei care-și ratează acest traseu devin nefericiți, fără să-și dea seama de ce. Iar cei care-și trăiesc viața în consens cu acest ideal, al creșterii în iubire, devin fericiți chiar și când, privind lucrurile din exterior, nu ar avea multe motive pământești să fie.

RR: Părinte arhim. Teofil Tia, vă mulțumim și vă dorim mult succes în tot lucrul bun!

Mulțumim mult! Mult spor tuturor celor implicați în misiunea Radioului „Renașterea”!

Ultimele articole

Fie mie după Cuvântul Tău!

Fie mie după Cuvântul Tău!

Dacă nunta din Cana Galileii ne aduce în atenție Evanghelia Maicii Domnului, ce gravitează în jurul unui mesaj scurt, clar articulat și ne-o reliefează pe cea în cauză drept o „odighitrie”, adică o călăuzitoare, cu mult înainte de apariția icoanei cu acest nume,...

Maica Domnului și feminismul

Maica Domnului și feminismul

Vă propun astăzi să medităm la doi termeni-cheie, ai unui discurs ce ar putea deveni des uzitat în spațiul teologic și cel social: Maica Domnului și feminism. Trăim într-o societate în care, de câteva decenii, dacă nu chiar de mai bine de un secol, rolul femeii a...

Mai multe din Interviu