Volumul Trupul și banul. Iubirea de plăcere și iubirea de avere, semnat de Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, propune cititorului o reflecție profundă asupra marilor provocări duhovnicești ale omului contemporan..
Scrisă într-o cheie duhovnicească, împodobită cu imagini/portrete ale marilor duhovnici din țara noastră, cartea te îmbie la o lectură meditativă, propunându-ne un exercițiu spiritual prin invitația de a ne răspunde la următoarele interogații: ce fel de rod aducem? Cine este în centrul slujirilor noastre zilnice? Sau, mai concret, care este ordinea iubirilor noastre? „După cădere toate s-au dat peste cap. Omul nu mai mănâncă pentru a trăi, ci trăiește ca să mănânce; nu mai uzează de funcțiunea procreativă ca oamenii să se înmulțească, ci uzează de ea din plăcere. Trupul și banul sunt în mijlocul preocupărilor sale. Pentru trup sunt căutate cele mai rafinate plăceri. Iar ca să ți le poți permite, ai nevoie de bani, de bunuri materiale. Suntem conștienți că trupul este templu al Duhului Sfânt și trebuie să avem grijă de el, iar pentru a-i procura cele necesare avem nevoie de bani. Avem nevoie de bani pentru el și pentru familia noastră. Nu trebuie însă să devenim robi ai trupului și ai banului. Domnul Hristos ne învață: Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate acestea se vor adăuga vouă”.
Pentru ca omul să devină o făptură nouă în Hristos are nevoie de harul lui Dumnezeu, prezent în Tainele Bisericii; de aceea afirmă părintele Mitropolit: „noi ne-am ocupat în mod insistent de preotul duhovnic, de artizanul Tainelor, în mod special de Taina Pocăinței sau a Spovedaniei”.
Conținutul cărții este prezentat sub forma a trei capitole, devenite clasice în gândirea părintelui Mitropolit: păcatul și patima, părintele duhovnicesc – artizanul pocăinței, și fiul duhovnicesc – subiectul pocăinței. Toate acestea sunt introduse de un cuvânt înainte, intitulat Minunații noștri părinți duhovnicești, unde, în câteva pagini, autorul își cartografiază căutarea spirituală și întâlnirile formative cu marii oameni ai Duhului din țara noastră, de la părintele Ioan Mihali și până la părintele Rafail Noica, altfel spus, de la primul duhovnic la actualul duhovnic al Înaltpreasfinției Sale: „din momentul în care a început să mă intereseze viața spirituală, personajul principal în jurul căruia polariza această viață era preotul duhovnic”.
Primul capitol al cărții, Păcatul și patima, are trei secțiuni. Este analizată patologia omului căzut, unde se arată cum, prin păcatul ancestral, omul devine tributar trupului și patimilor; păcatul repetat devine patimă, iar între patimi există o legătură de cauzalitate. Aceste patimi îl deformează pe om și îi zădărnicesc asemănarea cu Dumnezeu. În a doua secțiune sunt analizate patimile dominante în contemporaneitate: „nu-i nevoie să fii un mare specialist în sociologie și psihologie ca să-ți dai seama că omul veacului XXI este obsedat de erotism și avid de bunuri materiale. Trupul și banul, pentru foarte multă lume, sunt deziderate pe care le urmăresc și le cultivă”. Capitolul este completat prin studiul Pocăința – mijloc de tămăduire a patimilor: „Pocăința este, pe de o parte, o lucrare de moment, o Taină a Bisericii prin care primim iertarea păcatelor, iar pe de altă parte este o lucrare de durată, o stare lăuntrică de părere de rău pentru păcatele făcute și o dorință puternică de a deveni tot mai buni”.
Al doilea capitol aduce în discuție rolul părintelui duhovnicesc. Întâi de toate, părintele Mitropolit creionează calitățile necesare duhovnicului: viață curată și sfântă, calități intelectuale și experiență duhovnicească. În continuare, capitolul este completat prin evidențierea slujirii duhovnicului în duhul dăruirii de sine: să-i primească pe toți, să se roage pentru toți, să-i iubească pe toți: „dragostea duhovnicească a părintelui pentru ucenic este izvorul care-i oferă puterea necesară pentru a-i purta sarcinile. Dar, la rândul său, duhovnicul, dăruindu-se pentru ucenici, se îmbogățește sufletește”. Capitolul este încheiat prin punerea în lumină a câtorva chipuri de părinți duhovnicești și prin următoarea concluzie: „părinții duhovnicești ajută o lume întreagă să scape de patimi, de iubirea de plăceri, de iubirea de bani și, în timpurile recente, de robia pe care o produc drogurile. Ei sunt artizanii pocăinței. Duhovnicul este omul care, datorită mortificării patimilor și nepătimirii pe care o dobândește, devine cunoscător al lucrurilor dumnezeiești și are față de lucrurile omenești o dreaptă judecată, cu ajutorul căreia știe să-i călăuzească pe alții pe calea lui Dumnezeu”.
Ultimul capitol al cărții Înaltpreasfințitului Mitropolit Andrei este dedicat fiului duhovnicesc, ca subiect al pocăinței, care, după ce conștientizează nevoia unui îndrumător, caută, ascultă, iubește și se roagă pentru el.
Fără a greși, pot spune că volumul Trupul și banul. Iubirea de plăcere și iubirea de avere, semnat de Părintele Mitropolit Andrei, este un adevărat curs de spiritualitate, pus la îndemâna preoților duhovnici, dar și a tuturor creștinilor preocupați de viața duhovnicească.
Autor: Pr. Grigore Toma Someșan
