Pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, Hristoase, întăreşte inima mea.
Foc de la Domnul plouând, oarecând, a ars Domnul de demult pământul sodomenilor.
În munte scapă, suflete, ca Lot acela şi apucă şi te izbăveşte în Sigor.
Fugi de aprindere, o suflete! Fugi de arderea Sodomei! Fugi de pieirea cea din dumnezeiască văpaie!
Mărturisescu-mă Ţie, Mântuitorule: păcătuit-am, păcătuit-am Ţie fără măsură; dar lasă-mi, iartă-mi, ca un Îndurat.
Păcătuit-am Ţie, eu singur păcătuit-am mai mult decât toţi; Hristoase Mântuitorule, nu mă trece cu vederea.
Tu eşti Păstorul cel Bun; caută-mă pe mine mielul şi, rătăcit fiind, nu mă trece cu vederea.
Tu eşti dulcele Iisus, Tu eşti Ziditorul meu; întru Tine, Mântuitorule, mă voi îndrepta.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
