Un pas înainte înspre mântuirea lumii – gânduri la Praznicul Nașterii Domnului –

de | sept. 8, 2021 | Eseu

Iubiții mei,

Anul bisericesc este străjuit de două mari praznice dedicate Maicii Domnului. Deschis de aniversarea nașterii dânsei, el este chemat înspre zenit odacă cu plecarea ei la ceruri.

Evenimentul de astăzi are în centru minunata ei venire în lume. Minunată nu pentru că ar fi rezultatul unor evenimente realizate pe cale supranaturală (căci conform doctrinei noastre, dânsa s-a născut în chip firesc, în ciuda vârstei înaintate a părinților, fapt ce dă evenimentului un aspect miraculos și va purta chiar și păcatul strămoșesc până la momentul zămislirii; singurul ei păcat de altfel), ci pentru toate cele cărora le dă startul.

Venită ca urmare a rugăciunilor ardente ale părinților Ioachim și Ana, considerați de societatea vremii păcătoși și drept urmare, obligați să treacă printr-un adevărat proces de izolare socială, nașterea Fecioarei va fi urmată de o binecuvântată făgăduință. Aceea de a fi încredințată templului, unde va fi mai aproape de Domnul, cu care va avea o legătură specială. Aici se vor întâmpla evenimente minunate, precum ne relatează o scriere veche, cotată în rândul apocrifelor, dar totuși importantă, respectiv Protoevanghelia lui Iacov. Zaharia va fi cel care o va descoperi și o va învrednici să intre în Sfânta Sfintelor, iar vocația ei mistică va căpăta noi accente și roluri.

Dincolo de toate aceste aspecte și de valoarea lui teologică (căci reprezintă ziua în care Mântuirea lumii începe a se lucra, precum frumos o subliniază cântările noastre bisericești), sărbătoarea de azi e importantă și din alt punct de vedere. E ziua Mamei. A Maicii noastre, a tuturor. Dacă în tradiția seculară, data de 8 martie a supraviețuit drept aniversarea femeii creștine și, în tradiția noastră, a mamei mai presus de toate cele, în cea creștină, ea ar trebui să fie un Praznic aparte. Fecioara e Maica noastră a tuturor. O mărturisim cu buzele, în cântări și ne străduim s-o facem într-un chip și mai profund cu inima. E musai, căci simțim aceasta. De câte ori, când ochii noștri erau scăldați de amare lacrimi, iar obrajii ne erau brăzdați de râuri de dureri, n-am înălțat inima spre dânsa? Iar rugăciunile noastre fierbinți au primit mereu răspuns și sufletele noastre alinare. Căci nimeni nu știe să aline mai bine ca mama. E-n firescul lucrurilor ca o mamă bună să-și înțeleagă și să-și aline copilul aflat la ceasul durerii.

La fel cum e normal pentru un copil cuminte să-i fie alături mamei la ceas de bucurie. Ce copil responsabil ar lipsi la ziua mamei sale? Sau care dintre fii și-ar permite să-i pricinuiască în vreun fel supărare? Dimpotrivă, ziua mamei reprezintă contextul unor frumoase întrevederi, în care micile supărări cotidiene sunt date uitării, pacea se așterne, fie ca permanență, sau ca armistițiu, peste viețile tuturor, iar inimile tresaltă de bucurie întâlnirii. Într-o lume care a ieșit de curând dintr-o ciudată experiență ce nu permitea întrevederea și întâlnirea, pe care cei mai mulți dintre noi, dacă nu chiar toți, nu ne-o dorim a se repeta, întâlnirea cu Maica ne invită la redescoperirea valențelor spirituale ale vieții sociale. Să profităm la maximum de această oportunitate.

Să-i cerem Fecioarei, a cărei naștere o aniversăm, să facă din întâlnirea noastră în rugăciune și din cea cu Dânsa și Fiul, în chip Euharistic, o permanență a vieții noastre spirituale. Și să presare-n inimile noastre și-așa rănite de-atâtea dureri, pace, lumină și tămăduire. Îndrăzniți!

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laude) și doctor în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma (Summa cum laude). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 32 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița) și colaborează cu portalul doxologia.ro.

Ultimele articole

Unitate creştină

Unitate creştină

Domnul Iisus Hristos, Cel care ne-a iubit atât de mult încât s-a întrupat ca să ne mântuiască, s-a rugat Tatălui ca toţi cei ce vor crede în El, ca noi toţi cei ce suntem urmaşi ai apostolilor, să fim una. Despre această unitate pe care o doreşte Domnul Hristos vreau...

Cele șapte Sinoade, pilonii credinței ortodoxe

Cele șapte Sinoade, pilonii credinței ortodoxe

Suntem la începutul secolului al IV-lea. În 312. Împăratul Constantin traversează Franța cu armata sa. Zărește pe cer, ca proiectat în fața soarelui, o cruce luminoasă pe care stă scris: „Prin acest semn vei învinge”. Iese învingător. Ca urmare a acestei viziuni și a...

Domnul și grija de ceilalți

Domnul și grija de ceilalți

Aspecte introductive Pasajul ce conține Evanghelia de astăzi este unul complex și de o densitate dogmatică rar întâlnită. De-altfel, Apostolul Ioan este un om care se remarcă prin profunzimea gândirii și atenția pentru chestiuni ce trec dincolo de simpla narațiune cu...

Biserica și lumea. Întâiul Sinod Ecumenic

Biserica și lumea. Întâiul Sinod Ecumenic

Apărute în momente de criză teologică profundă pentru Biserica creștină, Sinoadele Ecumenice sunt în primul rând o adunare, o întâlnire a episcopilor care, sub oblăduirea Duhului Sfânt, au reușit să formuleze adevărul de credință într-o manieră cuprinzătoare și să...

Mai multe din Eseu
Iosif din Nazaret – Martor al întrupării Logosului Dumnezeiesc

Iosif din Nazaret – Martor al întrupării Logosului Dumnezeiesc

În tradiția liturgică a Răsăritului ortodox, Duminica de după Nașterea Domnului este consacrată pomenirii celui pe care obișnuim a-l numi „logodnicul” Fecioarei Maria, adică dreptul Iosif din Nazaret. Împreună cu el este pomenit și regele psalmist David, „părintele...

Mărturie și martiriu

Mărturie și martiriu

Creștinismul a fost de la început o experienţă. A fost experienţa unui grup de oameni care s-au adunat în jurul Aceluia pe care, pe parcursul petrecerii lor împreună, L-au descoperit a fi Însăși Viaţa. Iar entuziasmul pascal ce i-a cuprins după Învierea Sa din morţi...

Sfântul Ioan de Kronștadt – Preotul de foc

Sfântul Ioan de Kronștadt – Preotul de foc

La anumite răstimpuri, din popor se ridică oameni în care Duhul lui Dumnezeu lucrează cu putere. În Rusia sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX, Sf. Ioan de Kronștadt adeverește permanenta actualitate a sfințeniei. În vremuri sufocate de formalism și...

Respingerea iubirii lui Dumnezeu, drama omului contemporan

Respingerea iubirii lui Dumnezeu, drama omului contemporan

Duminica a 28-a după Rusalii, numită și Duminica Sfinților Strămoși după trup ai Mântuitorului Hristos, ne propune la Sfânta Liturghie o temă impresionantă de-a dreptul: pilda celor chemați la cină. Este o Duminică din preajma Crăciunului și Sfânta Evanghelie ne aduce...

Smartphonul, Internetul și Crăciunul

Smartphonul, Internetul și Crăciunul

Nașterea Domnului vine cu multă bucurie pentru creștinii credincioși. E sărbătoarea darurilor, a generozității, a timpului petrecut în familie. Pentru cei care au copii și nepoți, încă suficient de mici pentru a se arăta încântați de cadouri, bucuria e îndoită. Pentru...