Evanghelia zilei: Lc 17, 26 – 37
Zis-a Domnul: precum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi în zilele Fiului Omului. Mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi. Aşijderea, precum a fost şi în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau şi zideau; dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat din cer foc şi pucioasă şi i-a prăpădit pe toţi. Tot aşa va fi şi în ziua în care se va arăta Fiul Omului. În ziua aceea, cine va fi pe acoperişul casei, şi lucrurile lui în casă, să nu se coboare să le ia; de asemenea, cel care va fi la câmp să nu se întoarcă înapoi. Aduceţi-vă aminte de femeia lui Lot. Cine va căuta să-şi scape viaţa sa o va pierde; iar cine o va pierde o va dobândi. Vă spun vouă, în acea noapte, de vor fi doi într-un pat, unul se va lua şi altul se va lăsa. Două, de vor măcina împreună, una se va lua şi alta se va lăsa. De vor fi doi la câmp, unul se va lua şi altul se va lăsa. Atunci ucenicii L-au întrebat: Doamne, unde va fi aceasta? Iar El le-a răspuns: unde va fi stârvul, acolo se vor aduna şi vulturii.
Unde se avântă vulturii
Evanghelia pe care o avem în atenţie ne prezintă evenimentele ce vor avea loc la a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos. Mântuitorul îşi prefaţează cuvântul Său cu două exemple luate din Vechiul Testament: potopul din vremea lui Noe[1] şi pierderea cetăţii Sodoma în vremea lui Lot.[2] A dat aceste două exemple pentru a arăta că a doua Sa venire va fi pe neaşteptate şi îi va găsi pe mulţi nepregătiţi. Precum a venit potopul şi i-a nimicit pe toţi în afară de Noe şi de familia sa, precum a coborât foc din cer şi i-a nimicit pe toţi locuitorii Sodomei în afară de Lot şi de familia sa, la fel va fi şi ziua când se va arăta Fiul Omului pentru judecată:
„Din doi care vor dormi într-un pat, unul va fi luat, iar celălalt lăsat; din două care vor măcina împreună, una va fi luată şi alta va fi lăsată; din doi care vor fi în ţarină unul se va lua şi altul se va lăsa.” (Mt 24, 40 – 41; Lc 17, 34 – 36).
Vor fi luaţi cei drepţi, iar cei nedrepţi vor fi lăsaţi. După ce a spus Hristos „vor fi luaţi” au întrebat ucenicii, spre folosul lor:
„Unde Doamne? Unde vor fi luaţi?” (Lc 17, 37).
Iar Hristos le-a spus:
„Unde va stârvul, acolo se vor aduna vulturii.” (Mt 24, 28; Lc 17, 37).
Sfântul Chiril al Alexandriei spune că:
„Hristos, prin acest răspuns, ne dezvăluie o taină mare şi adâncă plecând de la un lucru comun şi văzut de toţi. El va coborî din ceruri pentru ca să judece lumea întreagă în dreptatea Sa. Dar va trimite îngerii Săi şi ei vor alege dintre păcătoşi pe cei drepţi şi sfinţi şi îi va aduce la El”.[3]
La fel şi Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „vulturii sunt îngerii, mucenicii şi toţi sfinţii”.[4] Înainte de a coborî din ceruri Hristos îşi va trimite îngerii Săi în această lume, care din pricina păcatelor va mirosi ca un stârv, ca un trup în descompunere. Îngerii vor alege dintre păcătoşi pe cei drepţi şi sfinţi, îi vor aduna şi îi vor duce la Hristos. „Vulturii” (adică cei ce zboară în înălţimile de Sus şi care s-au lepădat de lucrurile pământeşti şi lumeşti) vor zbura, însoţiţi de îngeri, la Hristos.
Un lucru asemănător îl spune şi Sfântul Apostol Pavel, în întâia epistolă către Tesaloniceni:
„Căci aceasta vă spunem, după cuvântul Domnului, că noi cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nu vom lua înainte celor adormiţi, pentru că Însuşi Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi cei morţi întru Hristos vor învia întâi, după aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, şi aşa pururea vom fi cu Domnul.” (1 Tes 4, 15 – 17).
Dacă întâia Sa venire în lume a fost smerită, căci Hristos S-a născut într-un colţ al lumii, într-un staul de vite din Bethleem, un mic oraş din Iudeea, a doua Sa venire va fi înfricoşătoare, va fi vădită şi cu toată strălucirea, încât nu va mai fi nevoie să o mai vestească cineva cum au fost vestiţi păstorii de îngerul vestitor sau magii de steaua de la Răsărit. A doua venire a Domnului va fi însoţită de semne sus în cer şi jos pe pământ: soarele se va întuneca, stelele vor cădea, puterile cerului se vor clătina. Pe pământ răul se va mai zbate pentru ultima dată, însă se va descoperi mai puternic ca niciodată: oamenii îşi vor înmulţi fărădelegile lor, vor apărea profeţi mincinoşi, care vor zice că ei sunt Hristos, va veni Antihrist, duşmanul lui Hristos, diavolul, care va sta împotriva lui Hristos pentru a-i atrage pe mulţi la rătăcire.[5]
Se va arăta atunci pe cer semnul Fiului Omului, crucea prin care Hristos a biruit moartea. Aceasta va fi mai strălucitoare decât soarele; soarele nu va dispărea – spune Sfântul Ioan Gură de Aur, ci lumina lui va fi biruită de lumina venirii lui Hristos. Soarele se va întuneca şi se va ascunde, iar crucea se va vedea.[6]
Sfântul Ioan de Cronstadt vorbind despre legătura dintre Cruce şi Hristos spunea:
„Crucea este în Hristos, iar Hristos este pe Cruce; Crucea este imaginea lui Hristos răstignit, a Fiul lui Dumnezeu, şi de aceea semnul Crucii, chiar şi umbra ei, sunt extrem de înfricoşătoare demonilor.”.[7]
Atunci când S-a înălţat la cer, Hristos S-a înălţat cu rănile pe care le-a primit pe Cruce, iar atunci când va veni iarăşi pe pământ, Fiul lui Dumnezeu va avea ca podoabă nu diadema împărătească, ci rănile pe care Le-a primit pe cruce.[8]
Crucea lui Hristos trebuie să o întâmpinăm prin crucile noastre. Sfânta Roza de Lima spunea că:
„În afară de Cruce nu există altă scară care duce la cer.”.[9]
Fiecare om are crucea sa, fiecare este împovărat cu ceva: boală, sărăcie, neputinţă. Adevăratul creştin însă nu trebuie să vadă crucea fără înviere, după cum nu trebuie să vadă nici poruncile fără fericiri.
[1] Fac 6, 1 – 8, 22.
[2] Fac 19, 1 – 28.
[3] Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentar la Sfânta Evanghelie de la Luca, p. 240.
[4] Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, în PSB 23, p. 865.
[5] Mt 24, 5 – 12, 24, 29.
[6] Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, în PSB 23, p. 865.
[7] Sfântul Ioan de Cronstadt, Viaţa mea în Hristos, p. 155.
[8] Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos, p. 165
[9] Catehismul Bisericii Catolice, Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti, 1993, p. 143.
