După Marea Unire, Biserica Ortodoxă Română a devenit principalul pilon spiritual al noului stat național unitar. Procesul de unificare a Bisericii Ortodoxe a fost unul complex și s-a desfășurat pe mai multe planuri. Vorbim în primul rând despre integrarea bisericilor din noile provincii. Astfel, în anul 1925 Biserica Ortodoxă Română a fost ridicată la rangul de Patriarhie, primul patriarh fiind Miron Cristea, iar jurisdicțiile ortodoxe din Transilvania, Banat și Bucovina au fost integrate în structura Patriarhiei Române, unindu-se cu cele din Vechiul Regat. La fel de importantă a fost și realizarea centralizării administrative, care a presupus reorganizarea canonică și administrativă a episcopiilor și mitropoliilor din noile provincii, astfel încât să existe o structură unitară care să reflecte unitatea națională.
Figura centrală a unirii bisericești a fost Patriarhul Miron Cristea, un promotor activ al unificării și având un rol esențial în integrarea noilor eparhii și în adaptarea acestora la realitățile statului român unitar.
Vă invit să aflați multe informații interesante despre acest subiect, ascultând partea a doua a interviului oferit de către istoricul și teologul Paul Ersilian Roșca, directorul Muzeului Mitropoliei Clujului, invitat al emisiunii „Dialoguri”, despre unirea bisericească ce a urmat actului istoric de la 1 decembrie 1918.
