Valeriu s-a născut la data de 24 ianuarie 1921 în Sângerei, județul Bălți, fiind cel dintâi născut al familiei Gafencu. Acest mare mărturisitor din temnițele comuniste a avut încă trei surori: Eleonora, Elisabeta și Valentina.
Conform mai multor surse, știm că educația pe care cei patru copii au primit-o a fost una de calitate, bazată pe principii sănătoase, în special când vine vorba despre dragostea de țară, de neam sau de Dumnezeu. Tatăl copiilor, Vasile Gafencu, a fost deputat în Sfatul Țării și a militat pentru Unirea Basarabiei cu România, în timp ce mama a fost adeseori sprijinul celor patru copii, în special începând din clipa în care tatăl acestora a fost deportat în Siberia, loc unde își va și găsi sfârșitul.
Valeriu Gafencu a urmat cursurile școlii primare în orașul natal, Sângerei, iar apoi se va înscrie la Liceul Teoretic „Ion Creangă” din Bălți. În vara anului 1940, cel supranumit „Sfântul Închisorilor” va absolvi liceul și va deveni student la Facultatea de Drept din Iași.
Un an mai târziu, Valeriu Gafencu va fi arestat la vârsta de 20 de ani și va fi condamnat la muncă silnică pe o perioadă de 25 de ani. Motivul principal pentru care acesta a fost încarcerat se considera a fi activitatea legionară.
Marele mărturisitor din temnițele comuniste va fi închis până în anul 1948 la Aiud, urmând ca apoi să fie transferat la Pitești alături de alți tineri studenți. Când a ajuns aici, boala de care Valeriu Gafencu suferea era deja într-o stare avansată. Aceasta va fi și cauza pentru care va fi dus la Văcărești și ulterior la Penitenciarul Sanatoriu de la Târgu Ocna. Referitor la acea perioadă de încarcerare știm că deținuții politici erau privați de foarte multe drepturi și libertăți, ba chiar erau bătuți și nevoiți să trăiască în condiții inumane.
Traian Popescu, fost deținut politic, face următoarea mărturisire cu privire la Valeriu Gafencu: „Am văzut cum la acest om, pe măsură ce puterile fizice îl părăseau, cele spirituale deveneau tot mai puternice. Devenise un schelet, care abia se mai ridica de pe pat, dar care nu înceta să ne tălmăcească din tâlcurile evanghelice.”
În viața acestui mărturisitor există două întâmplări demne de consemnat: momentul în care Maica Domnului i-a apărut în timp ce era întemnițat și momentul în care a renunțat la medicamentul salvator. În lucrarea „Întoarcerea la Hristos” Ioan Ianolide evidențiază câteva dintre spusele pe care Maica Domnului i le-ar fi adresat lui Valeriu Gafencu: „Să nu te temi. Să nu te îndoiești. Biruința va fi a Fiului meu (…)Chiar de vi se va părea că nu mai e credință pe pământ, să știți că totuși izbăvirea va veni (…)Îndrăzniți, lumea e a lui Hristos!”.
Gafencu primise la un moment dat streptomicină, medicamentul minune pentru bolnavii de TBC care i-ar fi putut salva viața. Spiritul său jertfelnic l-a determinat însă să cedeze acest medicament în favoarea unui alt deținut politic. Gafencu credea că Richard Wurmbrand, căci despre el este vorba, va putea să spună în Occident ceea ce se întâmpla în închisorile comuniste din România, pentru a-i salva astfel pe ceilalți deținuți care erau condamnați. De la acest gest eroic care are la bază exemplul hristic, dar și de la multe alte întâmplări demne de a fi consemnate i se trage și numele de „Sfânt al Închisorilor”, apelativ utilizat de către Nicolae Steinhardt în „Jurnalul Fericirii”.
Mai multe surse spun că Valeriu Gafencu ar fi știut dinainte data morții și ar fi rugat un prieten să-i facă rost de o cruciuliță pe care să i-o pună în gură pentru ca în momentul dezgropării acesta să poată fi identificat.
Valeriu Gafencu trece la cele veșnice la data de 18 februarie 1952 la Târgu Ocna, lăsând în urmă nenumărate cuvinte și exemple demne de urmat pentru orice tânăr creștin și nu numai.
Resurse:
- https://pitestiprison.org/mip–valeriu-gafencu.html
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Valeriu_Gafencu
- https://www.fericiticeiprigoniti.net/valeriu-gafencu/1214-valeriu-gafencu-portret-de-familie
- https://ortodox.md/aratarea-maicii-domnului-lui-valeriu-gafencu/
