Vasile Militaru – o viață în slujba adevărului și a credinței

de | iul. 10, 2020 | Biografii

„Dacă am pierdut averi și ranguri, dar nu am pierdut credința în Dumnezeu, nu am pierdut nimic” – Poetul Vasile Militaru  

Vasile Militaru a fost un poet creștin, dar mai înainte de toate a fost un om care și-a înțeles menirea pe acest pământ. Și-a asumat atât în viață, cât și în scrierile sale, rolul de misionar al Bisericii. El nu a făcut în viață compromisuri de dragul unei poziții sociale mai bune, ci a ales să promoveze atât prin viața sa, cât și prin versurile sale valori creștine înalte precum: adevărul, dreptatea, binele, smerenia și iubirea. Chiar el a spus la un momentat că: „Dacă am pierdut averi și ranguri, dar nu am pierdut credința în Dumnezeu, nu am pierdut nimic”. Astăzi, când se împlinesc 61 de ani de la trecerea sa la cele veşnice, se cade să-i cinstim memoria ca a unui vrednic patriot şi scriitor creştin al acestui neam, ce a dat de-alungul timpului atâția martiri și eroi.  

Vasile Militaru s-a născut la 21 septembrie 1886, în comuna Dobreni – Câmpurel, judeţul Ilfov, într-o familie de ţărani plugari. A absolvit doar patru clase din cauza situaţiei materiale precare a părinţilor. Cu toate acestea, de mic copil a îndrăgit cartea. A citit cu drag și pe nesaț orice carte găsea la biblioteca şcolii sau la biblioteca parohială. Avea de mic o inteligenţă sclipitoare. Cartea era pentru el ca o lumină a cunoașterii. A primit de la mama sa o frumoasă învăţătură creştină. De la părinți a moștenit și o credinţă puternică pe care şi-a întărit-o prin lecturi biblice şi morale. Ajuns la vârsta adolescenței și dorind să cunoască lumea, părăsește viaţa de la ţară şi se mută în Bucureşti. A început să scrie versuri de la 15 ani. Câţiva ani mai târziu îndrăzneşte să prezinte caietul cu poeziile sale scriitorului Alexandru Vlahuţă. Acesta îl recomandă lui Barbu-Ştefănescu Delavrancea şi lui Duiliu Zamfirescu. Încurajat şi sprijinit de aceşti scriitori, Vasile Militaru debutează la vârsta de 18 ani, în 1904, în revista „Literatură şi artă română“ a lui Nicolae Petraşcu. Din acel moment  începe colaborarea şi la alte reviste ale vremii: „Flacăra“, „Drum nou“ şi la ziarul „Universul“ al lui Stelian Popescu. În anul 1919 a publicat volumul de poezii „Stropi de rouă“, care conţinea versuri lirice şi pasteluri care descriau viaţa de la ţară. Publică şi basme, poezii patriotice, precum şi primul volum de „Fabule“ în 1928. În fabulele sale, Vasile Militaru tratează teme sociale şi morale care privesc viaţa societăţii moderne şi contemporane. Preocuparea sa religioasă a rămas totuși constantă şi permanentă, drept dovadă este volumul „Vorbe cu tâlc“ apărut în 1931. Volumul cuprinde cugetări, sentinţe şi tâlcuiri morale, în versuri. Cea mai cunoscută scriere a sa rămâne totuși „Psaltirea în versuri“, o riguroasă transpunere în versuri a Psalmilor lui David, lucrare la care lucrase mai mulţi ani. Cartea a apărut în 1933 şi a fost premiată de Academia Română. Opera sa de căpătâi rămâne însă Divina zidire, care reprezintă Biblia versificată şi ilustrată. A lucrat la această carte peste 25 de ani. Animat de un puternic spirit civic, în anul 1936, a publicat volumul „Cântecile crinului”. De asemenea, a însoţit Armata română în războiul de eliberare a Basarabiei şi Bucovinei. A îmbărbătat ostaşii cu cântece şi poezii patriotice. Versurile au fost adunate mai apoi în volumele „Eroii de la Stalingrad” şi „Atacul”. După venirea comuniștilor la putere, Vasile Militaru nu a mai putut publica nimic. Izolat de lumea literară şi-a căutat alinul în scrieri religioase. Aşa se face că în ultimii 15 ani de viaţă, după al Doilea Război Mondial, poetul Vasile Militaru a scris poezii religioase. În afară de „Divina zidire“, lucrare încheiată în 1955, el a mai scris „Poemele nemuririi“, „Şoaptele îngerilor“ – continuare la „Vorbe cu tâlc“ – poemul „Biserica Bucur Ciobanul“, „Cartea Iov“ din Biblie, transpunere în versuri după textul sacru, şi „Scară către Dumnezeu“, ultima sa carte scrisă în 1957. Toate aceste scrieri au fost tipărite postum de Editura „Lumină din lumină” între anii 1993-2008. Poezii religioase ale scriitorului Vasile Militaru au fost reunite într-un volum ce a apărut în 2017 la Editura Basilica.

După instaurarea regimului comunist, poetul Vasile Militaru a refuzat să-şi pună talentul în slujba comunismului. „În poeziile mele niciodată nu va rima poporul cu tractorul”, acesta a fost refuzul categoric al poetului, refuz care l-a costat libertatea. Datorită patriotismului său înflăcărat şi a luptei constante pentru adevăr şi dreptate, a fost arestat la 8 ianuarie 1959. A fost anchetat şi torturat la Piteşti, apoi transferat la închisoarea din Craiova. La 20 iunie 1959, Tribunalul Militar din Craiova l-a condamnat pentru crimă de uneltire contra orânduirii sociale. A primit douăzeci de ani de temniţă grea, zece ani de degradare civică şi doisprezece ani de închisoare corecţională, în total, 42 de ani. Cu toate că avea 74 de ani la arestare, a rămas ferm și devotat țelului și credinței sale, spunând: „Dacă am pierdut averi şi ranguri, dar nu am pierdut credinţa în Dumnezeu, nu am pierdut nimic”. La puţin timp de la condamnare, la 8 iulie 1959, poetul Vasile Militaru a trecut la cele veşnice în penitenciarul Ocnele Mari, judeţul Vâlcea.  Despre tortura și umilința, precum și despre rezistența sa în temnița comunistă ne-a rămas mărturia deţinutului Dumitru Radu Udar care a fost, alături de poetul Vasile Militaru, în ultimele sale momente de viaţă. „Am fost alături de poetul Vasile Militaru, atunci când în condiţiile tragice, impuse de geniile răului, de forţele întunecate ale comunismului, a trecut în eternitate. Ne-am dat seama cât de profundă a fost credinţa în Dumnezeu a poetului, care şi-a acceptat moartea ca pe o împărtăşanie”. Prin efortul soţiei sale, Ecaterina Barbu Militaru, după 25 de ani poetul creștin Vasile Militaru a fost reabilitat şi înmormântat ulterior pe Aleea Clasicilor din cimitirul Bellu.  

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/andreea-paglesan/" target="_self">Andreea Pâgleșan</a>

Andreea Pâgleșan

A absolvit Colegiul Național Pedagogic „Gheorghe Lazăr” și Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, secția Jurnalism. De asemenea, a urmat studiile masterale în Producție media ale aceleiași unități de învățământ superior. Redactor la Radio Renașterea din 2008. Din 2011 până în 2018 a fost prezentator de știri. A debutat ca reporter de teren. Timp de 5 ani a realizat emisiunea Pururi Tânăr, dedicată elevilor. Totodată a realizat si emisiunea de reportaje Oameni și locuri.

Ultimele articole

Mulţimea bunurilor materiale nu-ţi poate aduce bucurie

Mulţimea bunurilor materiale nu-ţi poate aduce bucurie

Iubiţi fraţi şi surori, mulţimea bunurilor materiale nu ne poate aduce bucurie, pentru că, având mult poţi deveni rob al patimii iubirii de avere. Iată ce zice Domnul Hristos în Evanghelia de la Ioan, în capitolul 8, versetul 34: „Adevărat, adevărat vă spun, oricine...

Omul – lucrul cel mai de preț

Omul – lucrul cel mai de preț

Aspecte introductive În decursul activității Sale pământești, Domnul a făcut multe minuni. Între ele, o categorie importantă o reprezintă exorcizările. Uneori, El alungă demoni pentru că cineva din anturajul posedatului o cere, alteori pentru că însuși cel în cauză,...

Mănăstirea „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” de la Nușeni

Mănăstirea „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” de la Nușeni

Inițiativa înființării Mănăstirii „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” din localitatea bistrițeană Nușeni, Protopopiatul Beclean, a aparținut vrednicului de pomenire Arhiepiscop Teofil Herineanu. Acesta a aprobat, în 1991, înființarea unei mănăstirii în ținutul său...

Mai multe din Biografii
Părintele Arsenie Papacioc și misterul „veșniciei într-o clipă”

Părintele Arsenie Papacioc și misterul „veșniciei într-o clipă”

Despre Părintele Arsenie Papacioc, Ioan Ianolide mărturisea într-o agrăire de sinaxar: „Ieromonahul Arsenie: mărunt, slab, ager şi viu, mare duhovnic, om fără compromisuri. Micul cel mare. S-a călugărit din vocaţie. Suflet şi trup feciorelnic, caracter integru....

Părintele Florea Mureșan (1907-1961), din amintiri

Părintele Florea Mureșan (1907-1961), din amintiri

Un gong pentru un popas sacru închinat Părintelui Florea Mureșan, la cei peste cincizeci de ani de la mucenicia lui. Generos, pridvorul amintirilor ne așteaptă întâlnirea cu chipul lui viu, neuitat, articulat în istorie. Deschizând sipetul amintirilor, ele ni s-au...

Părintele Dometie de la Râmeți, făclie prin credință

Părintele Dometie de la Râmeți, făclie prin credință

E posibil ca părintele Dometie de la Râmeți să nu se afle printre cei mai cunoscuți părinți ai Bisericii Ortodoxe Române din secolul trecut. Cu toate acestea el a atras atenția contemporanilor prin duhovnicia și bucuria de a sluji Domnului. Eminent și devotat,...

Sfântul Ioan Maximovici – lecție de sfințenie pentru omul contemporan

Sfântul Ioan Maximovici – lecție de sfințenie pentru omul contemporan

„Sfințenia nu este pur și simplu neprihănire, pentru care cel drept ar merita bucuria binecuvântării în Împărăția lui Dumnezeu, ci, mai degrabă, o astfel de dreptate prin care oamenii sunt plini de harul lui Dumnezeu, în măsura în care curge din ei asupra acelora cu...

Elisabeta Rizea și sufletul românesc

Elisabeta Rizea și sufletul românesc

„Au venit, maică, nenorociții ăștia de comuniști la putere și ne-au luat tot: păru’ din cap, pământu’, căruța. Un singur lucru nu ne-au putut lua: sufletu’!” Sunt cuvintele Elisabetei Rizea, țăranca simplă, dar curajoasă din Nucșoara, județul Argeș, simbol al...

Părintele Virgil Gheorghiu, poetul lui Hristos și al României

Părintele Virgil Gheorghiu, poetul lui Hristos și al României

Părintele Virgil Gheorghiu, cu puțină vreme înainte de plecarea sa în eternitate, afirma: „N-am fost niciodată despărţit de România… tot dicţionarul român mi-e drag… iar, dacă într-o zi mă voi întoarce în România, mă întorc acolo unde sunt rădăcinile mele şi nu mă mai...