„Veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi” (Sâmbătă, Săptămâna a IV-a după Paşti)

de | mai 13, 2023

Evanghelia zilei: In 8, 31 – 42

Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră în El: dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi. Ei însă I-au răspuns: noi suntem neamul lui Avraam şi niciodată n-am fost robi nimănui; cum zici Tu că veţi fi liberi? Atunci Iisus le-a răspuns: adevărat, adevărat vă spun vouă, că oricine săvârşeşte păcatul, rob este păcatului; iar robul nu rămâne în casă de-a pururi; Fiul, însă, rămâne de-a pururi. Aşa dar, dacă Fiul vă va face liberi, într-adevăr liberi veţi fi. Ştiu că voi sunteţi neamul lui Avraam, dar căutaţi să Mă omorâţi, pentru că cuvâtul Meu nu încape în voi. Eu grăiesc ceea ce am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru. Ei I-au răspuns şi I-au zis: tatăl nostru este Avraam. Iisus le-a zis: dacă aţi fi fiii lui Avraam, aţi face lucrurile lui Avraam. Dar voi acum căutaţi să Mă ucideţi pe Mine, care v-am grăit adevărul, aşa cum l-am auzit de la Dumnezeu; Avraam n-a făcut aceasta. Voi faceţi faptele tatălui vostru. Dar ei I-au zis: noi nu suntem născuţi din desfrânare; un tată avem, pe Dumnezeu. Răspuns-a lor Iisus: dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-aţi iubi pe Mine, căci Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit.

„Veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi”

Cuvântul are putere, oricum ar fi el. Dar putere ziditoare are numai când porneşte din adevăr şi urmăreşte adevărul.[1] Cuvântul întemeiat pe adevăr, cuvântul care este din adevăr, acela este un cuvânt ziditor, mântuitor, un cuvânt care aduce pace, un cuvânt care eliberează, aşa cum a spus Domnul Hristos:

„Veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi” (In 8, 32).

Domnul Hristos în Predica de pe Munte, ne îndeamnă ca toţi să fim mărtu­risitori ai adevărului, aşa încât să nu fim nevoiţi să apelăm la jurământ. Spune Mântuitorul:

„Cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce este mai mult decât atâta, de la Cel-Rău este” (Mt 5, 37).

Aşadar, două cuvinte ne sunt puse înainte: „da” şi „nu”; afirmaţia şi negaţia.

Tot în Predica de pe Munte, vorbind în parabole, Mântuitorul spu­ne că cel ce aude cuvintele Sale şi le va plini, deci nu va rămâne la sta­diul de ascultător, ci va fi împlinitor, acela se va asemăna bărbatului în­ţe­lept care şi-a clădit casa lui pe stâncă. Atunci când a căzut ploaia, şi au venit puhoaiele, şi au suflat vânturile izbind acea casă, ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă. Dar cel ce aude cu­vintele Sale şi nu le plineşte – deci rămâne la stadiul de ascultător – se va asemăna bărba­tului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip. Şi casa, neavând temelie, la vre­me de încer­care, când a căzut ploaia, şi au venit puhoaiele, şi au suflat vânturile şi au izbit-o, ea a căzut. Şi căderea ei a fost mare.

Potrivit acestei parabole, temelia casei este învăţătura. Spu­ne Sfân­tul Apostol Pavel în epistola întâia către Corinteni:

„Nimeni nu poate să pună altă temelie decât cea pusă, care este Hristos.” (1 Cor 3, 11).

Învăţătura pe care o ai este foarte importantă. Dacă nu ai învă­ţă­tura bună, toate faptele tale bune sunt compromise. Învăţătura este des­coperită, re­velată. Ea nu este de la tine. Este un har faptul că ai auzit-o, ai primit-o, ai în­ţe­les-o. Credinţa se naşte în sufletul omului prin ascultarea învăţăturii, a cuvântului lui Dumnezeu. Spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani:

„Credinţa este din auzire, iar auzirea din cuvântul lui Dumnezeu.” (Rom 10, 17).

Prin credinţa în Iisus Hristos dobândim libertate faţă de păcat. Acest lucru nu l-au înţeles evreii. Ei credeau că Iisus se referă la o robie fizică, la o robie a popoarelor de către alte popoare. Îi spun Mântuitoru­lui: Noi suntem sămânţa lui Avraam şi nimănui niciodată n-am fost robi”,[2] cu toate că părinţii lor au cunos­cut robia egipteană şi cea ba­bilonică. Mântuitorul nu le descoperă minciuna, ci îi învaţă că, pe lângă robia după trup, mai este o robie, numită a sufletului, mult mai peri­culoasă decât prima, pentru că omul se înrobeşte pe sine însuşi, fără constrân­gere, devenind rob al păcatului.

Odată robit de păcat, omul nu se mai poate elibera singur. Păcatul înseamnă lipsa libertăţii reale. Acesta, odată ce pune stăpânire pe sufle­tul omului, îl duce la moarte. Trebuie să subliniem faptul acesta că este o moarte a sufletului şi o moarte a trupului.

Pe de o parte, moartea este o consecinţă a păcatului, este păcatul „să­vârşit”; iar păcatul înseamnă separaţie: se desparte omul de Dumne­zeu şi sufletul de trup, dar separaţia este principiul diavolului. Diavolul este diavol prin aceea că, prin firea lui, se opune, separă pentru a stă­pâni. El este opusul lui Dumnezeu Însuşi. „Dumnezeu este lumină” – dia­­volul este întuneric. Dumnezeu este viaţă – diavolul este moarte. Dum­nezeu este adevăr – diavolul este minciună. De aceea Domnul Hristos, ca Dumnezeu adevărat ce este, a putut spune despre Sine: „Eu sunt lumina lumii”, „Eu sunt adevărul”. Cât despre diavol, acesta ar fi cu totul în­drep­tăţit să spună despre sine: „eu sunt întunericul lumii, eu sunt întu­nericul vieţii”.[3]

Pe de altă parte, Dumnezeu, îngăduind moartea, o întoarce împo­tiva strică­ciunii şi împotriva cauzei stricăciunii, adică a păcatului, şi pune astfel capăt atât stri­că­ciunii, cât şi păcatului. Spune Sfântul Grigorie de Nazianz că Dumnezeu a su­portat şi îngăduit moartea „ca răul să nu de­vină nemuritor”.[4]

Astfel, moartea are o legătură strânsă cu păcatul. Ea este plata păcatului şi, în acelaşi timp, desfiinţarea lui în planul văzut. Ea este ultima consecinţă a păca­tului şi înseamnă dispariţia din lumea de aici a celui ce e împovărat cu el.

Dar, cei ce ascultă cuvântul Mântuitorului şi cred în El au viaţă veşnică şi la judecată nu vor veni, ci s-au mutat de la moarte la viaţă.[5] Deci este o moarte înainte de moarte, dar şi o biruire a morţii înainte de moarte.

Biruind păcatul în el, prin Hristos, omul biruie moartea. Dacă trece o zi şi nu-ţi învingi măcar un singur păcat – spune părintele Iustin Popovici, în cartea sa Omul şi Dumnezeul-Om –, recunoaşte că ai deve­nit şi mai muritor. Dacă însă, îţi vei învinge un păcat, sau două sau trei, ai devenit cu aceasta mai tânăr, o tinereţe care nu îmbătrâneşte, o tine­reţe nemuritoare şi veşnică![6]

Să nu uităm niciodată: a crede în Hristos Cel Înviat înseamnă să duci necon­tenit o luptă împotriva păcatului, împotriva răului şi împo­triva morţii.

[1] Dumitru Stăniloae, Iisus Hristos sau restaurarea omului, p. 237.

[2] In 8, 33.

[3] Arhim. Iustin Popovici, Epistolele Sfântului Ioan Teologul, p. 14.

[4] Panayotis Nellas, Omul – animal îndumnezeit, p. 40.

[5] In 5, 24.

[6] Arhim. Iustin Popovici, Omul şi Dumnezeul-Om, p. 66.

Radio Renasterea
Radio Renasterea
„Veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi” (Sâmbătă, Săptămâna a IV-a după Paşti)
Loading
/

DISTRIBUIE

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/prileapetru/" target="_self">Pr. Petru Ioan Ilea</a>

Pr. Petru Ioan Ilea

Preot, doctor în teologie, hirotonit preot de către Preasfințitul Vasile Someșanul în data de 6 septembrie 2004 pe seama Centrului de Îngrijire și Asistență din Cluj-Napoca, Protopopiatul Cluj II unde a slujit până la data de 15 mai 2010 când a fost transferat la Parohia ,,Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca unde slujește în prezent.

Emisiuni recente

Iubirea intertreimică – arhetipul iubirii umane

Iubirea intertreimică – arhetipul iubirii umane

Iubirea de azi Doamne, ce e iubirea dacă nu frumosul din noi sădit de Tine arvună chipului de-Apoi? Doamne, cine e Iubirea dacă nu iertarea de azi a suferinței ce va fi când Tu în mine cazi răstignit în fiecare zi...? Hadrian-V. Conțiu (Bistrița, al XIII-lea Seminar...

Când va fi sfârșitul lumii? Ce ne spune Biblia? P2

Când va fi sfârșitul lumii? Ce ne spune Biblia? P2

Programul de aprofundare a învățăturii biblice „Să învățăm și să citim împreună Sfânta Scriptură”, susținut de Pr. Prof. Univ. Dr. Stelian Tofană, este difuzat la Radio Renașterea în fiecare zi de marți de la ora 19:00.

Boală și vindecare din perspectiva învățăturii Bisericii

Boală și vindecare din perspectiva învățăturii Bisericii

În Patriarhia Română, anul 2024 este declarat - anul omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor. Inaugurăm un nou ciclu de emisiuni dedicat problemei bolii și vindecării din perspectiva învățăturii Bisericii. Alături de noi este Părintele Arhimandrit Samuel...