Am bucuria să vă prezint cartea cu titlul Viața Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria.
Aceasta a fost „alcătuită și diortosită în spiritul Sfintei Scripturi, a Sfintei Tradiții, a Scrierilor patristice și a altor scrieri vechi, utilizând și tradițiile liturgice și iconografice ale Sfintei Biserici Ortodoxe”.
Ea a fost publicată la editura Doxologia în anul 2013 la Iași. Prezenta ediție a fost îngrijită de arhimandritul Constatin Chirilă.
Lucrarea cuprinde 29 de capitole. La sfârșitul lor se află două anexe precum și note și o bibliografie generoasă.
În primele cinci capitole putem citi despre zămislirea Maicii Domnului, Nașterea și viețuirea ei la Templu după ce a fost afierosită de Sfinții săi părinți și logodna cu Dreptul Iosif. În următoarele două capitole se prezintă episodul Bunei Vestiri și cel al întâlnirii dintre Maica Domnului și Dreapta Elisabeta, verișoara sa. În capitolul al optulea se înfățișează îndoiala Dreptului Iosif cu privire la logodnica sa, se urmărește evoluția de la neîncrederea la cinstirea Maicii Domnului de către Dreptul Iosif și asumarea totală de către acesta a rolului de ocrotitor al Mariei și Pruncului Său.
Începând cu capitolul al nouălea până la al XVII-lea registrul se schimbă și intrăm, o dată cu Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos cea după trup, în prezentarea vieții Lui ca și copil până la Adormirea Dreptului Iosif. Interesant este și capitolul al XV-lea unde sunt descrise elemente referitoare la viața zilnică din vremea Domnului nostru Iisus Hristos, cum ar fi obligații legate de sărbători, activitățile casnice, transporturile, situația politică sau culturală. Capitolul al XVIII-lea înfățișează Nunta din Cana Galileii, locul de unde Domnul nostru și-a arătat pentru prima oară dumnezeirea. Săvârșirea primei Sale minuni la o nuntă a ridicat această instituție la nivel de taină – prin intervenția sa, Maica Domnului grăbind astfel planul lui Dumnezeu (cuvântului îi aparține vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania). Până în capitolul al XXIII-lea Maica Domnului e prezentată lângă Fiul Său cel Dulce. Elemente impresionante și emoționante se pot desprinde din capitolul al XXI când sunt reliefate patimile Domnului nostru Iisus Hristos. Dialogul dintre Sfânta Maică și Fiul ei este cutremurător.
În capitolul al XXIV-lea se descrie evenimentul Pogorârii Duhului Sfânt sau Cincizecimea. “Darurile Duhului Sfânt s-au revărsat și peste Preabinecuvântata Fecioară, chiar mai multe decât cele revărsate peste Apostoli – așa după cum într-un vas mai mare încape mai multă apă.”, putem citi în cartea de față.
Anii de început a Bisericii se dezvăluie sub ochii noștri lecturând capitolul al XXV-lea. În acesta descoperim și rolul pe care l-a jucat Apostolul și Evanghelistul Luca, mult priceput doctor și orator, prin zugrăvirea Născătoarei de Dumnezeu cu Pruncul în brațe sub inspirația Duhului Sfânt. El a deschis astfel șirul lung al iconografilor.
Maica Domnului ajunge la Sfântul Munte Athos, episod ce este descris în următorul capitol. În capitolul XXVII-lea se reîntoarce la Ierusalim.
În ultimele două capitole citim despre adormirea și mutarea cu trupul la ceruri a Născătoarei de Dumnezeu. Regăsim în acestea modul în care „ceata Apostolilor a fost adunată în chip minunat de la marginile lumii”, despre vorbirea Fecioarei în pilde, procesiunea de înmormântare, aducerea Sfântului Apostol Toma și altele.
În Epilog este evidențiat rolul Născătoarei de Dumnezeu ca mijlocitoare.
Încheiem cu un citat din carte a Sfântului Ambrozie: „Numele tău, Maria, este cel mai prețios mir, împrăștiind adieri înmiresmate de har dumnezeiesc. Fie ca acest mir al mântuirii să pătrundă în adâncul sufletelor noastre.”
Autor: Profesor Andreea Conțiu
