De-a lungul ultimului mileniu, comunitatea săsească a Sebeşului a fost cea care a modelat destinele acestuia şi care, prin modul de organizare, tipul de mentalitate, disciplina, rigoarea şi seriozitatea specifică popoarelor germanice i-a conturat imaginea de burg european cochet şi primitor. Din rândurile acestei comunităţi s-au ridicat o serie de personalităţi, preoţi, episcopi, scriitori, istorici, muzicieni de talie naţională şi chiar europeană, printre acestea la loc de cinste aflându-se preotul, istoricul şi academicianul Victor Roth (1874-1936), al cărui parcurs bio-bibliografic voi încerca să-l schiţez în cele ce urmează.

Cunoscut şi apreciat în mediul academic german, în spaţiul românesc Victor Roth este o personalitate cu un parcurs biografic necunoscut şi într-o egală măsură necercetat, cu excepţia unor mici fragmente biografice publicate în paginile unor monografii locale sau dicţionare ale membrilor Academiei Române (elaborate într-un mod fugitiv şi superficial). Victor Roth s-a născut la 28 aprilie 1874, la Sebeş, în familia profesorului Andreas Roth. Şi-a început formaţia intelectuală pe plan local, unde a urmat şcoala primară şi gimnaziul, continuată în cadrul Liceului „Johannes Honterus” din Braşov şi desăvârşită la facultăţile de filologie şi teologie ale universităţilor din Tübingen, Halle, Erlangen şi Cluj. Din partea Universităţii din Tübingen, instituţie fondată în anul 1477, la momentul respectiv o puternică citadelă a luteranismului, într-o mare catolică, în anul 1897, a primit titlul de doctor în filologie, pentru teza de doctorat dedicată liricii poetului german Ludwig Uhland.

În anul 1897, a revenit în Transilvania cu gândul de a întreprinde o serie de cercetări privind arhitectura şi arta plastică săsească, însă, în condiţiile în care încă nu exista un instrumentar de cercetare clar conturat, s-a orientat spre învăţământ. Astfel, în acelaşi an a preluat conducerea şcolii germane din localitatea Cincu (Großschenk), comitatul Braşov, pentru ca în anul 1898 să treacă la Gimnaziul Evanghelic din Sebeş.

O chemare lăuntrică l-a îndemnat să aleagă calea sacerdoţiului, în anul 1902 fiind hirotonit preot pe seama parohiei evanghelice Laslea (Großlasseln), comitatul Târnava Mare. Datorită temeinicei sale pregătiri intelectuale, preocupărilor ştiinţifice şi talentului oratoric, în anul 1910 a fost transferat la Sibiu, iar în anul 1918, la cererea sa, la Sebeş, unde a păstorit comunitatea evanghelică locală până la sfârşitul vieţii.

În toată această primă perioadă a vieţii, a tatonărilor şi a căutărilor, Victor Roth şi-a început primele cercetări privind arhitectura şi arta plastică a comunităţii săseşti transilvănene. Primele apariţii editoriale, concretizate sub forma unor articole şi studii de sinteză, sunt dedicate istoriei arhitecturii săseşti în Transilvania, continuate cu studii şi cercetări privind elementele de artă plastică, artă decorativă specifice saşilor transilvăneni. Astfel, prin neobosita activitate de cercetare, care i-a dublat activitatea didactică şi sacerdotală, Victor Roth s-a impus ca primul istoric care s-a aplecat asupra arhitecturii şi artei plastice săseşti din Transilvania.

De-a lungul anilor, în urma stagiilor de cercetare efectuate în bibliotecile şi arhivele din Austria, Germania, Cehia şi Italia, acesta a publicat o serie de lucrări, extrem de valoroase, actuale până în zilele noastre, dintre care amintim: Geschichte des Deutschen Baukunst in Siebenbürgen (1905), Geschichte des Deutschen Plastik in Siebenbürgen (1906), Geschichte des Deutschen Kunstgewerbes in Siebenbürgen (1908), Beiträge zur Kunstgeschichte Siebenbürgens (1914), Die Siebenbürgischen Altäre (1916), Goldschmiedearbeiten-în două volume (1922), Kunstdenkmaler aus den Sachsischen Kirchen Siebenbürgens (1922), Sechs Kunstlerselbstbildnisse des 14 Jahrhunderts (1927), Die Evangelische Kirche A. B. in Mühlbach (1929), Die Deutsche Kunst in Siebenbürgen (1934), Andreas Waldhütter: ein Siebenbürgischer Pfarrerroman (publicată postum, în anul 2005). Prin intermediul acestor lucrări, publicate în ţară sau străinătate, precum şi prin numeroasele studii şi articole publicate în paginile unor periodice şi volume de specialitate, Victor Roth a reuşit să se impună ca un om de ştiinţă desăvârşit, apreciat şi respectat în mediul academic românesc şi german.

În paralel, Victor Roth s-a implicat şi în susţinerea publicaţiilor de limbă germană editate la Sebeş în prima jumătate a secolului al XX-lea. Astfel, acesta a deţinut funcţia de redactor-şef al periodicului „Der Unterwald” şi a colaborat cu publicaţia „Mühlbacher Wochenblatt”.

Alături de alţi intelectuali saşi, precum Emil Sigerus şi Arthur Coulin, a participat la activităţile organizate de asociaţia sibiană „Sebastian Hann” (denumită astfel în cinstea starostelui breslei aurarilor din Sibiu din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, Sebastian Hann, unul dintre cei mai mari artişti orfevari şi aurari din Transilvania), ce milita pentru intensificarea preocupărilor privind cercetarea elementelor de artă locală.

Perioada interbelică a coincis cu legarea şi consolidarea unei relaţii de prietenie cărturărească, între Victor Roth şi Nicolae Iorga, cel dintâi fiind invitat, în mai multe rânduri, să susţină prelegeri în cadrul cursurilor Universităţii Populare de Vară de la Vălenii de Munte (iniţiate în anul 1908). Tot de această prietenie, în perioada 1931-1932 (în care Nicolae Iorga s-a aflat în fruntea guvernului României), se leagă şi transferul unei părţi a arhivei vechiului Scaun Săsesc al Sebeşului la Bucureşti, în arhiva Bibliotecii Academiei Române (unde se află şi astăzi; n. a. mulţumim istoricului Costin Feneşan pentru furnizarea acestei informaţii, transmisă prin colegul şi prietenul Mircea-Gheorghe Abrudan).

Datorită bogatei activităţi ştiinţifice, cunoscută şi apreciată în întreg spaţiul german (prin volumele publicate în Austria şi Germania), în anul 1921 a primit, din partea Universităţii din Viena, titlul de „Doctor Honoris Causa”, iar în anul 1926 a fost trecut în rândul „nemuritorilor” Academiei Române, în calitate de membru de onoare. Mult mai târziu, în anul 2003, memoria clericului, istoricului şi academicianului Victor Roth a fost cinstită şi prin acordarea, post-mortem, a titlului de cetăţean de onoare al Municipiului Sebeş.

S-a stins din viaţă la 19 aprilie 1936, la 22 aprilie fiind condus pe ultimul drum de credincioşii săi, pornind din faţa altarului care i-a vegheat întreaga viaţă de creştin, pe care l-a studiat şi slujit ani de-a rândul. A fost înhumat în cimitirul parohial evanghelic, ducând cu sine în mormânt o experienţă istorică de o viaţă şi o adevărată şcoală istoriografică, desăvârşită de cercetătorii care i-au călcat şi îi calcă pe urme.

Sper ca aceste rânduri să constituie o umilă contribuţie la cunoaşterea vieţii şi activităţii clericului, istoricului şi academicianului sebeşean Victor Roth, care s-a făcut remarcat prin contribuţia sa la îmbogăţirea zestrei culturale a comunităţii săseşti din România, prin volumele, studiile şi articolele publicate, prin conferinţele susţinute în cadrul Academiei Române şi Universităţii Populare de Vară de la Vălenii de Munte, precum şi prin generaţiile de tineri instruite cu seriozitate şi profesionalism

Bibliografie:

1) Armbruster, Adolf; Berindei, Dan; Bocşan, Nicolae; Ştefănescu, Ştefan, Enciclopedia istoriografiei româneşti, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1978;

2) Bunea, Olivia; Moga, Ana; Micu, Floarea; Scheau, Sanflora; Mărginean, Angela, Sebeş. Geografie şi istorie locală, Alba-Iulia, Editura Unirea, f. a.;

3) Cărpinişianu, Radu (coordonator), Vârstele oraşului Sebeş-750 de ani de atestare documentară (1245-1995), Sebeş, Editura Alba Print, 1995;

4) Conrad, Gustav, „Viktor Roth”, în volumul Am Kreuzweg der Geschichte. Mühlbach im Unterwald, coordonat de Gerhard M. Wagner, Bayern, Frick Kreativbüro&Onlinedruckerei, 2014;

5) Rusu, N., Dorina; Porumb, Marius; Mândruţ, Stelian, Membrii Academiei Române din Transilvania (1866-2016). Dicţionar, Bucureşti/Cluj-Napoca, Editura Academiei Române/Editura Mega, 2016;

6) Stanciu, Daniela-Maria, „Deutsche Persönlichkeiten aus Rumänien, Mitglieder der Rumänischen Akademie (1882-2014)”, în Transylvanian Review, volum XXV, număr 1, 2016;

7) ***, Österreichisches Biographisches Lexikon 1815-1950, Band 9, Wien, Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, 1986.