Vindecarea – între nevoie și vanitate

de | apr. 9, 2021 | Eseu

Aspecte contextuale

Episodul la care suntem chemați să medităm astăzi, e parte a unei construcții narative formată dintr-o succesiune de episoade foarte interesante. După ce Hristos se schimbă la față și un număr limitat de ucenici sunt invitați să se convingă într-o manieră mai profundă decât de obicei, de divinitatea  Lui, coboară de pe Tabor, spre a propovădui din nou mulțimilor. Observat de acestea, este, ca de obicei, asaltat de curioșii ce vor să-L audă, să-L vadă, sau să se împărtășească de binecuvântarea Sa. Ce bine că pe vremea aceea tehnologia nu exista încă! Vi-L puteți imagina pe Hristos întrupat într-o epocă a selfie-ului? Eu unul, nu!

Fiul bolnav și „duhul”

Între cei ieșiți în întâmpinarea Lui, Învățătorul îi zărește pe cărturari, care se ceartă între ei. E discutabil dacă cel care Îi răspunde e unul din ceata lor, sau nu. Din informațiile pe care Scriptura ni le oferă, știm doar că este părintele unui copil suferind. Profitând cel mai probabil de liniștea ce se crease în momentul în care Rabbi s-a adresat certăreților pe un ton mai ridicat, omul își spune of-ul: „Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Și oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut”.

Referirea la ceata învățăceilor ar fi putut părea, în alte situații, răutăcioasă. Dat fiind contextul, e greu de crezut că omul și-a dorit să îi pună în dificultate. Cel mai probabil, a apelat la ei în disperare de cauză. Iar acum, ca un pacient conștiincios, ține să-și încunoștiințeze doctorul în legătură cu simptomele și evoluția bolii.

„Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele”!

Fraza din încheiere îl provoacă pe Hristos la o replică acidă: „O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi”? Anumite voci din spațiul exegetic au încercat să-i vadă pe Apostoli în postura celor apostrofați. Altele, pe toți cei care stăteau gură cască. În mod cert, părintele în cauză se simte și el prins în întreaga ecuație. Așa se explică replica lui de mai târziu.

Adus în fața lui Hristos, duhul ce chinuia copilul a început să se manifeste. Se simțea, în sfârșit, important. Avea prilejul unei întâlniri de gradul trei. Concerta în fața unui VIP și nu voia să dezamăgească. Dar Fiul lui Dumnezeu nu se sinchisește prea tare de decor și de efectele exterioare. Își continuă, pentru moment, dialogul cu tatăl. Află mai multe în legăutură cu suferința pruncului și probabil că își să seama cu ce duh are de-a face. Apoi, îl întreabă pe părintele celui suferind dacă crede în capacitățile tămăduitoare ale Celui ce-i stă înainte. Răspunsul lui e cutremurător de sincer. Printre lacrimi, omul îngaimă sfios: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele”.

Dialogul,atât de profund, este din nefericire întrerupt brutal de mulțimea ce voia să vadă tranziția dinspre dialog și narațiune, înspre acțiune. Astfel, Iisus ceartă duhul necurat, care iese, iar apoi deșteaptă copilul la o nouă viață. Povestea nu se încheie însă aici. Nici pentru cel de curând restituit societății, nici pentru Tămăduitor. Minunea este urmată de întrebări, ce vin de această dată din partea ucenicilor. Ca niște copii curioși, ei vor să afle de ce metodele lor au fost ineficiente. Răspunsul e scurt și la obiect: „Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post”.

În loc de concluzii

Lumea de astăzi este și ea bântuită de multe duhuri. Efectele lucrării lor sunt adesea mai puternice decât cele ale celui ce a avut prilejul întâlnirii cu Exorcistul Suprem. Din păcate, dacă tânărul de atunci era chinuit de duhul muțeniei și al surzeniei, majoritatea spiritelor posesoare de astăzi mai au în dotare doar ultima calitate. Surzenia la aspectele de natură spirituală. În rest, au fost înzestrate de o limbariță pe care o folosesc îndeobște în lupta împotriva Bisericii și a slujitorilor ei, sau în efortul de răsturnare a valorilor și axiologiei. Și duhurile de acum ies tot cu rugăciune și cu post. Aidoma celor de altădată. Doar caroseria lor s-a mai schimbat pe alocuri. Mecanismele le-au rămas aceleași. De aceea, în perioade precum cea de față, suntem chemați să ne folosim de aceste instrumente utile. După sfatul și modelul lui Hristos. Tot E l ne învață, prin gura Apostolului, să „cercetăm duhurile”. Adică să dezvoltăm utila virtute a discernământului. În viața duhovnicească, ea e o unealtă indispensabilă. Ne ferește de multe pericole și ne transformă în faruri ce luminează în adâncul întunericului veacului acestuia și călăuzesc înspre Împărăție. Îndrăzniți!


Foto: Doxologia.ro

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Vindecarea – între nevoie și vanitate
Vindecarea – între nevoie și vanitate
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laude) și doctor în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma (Summa cum laude). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 32 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița) și colaborează cu portalul doxologia.ro.

Ultimele articole

Despre smerenia urbană

Despre smerenia urbană

Smerenia înseamnă să fii în inimă cu Predica de pe Munte și Cele Nouă Fericiri, dar să vezi că te-ai înzăpezit pe muntele Celor Zece Legi și nu poți căuta la Rugul Aprins al credinței. Smerenia înseamnă să vrei să ajungi pe Muntele Taborului, dar să te împotmolești pe...

Crucea și urmarea

Crucea și urmarea

Aspecte introductive Conținutul pericopei evanghelice din această duminică e atât de cunoscut, încât este de-a dreptul dificil a vorbi despre el. După ce săvârșește tămăduirea unui orb și-l mustră pe Petru pentru refuzul lui de a înțelege esențialul mesajului pe care...

Un Jurnal cât o Școală

Un Jurnal cât o Școală

Am admirat mereu oamenii care au reușit să își descrie devenirea întru ființă în paginile unui Jurnal. Desigur că Jurnalul de la Păltiniș sau, mai aproape acela a lui Sașa Pană ori Kafka, asupra cărora sper să-mi îngăduie Dumnezeu să pot reveni, s-au întretăiat în...

Sfânta Sofia, modelul mamelor creștine

Sfânta Sofia, modelul mamelor creștine

Sfânta Sofia este un model pentru orice mamă creștină. Ea este pomenită în calendarul creștin în data de 17 septembrie, alături de cele trei fiice ale sale. Sofia era o tânără creștină care trăia în Italia, la Roma, în timpul împăratului păgân Adrian (117-138). S-a...

Mai multe din Eseu
Despre smerenia urbană

Despre smerenia urbană

Smerenia înseamnă să fii în inimă cu Predica de pe Munte și Cele Nouă Fericiri, dar să vezi că te-ai înzăpezit pe muntele Celor Zece Legi și nu poți căuta la Rugul Aprins al credinței. Smerenia înseamnă să vrei să ajungi pe Muntele Taborului, dar să te împotmolești pe...

Crucea și urmarea

Crucea și urmarea

Aspecte introductive Conținutul pericopei evanghelice din această duminică e atât de cunoscut, încât este de-a dreptul dificil a vorbi despre el. După ce săvârșește tămăduirea unui orb și-l mustră pe Petru pentru refuzul lui de a înțelege esențialul mesajului pe care...

Nașterea și Împărăția

Nașterea și Împărăția

Aspecte introductive Hristos primește astăzi o vizită la nivel înalt. Cel care vine să-i vorbească îi va împrumuta ulterior mormântul și se va lega puternic sufletește de Dânsul. E fruntaș al unei tagme cu care Învățătorul nu prea are multe de împărțit, cea a...

Paraclisul care nu se va sfârși…

Paraclisul care nu se va sfârși…

„Cel ce simte ce-a pierdut, vrea să plângă ce a pierdut. Și cel ce dorește un lucru, ia asupra lui multe călătorii și necazuri, în stăruința de a dobândi lucrul dorit” (Avva Varsanufie, Filocalia XI). Acest articol este un manifest al orgoliilor regionale, al...