Evanghelia zilei: Lc 13, 31 – 35
În vremea aceea s-au apropiat de Iisus unii dintre farisei şi au zis către El: ieşi şi du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare. El le-a răspuns: duceţi-vă şi spuneţi vulpii acesteia: iată izgonesc diavoli şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi sfârşi. Însă şi astăzi şi mâine, şi în ziua următoare, trebuie să călătoresc, fiindcă nu este cu putinţă să piară prooroc afară din Ierusalim. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am vrut să adun pe fiii tăi, cum adună găina puii săi sub aripi, dar n-aţi voit! Iată vi se lasă casa voastră pustie, căci adevărat vă spun vouă: nu Mă veţi mai vedea, până ce va veni vremea ca să ziceţi: binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului.
Irod Antipa
Iisus se afla undeva în Galileea când a fost întâmpinat de unii dintre farisei care i-au spus:
„Ieşi şi du-Te de aici, că Irod vrea să Te ucidă. (Lc 13, 31).
Se face aici referire la Irod Antipa, guvernatorul Galileii. Dar cine era acest Irod Antipa? Era fiul lui Irod cel Mare, frate vitreg cu Filip, cu a cărui soţie, Irodiada s-a căsătorit, cu toate că fratele său era în viaţă. Tot el este cel care a dat poruncă să fie decapitat Sfântul Ioan Botezătorul pentru că a avut curajul de a-l mustra în faţă că nu îi este îngăduit să trăiască cu femeia fratelui său.[1]
Tatăl său, Irod cel Mare,[2] a lăsat puterea, prin testament fiilor săi, în felul următor: fiul cel mare, Arhelau, avea să moştenească Iudeea, Samaria şi Idumeea, precum şi titlul de rege; fratele său Irod Antipa – Galileea şi Pereea, cu titlul de tetrarh, adică guvernator; iar fratele său vitreg, Filip – o parte din regiunea Transiordaniei, de asemenea cu tilul de tetrarh.[3]
Prin urmare Irod Antipa guverna în Galileea, provincia unde îşi avea reşedinţa Domnul Hristos şi unde săvârşise cele mai multe minuni. Atunci când Domnul Hristos a primit din partea fariseilor sfatul de a părăsi Galileea, le spune acestora:
„Mergând, spuneţi vulpii acesteia (adică lui Irod – n. n): Iată, alung demoni şi fac vindecări, astăzi şi mâine, iar a treia zi voi sfârşi. Însă şi astăzi şi mâine şi în ziua următoare merg, fiindcă nu este cu putinţă să piară prooroc afară din Ierusalim.” (Lc 13, 32 – 33).
Sfântul Evanghelist Luca înainte de a relata acest episod ţine să precizeze că Iisus mergea prin cetăţi şi prin sate, învăţând şi călătorind spre Ierusalim.[4] Aşadar era în drum spre Ierusalim. Ştim apoi din Evanghelile sinoptice că Domnul Iisus Hristos şi-a prevestit în trei rânduri Patimile Sale şi Învierea, spunând ucenicilor Săi:
„Iată ne suim la Ierusalim şi se vor împlini toate cele scrise prin prooroci despre Fiul Omului. Căci va fi dat păgânilor şi va fi batjocorit şi va fi ocărât şi scuipat. Şi, după ce Îl vor biciui, Îl vor ucide; iar a treia zi va învia. (Mt 16, 21; 17, 22 – 23; 20, 18 – 19; Mc 8, 31; 9, 9; 10, 33 – 34; Lc 9, 22, 44; 18; 31 – 33).
Domnul Hristos avea să pătimească la Ierusalim, în Iudeea, iar nu în Galileea. De aceea le spune fariseilor:
„Nu este cu putinţă să piară prooroc afară din Ierusalim. (Lc 13, 33).
Irod Antipa i-a transmis Domnului Hristos o ameninţare cu scopul de a-L demobiliza. Domnul însă îl demască şi îl numeşte „vulpe” pentru a-i arăta că i-a sesizat viclenia. Îi spune tetrarhului:
„Iată, alung demoni şi fac vindecări, astăzi şi mâine, iar a treia zi voi sfârşi.” (Lc 13, 32).
Înţelesul literal ar fi:
„A treia zi sfârşesc, pentru că sunt în drum spre Ierusalim. Adică nu părăsesc Galileea astăzi când sunt ameninţat şi nici mâine, de frica ta, ci când îmi închei misiunea în această provincie.”.
Înaltpreasfinţitul Mitropolit Bartolomeu vede în aceste cuvinte un înţeles mai bogat, anume că Domnul Hristos prin moartea şi învierea Sa a făcut tot ceea ce şi-a propus să facă. Şi-a încheiat misiunea, rotunjindu-Se pe Sine în propria Sa operă.[5]
După cuvântul pe care îl adresează, prin farisei, tetrarhului Irod, Domnul Hristos deplânge Ierusalimul care, în loc să-i primească pe prooroci, îi ucide cu pietre. „Iată vi se lasă casa voastră pustie” – este o trimitere la profeţia despre dărâmarea Ierusalimului, cuprinsă în Evanghelia după Luca în capitolul al XIX-lea:
„Vor veni zile peste tine – spune Domnul Hristos – când duşmanii tăi vor săpa şanţ în jurul tău, şi te vor împresura şi te vor strâmtora din toate părţile. Şi te vor face una cu pământul, şi pe fiii tăi care sunt în tine, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale.” (Lc 19, 43 – 44).
Aceste cuvinte se vor împlini în anul 70 când Ierusalimul va fi împresurat de romani şi va fi distrus din temelii.[6]
Cu toate că Domnul Hristos a săvârşit cele mai multe minuni în Galileea, tetrarhul Irod Antipa nu s-a învrednicit să vadă niciuna. De ce? Pentru că nu a fost interesat. Citim în Evanghelia după Matei, în capitolul al XIV-lea că Irod a auzit despre Iisus, dar a crezut că este Ioan Botezătorul, căruia el i-a tăiat capul şi care – spunea Irod – a înviat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el.[7]
Totuşi înainte de patima Sa Domnul Hristos se va întâlni, faţă către faţă, cu tetrarhul Irod Antipa. În ce împrejurare? Iisus era judecat, la Ierusalim, de procuratorul Pontiu Pilat. Acesta aflând că Domnul Hristos este galileean, deci sub stăpânirea lui Irod, l-a trimis la Irod care era şi el în Ierusalim în acele zile. Evanghelistul Luca în capitolul al XXIII-lea ne spune că Irod văzându-L pe Iisus, s-a bucurat foarte. De ce? Pentru că de multă vreme dorea să-L cunoască căci auzise despre El şi apoi nădăjduia să vadă vreo minune săvârşită de El. Şi L-a întrebat Irod multe lucruri, dar Iisus nu i-a răspuns nimic.[8] Atunci Irod împreună cu ostaşii săi batjocorindu-L şi luându-L în râs, L-au îmbrăcat pe Domnul Hristos într-o haină strălucitoare, împărătească şi aşa L-a trimis iarăşi la Pilat. Şi în ziua aceea Irod şi Pilat s-au făcut prieteni unul cu altul, căci mai înainte erau în duşmănie între ei.[9]
Ceea ce însă nu ştiau nici unul, nici altul era faptul că Domnul Hristos a venit ca Împărat, dar nu ca împărat pământesc. La intrarea în Ierusalim mulţimile l-au aclamat strigând:
„Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!” (Mt 21, 9; Mc 11, 9 – 10; Lc 19, 38; In 12, 13).
Dacă prin Întruparea Sa Fiul lui Dumnezeu S-a făcut fiul lui David, (deci Împăratul ceresc a devenit şi împărat pământesc, din neamul lui David pentru a pătimi şi a învia), la a doua Sa venire Domnul Hristos se va arăta ca Împărat Atotputernic care va judeca viii şi morţi. Atunci Împăratul Miel care a fost judecat de Irod Antipa şi de Pontiu Pilat se va arăta ca Împărat Judecător care îi va judeca pe toţi cu dreptate. De aceea se spune că dreptatea o singură dată învinge şi aceasta va fi la Judecata de Apoi.
[1] Mc 6, 18.
[2] Irod cel Mare a rămas în amintirea contemporaniilor săi drept cel mai sângeros rege al statului iudeu, care pentru a-şi păstra puterea şi-a suprimat întreaga familie. Într-un intreval de şapte ani Irod a suprimat reprezentanţii a trei generaţii: pe Hyrkan al II-lea, rege şi mare preot; şi-a ucis soacra, Alexandra, fiica lui Hyrkan; l-a ucis pe fratele ei, Aristobul care avea funcţia de mare preot; şi-a ucis apoi soţia, pe nume Miriam şi chiar trei copiii: Antipator, Alexandru şi Aristobul. Împăratul Octavian August a spus, la un moment dat, despre el: „Mai bine să fii porcul lui Irod (aluzie la interdicţia religiei mozaice de a consuma carne de porc), decât fiul său.”. – cf. Dr. Alfred Hârlăoanu, Istoria universală a poporului evreu, pp. 297 – 298.
[3] Ibidem, p. 301.
[4] Lc 13, 22.
[5] Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuagintă, redactată şi adnotată de ÎPS Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania, p. 1540.
[6] Dr. Alfred Hârlăoanu, Istoria universală a poporului evreu, pp. 352 – 359.
[7] Mt 14, 1 – 2.
[8] Lc 23, 6 – 9.
[9] Lc 23, 12.
