Vă propun astăzi câteva gânduri pe marginea unei cărți semnate de regretatul teolog Costion Nicolescu. Volumul se intitulează Sfântul Dumitru Stăniloae, noblețea teologului cu suflet de țăran și a fost publicat de domnul Răzvan Bucuroiu la Editura Lumea Credinței.
Pe scurt, putem spune că volumul reunește evocări, studii, interviuri și, de asemenea, câteva texte semnate de poetul Ioan Alexandru, dedicate teologiei și personalității marelui teolog român. Cred că rostul unui astfel de demers editorial se vede cel mai bine în cuvintele care urmează: „opera teologică este și va fi la îndemâna tuturor, însă acele momente de tandră comunicare pe care le petrecea fiecare din noi în chilia sa sunt un tezaur personal ce trebuie împărtășit negreșit și celorlalți de acum și de mai târziu” (pp. 17-18).
În ceea ce privește titlul cărții, intenția autorului pare a fi următoarea: „cel care era atât de familiar cu învățătura Sfinților Părinți ai Bisericii dintotdeauna, cel vizitat în chilia sa din strada Cernica de mari personalități ale lumii culturale, cel pe care mulți l-au numit, pe bună dreptate, cel mai de seamă teolog al acestui veac, se raporta necontenit la satul său natal, la sfințenia părinților săi și la modul de viețuire țărănesc din care se născuse și pe care și-l asumase, simțindu-se mereu legat de acesta.”(p. 64)
Paginile cărții sunt în primul rând evocări ale marelui teolog Dumitru Stăniloae. Totuși, de-a lungul multora dintre ele, autorul oferă și analize riguroase; un exemplu în acest sens îl reprezintă capitolele dedicate articolelor politice ale părintelui Stăniloae. Un accent care merită subliniat este modul în care autorul abordează articolele politice ale părintelui Stăniloae. Interesul său este exprimat astfel: „Atitudinile și opiniile politice ale Părintelui Dumitru Stăniloae prezintă interes din mai multe puncte de vedere. Mai întâi, desigur, pentru că este instructiv de văzut cum a reacționat o personalitate duhovnicească la factorii și evenimentele politice. Apoi, pentru faptul că, în cei aproape 90 de ani de viață, Părintele a parcurs cam întreg veacul. În mod firesc, a văzut și a trăit mai multe perioade istorice, marcate de evenimente și personalități excepționale, în bine sau în rău” (p. 66). Analiza propusă de autor se dorește echilibrată, cu toate nuanțele necesare, fără a se așeza partizan în favoarea unor aspecte și în dauna altora.
Într-o lectură complementară, volumul dezvăluie deopotrivă gingășia și sfințenia părintelui Stăniloae, precum și smerenia împletită cu măreția teologului. Invocând un text al părintelui Dumitru despre sfințenie și delicatețe, Costion Nicolescu consideră că aceste cuvinte i se potrivesc cel mai bine: „nimic nu l-ar putea zugrăvi mai bine pe părintele Dumitru, decât propriile-i cuvinte. Căci acestea două îi aparțineau și lui; sfințenia și delicatețea” (p. 18). Despre măreția și smerenia marelui teolog român, autorul are prilejul să vorbească invocând de această dată ultimele cursuri predate de părintele Stăniloae doctoranzilor: „Intra în clasă cu același pas sigur. Era izbitor felul în care îi sesizai, deodată, și smerenia, și măreția. În prima oră vorbea despre Sfânta Treime, iar în a doua despre forme ale rugăciunii permanente. Vorbea cu ochii aproape închiși, domol, apăsat, și totuși, cuvântul său avea putere multă.”(p.22)
În încheiere, cred că cel mai potrivit este să lăsăm chiar cuvintele cărții să ne fie îndemn: „Să-l căutăm pe Părintele Dumitru Stăniloae în cuvintele lui ! Ne va conduce pe drumul cel mai scurt și cel mai frumos către Hristos și, pe drumul acesta, bucuria voastră nu va avea margini”.
Autor: Pr. Grigore Toma Someșan
