Zavaidoc – marele lăutar al României interbelice

de | ian. 13, 2022 | Documentare, Personalitatea zilei

Celebrul lăutar din perioada interbelică care a cântat pe front în Primul Război Mondial. Acesta a fost marele lăutar Zavaidoc.

Marin Teodorescu (numele său real) s-a născut la data de 8 martie 1896 în Pitești, județul Argeș, fiind al doilea copil al violonistului-țambalist Tănase Theodorescu.

Toţi copiii au moştenit talentul muzical din familie, atât Marin, cât şi fratele său Vasile, dar şi cele două surori ale lor, Maria şi Zoe.

Ziarele vremii au scrisdespre Tănase că acesta „cânta la ţambal de plângeau şi surzii şi alinta cu vioara urechile obişnuiţilor de prin cârciumi”.

La 14 ani, el şifraţii săi au rămas orfani de tată, şi, cu toate că era cel mai mic dintre copii, s-a văzut în postura de a asigura resurse financiare pentru familia sa.

În data de 3 octombrie 1916 acesta a fost luat în armată și a participat la Primul Război Mondial unde a făcut parte din echipele artistice ale armatei care au susținut concerte și spectacole prin spitale.

În această perioadă a avut ocazia să cânte răniților pe linia frontului din Moldova și să evolueze alături de cântăreața Elena Zamora, taraful lui Fănică Luca și de compozitorul George Enescu.

După această perioadă, el a fost înrolat la Pitești la Regimentul 44 Infanterie, pentru a-i fi aproape fratelui său Vasile, unde l-a avut comandant pe Traian Moșoiu (cel care l-a poreclit Zavaidoc, nume ce provine de la străvechiul zavaidoaca, ce poartă semnificația de năbădăios).

În perioada 1918-1920 Zavaidoc s-a stabilit definitiv în București unde a primit lecții de canto de la profesorul Dimitrie Cutavas, apoi de la tenorul Operei Române Dumitru Mihăilescu-Toscani și, ulterior, s-a bucurat chiar de îndrumarea baritonului Petre Ștefănescu-Goangă.

El a primit de la aceștia invitația de a deveni solist de operă dar a refuzat pentru a face o carieră solidă la marile restaurante, grădini și baruri bucureștene.Lăutarul a ales muzica pe care a iubit-o cel mai mult: cea lăutărească şi populară.

Zavaidoc a reușit să umple restaurantele cu clienţi care rămâneau la mese până dimineaţa numai pentru a-i asculta cântecele. Patronii de restaurante ajungeau să se bată pe taraful lui Zavaidoc pentru că prezenţa lăutarilor în local asigura clientelă.

Se spune că la naşterea primului său copil, Zavaidoc a cântat o noapte întreagă cu fetiţa în braţe, de fericire, iar la naşterea băiatului, lăutarul a fost fericit peste măsură, aşa încât a mers pe străzile Piteştiului într-o sanie ticsită cu sticle de şampanie, sărbătorindcu toți cei pe care i-a întâlnit în cale.

La 13 ianuarie 1945 a murit și afost înmormântat la Mănăstirea Cernica.

Autor: Cătălin Onicaș

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Zavaidoc - marele lăutar al României interbelice
Zavaidoc - marele lăutar al României interbelice
/

Ultimele articole

Înțelesul postului

Înțelesul postului

Ce este postul? La această întrebare poate răspunde oricine cu multă ușurinţă. Postul este abţinerea de la anumite alimente și băuturi pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp. Cu alte cuvinte un regim alimentar mai sărac, care se bazează în general pe o...

O fotografie cât o istorie

O fotografie cât o istorie

Prin bunăvoinţa fotografului Ovidiu Guran, din Franţa, şi a lect. univ. dr. Rareş Beuran, de la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, publicăm în premieră această fotografie-document...

Crăciunul anului 1943 în pușcărie | Bartolomeu Valeriu Anania

Crăciunul anului 1943 în pușcărie | Bartolomeu Valeriu Anania

Se apropiau Sărbătorile. Într-o bună zi am fost chemat în biroul comandantului. – Ascultă, părinte, dumneata ești singurul popă în pușcăria asta. Vreau să profit de ocazie și să am slujbă de Crăciun. I-am explicat că eu nu sunt preot, ci numai diacon. –...